Doi ani de război pentru zero rezultate
Războiul din Vietnam a predat lumii întregi o lecție (valabilă și azi), iar învățămintele din care americanii ar fi trebuit să învețe atunci spun că democrația are de pierdut atunci când „vuvuzelele” înlocuiesc obiectivitatea în relatările de presă, iar guvernele preferă propria lor propagandă decât adevărul despre ce se întâmplă cu adevărat pe câmpul de luptă.
Dar, ce se întâmplă cu adevărat în estul Ucrainei? Cum se descurcă băieții lui Zelenski în ceea ce privește atingerea obiectivelor ce le-au fost trasate (eliberarea teritoriului și împingerea rușilor în afara granițelor) acum 2 ani?
Kievul, sfârtecat de lașitate și corupție
Păi, să vedem cum arată situația.
Din 2014 până în 2022, războiul civil din Donbas a luat aproape 15.000 de vieți în rândurile soldaților ucraineni.
Câți au pierit de când a început războiul proxy SUA/NATO vs. Rusia, în februarie 2022, nu se știe, dar este cu siguranță de ordinul sutelor de mii. Numărul victimelor a fost ascuns de un război informațional fără precedent, iar singura informație despre morți și răniți este propaganda de la Kiev, care anunță un număr uriaș de morți, dar printre ruși. Despre victimele ucrainene, nimic oficial, dar crucile și cimitirele militare apărute peste noapte stau mărturie pentru lecția predată de acest război prostesc.
Când a început conflictul, Ucraina avea o populație de aproximativ 31 de milioane. De atunci, cel puțin o treime a fugit peste hotare (vreo șase milioane s-au refugiat în Occident, alte două milioane au plecat în Rusia – etnicii). Mai sunt și vreo opt milioane de „sinistrați” – oameni alungați din casele lor, ajunși pe drumuri în Ucraina.
În același timp, infrastructura, industriile și orașele au fost devastate, iar economia, distrusă.
Ca de obicei pe timp de război, corupția – o caracteristică proeminentă a politicii de la Kiev – s-a răspândit precum molima.
Democrația în Ucraina nu mai există – partidele de opoziție, mass-media independentă și disidența au fost interzise de Volodimir Zelenski prin lege; și un asemenea personaj vrea să fie primit în UE, iar România îi promite chiar sprijin major?!
În același timp, agresiunea rusă i-a unit pe ucraineni, inclusiv pe unii vorbitori de limbă rusă, într-o măsură nemaivăzută până acum. Prin urmare, fără să vrea, Moscova a întărit identitatea ucraineană, separând-o de cea rusă. Ceea ce Ucraina a pierdut în teritoriu a câștigat în coeziune patriotică bazată pe opoziția față de Moscova.
Totuși, trebuie admis că și separatiștii vorbitori de limbă rusă din Ucraina (regiunile din estul țării) și-au consolidat identitatea etnică.
În prezent, nu există nicio posibilitate ca vorbitorii de limbă rusă să mai accepte un statut de minoritate într-o „Ucraină Unită”, așa cum s-a negociat în temeiul acordurilor de la Minsk. Rând pe rând, Poroșenko și Zelenski au pulverizat înțelegerea mediată de Franța și Germania măcelărind etnicii ruși din est (remember masacrul de la Odesa, din 2014) până când… am ajuns unde suntem azi.
Nino-nino la Kiev: Rusia poate cuceri și mai mult din teritoriu!
Eșecul contraofensivei înseamnă că estul țării nu va mai reveni vreodată la suveranitatea ucraineană. Ba, dimpotrivă, pe măsură ce războiul continuă, Ucraina ar putea pierde și mai mult teritoriu, inclusiv accesul la Marea Neagră, un scenariu teribil, dar nu imposibil.
Ceea ce s-a pierdut pe câmpul de luptă (și în inimile oamenilor!) nu poate fi recâștigat la masa negocierilor, asta-i clar!
Ucraina va ieși din acest război mutilată, schilodită și mult redusă atât în teritoriu, cât și ca populație.
Continuăm să vedem ce rezultate s-au obținut după doi ani de lupte, de propagandă gratuită, de minciuni aruncate populației (din toată Europa) ca să susțină acest război.
Realist vorbind, nu există nicio perspectivă de aderare a Ucrainei la NATO, asta dacă „Aliații” își respectă statutul.
A dat-o de înțeles chiar Jake Sullivan, consilierul Casei Albe pe securitate națională – „A permite Ucrainei să adere la NATO în acest moment înseamnă război cu Rusia”.
Și secretarul general Jens Stoltenberg a declarat că o condiție prealabilă pentru aderarea Ucrainei este un tratat de pace cu Rusia.
Dar nu există un astfel de tratat, iar Zelenski chiar a promulgat o lege care interzice negocierile cu Rusia atât timp cât Vladimir Putin este președinte.
Dar, pe de altă parte, continuând să insiste că Ucraina va deveni membru NATO după ce crăzboiul se va încheia, Occidentul nu a făcut altceva decât să stimuleze pervers Rusia să continue lupta.
Iar într-un final, Ucraina tot va trebui să facă pace cu Rusia, dar aproape sigur o va semna în termenii lui Putin.
Ce va alege America – arta diplomației sau arta războiului?
După doi ani, vedem că pentru Washington nu a contat decât revigorarea spiritului de coeziune în NATO (schilodit de afirmațiile lui Macron) și, bineînțeles, stimularea producției pentru uriașul complex militar industrial american. Casa Albă nu a stat nicio clipă să se gândească la cum poate fi restabilită pacea în Europa.
După pandemia Covid-19 și tot ce s-a experimentat atunci, am fost băgați direct într-un război!
Dincolo, la Moscova, vedem ruperea pentru totdeauna a frăției ruso-ucrainene. Indiferent de rezultatul războiului, animozitatea reciprocă a șters mitul unei origini comune, care datează din perioada Rusia Kieveană.
Ucraina, la rândul ei, a fost sacrificată pe altarul rusofobiei.
În acest moment, nimeni nu poate prezice cât de mult din această țară și câți oameni vor mai rămâne atunci când luptele se vor opri. Combaterea Rusiei până la ultimul ucrainean a fost, de la bun început, o strategie odioasă.
Kievul are nevoie de sprijin diplomatic pentru a încheia pacea cu Moscova. Sacrificiile sale au fost în zadar. Țara este distrusă și trebuie reconstruită în totalitate.
Pe de altă parte, acest război ar trebui să provoace regândirea strategiei la Casa Albă cu privire la consecințele politicii externe militarizate. Fără diplomație, lumea se îndreaptă spre război.
Dacă Statele Unite ar fi insistat să poartă dialog la cel mai înalt nivel cu Rusia, chiar dacă ar fi continuat să respingă mare parte din cerințele Kremlinului, Putin nu ar fi invadat Ucraina.
Dacă Occidentul nu ar fi intervenit în negocierile de pace din aprilie 2022, de la Istanbul, împiedicând Kievul să ratifice tratatul cu Moscova, Ucraina ar fi ajuns la un acord cu Rusia, iar țara ar fi fost azi în pace.
După doi ani de lupte, putem trage o singură concluzie – acest război nu trebuia să aibă loc și fiecare parte mai mult a pierdut decât a câștigat.
Sursa: national.ro
