Doar problema secuilor ?
1964. An in care inima imi batea pentru o fata din Tg.Secuiesc. Ducandu-ma intr-o zi pe la ea am fost rugat sa merg pana la alimentara aflata la cinci minute de casa si sa cumpar niste coniac. Si am stat si iar am stat si nu am fost servit pana nu a venit fata, caci eu ceream in romaneste. Afland ca sunt in vizita la fata, s-a trezit si vanzatoarea ca stie limba oficiala a tarii in care traia.
1972. Tot la Tg.Secuiesc. Negasindu-mi iubirea acasa m-am bagat intr-un barulet din preajma ca sa beau o cafea de care doream sa agat un coniecel. Nu am fost servit pe chestia ca ceream romaneste cafeaua si coniacul. Pana la urma am tras vreo doua injuraturi sanatoase si am dat sa ies. Doi handralai m-au ajutat sa ajung mai repede afara, unde m-au lamurit sa fiu atent ce si cum vorbesc, pentru ca acolo sunt la ei in tara si, daca nu stiu ungureste, sa fiu fericit ca, de data aceea, scap nebatut.
1981. Lucram la o intreprindere in cadrul serviciului aprovizionare. Am fost trimis sa iau suruburi de la fabrica din Tg.Secuiesc. Relatia cu fata iubita se terminase, iar eu nu stiam pe unde sa o iau spre fabrica. Am intrebat cateva persoane sa ma indrume. Raspunsul a fost stereotip: nem tudom romanio. Am avut noroc sa intalnesc un capitan de armata care m-a indrumat pe unde sa o iau.
Iata doar trei exemple a ceea ce inseamna tinutul secuiesc defavorizat. Nu am mai fost pe acolo de mult, dar, postrevolutionar, am auzit ca situatia s-a inrautatit pentru cei ce nu vorbesc limba maghiara. Va las pe dumneavoastra sa trageti concluziile, poate reusiti sa va prindeti ce tampenii este in stare sa debiteze uneori presedintele Basescu.
Dan Bota