Domnul Lazarescu este coleg de salon cu doamna Caloian
Viata medicala in Romanika s-a degradat infiorator. Asta nu doar in urma exodului imposibil de oprit al tinerilor medici catre tari dispuse sa ii plateasca la nivelul pregatirii si price perii. Nu doar pentru ca spitalele s-au golit de profesionisti, migrati in Occident sau in tari exotice, pentru a scapa de mizeria profesiei de medic de la noi. Din peisajul clinic mioritic au disparut pana si personajele sinistre care populau pelicula „Moartea domnului Lazarescu”, o radiografie dureroasa si nemilosa a sistemului medical putred pana in scheletul brancardelor pe care sunt carati bolnavii. Daca, in filmul lui Cristi Puiu, in jurul bietului Lazarescu inca mai roiau medici, asistente si brancardieri sictiriti sa-si faca meseria, cei care l-au abandonat pana la urma pe pacient si l-au lasat sa moara pe targa, intre doua ambulante, filmul mortii doamnei Caloian de la Brasov are parte de o distributie si mai minimalista.
Nicio asistenta si niciun infirmier nu s-a aflat langa batranica de 82 de ani, cand femeia colinda strazile Brasovului, in dimineata rece a zilei de sambata, in picioarele goale si cu o patura trasa pe cap sa o apere de frig. Tot asa au si gasit-o oamenii legii, duminica dupa-masa, pe maidanul din zona Rulmentul. Cu talpile goale si vinete si peste cap patura care n-a mai putut-o proteja de frigul crunt al noptii.
Din nefericire, filmul mortii doamnei Caloian este real si traduce mizeria nepasarii si bataia de joc a protocoalelor din spitale. Un medic de garda, care s-a dovedit ca nici n-ar fi trebuit sa presteze in Stationarul Tractorul, pentru ca ea, dr. Veronica Grigore, lucra de fapt la Spitalul Sfantu Gheorghe, a lasat-o pe batrana se plece sub semnatura din spital. Cum dracu a fost posibil ca doctorita asta sa-i smulga bolnavei o semnatura, cand stia ca familia era plecata acasa sa-i aduca pacientei haine si urma sa ajunga la spital dintr-o clipa intr-alta. Ce a determinat-o pe duduia Grigore sa faca asta? Faptul ca batrana i-a spus ca vrea sa plece acasa? Dar cate nu spun bolnavii in spitalele romanesti, si nimeni nu le face pe plac!? Nici macar cand e vorba de fase, vata sau niste nimicuri de consumabile, pe care spitalele nu le au si pe care bolnavii trebuie sa le aduca de-acasa daca vor sa aiba parte de o minima spitalizare.
Si lantul prostiilor spitalicesti abia incepea cu gestul imbecil al medicului de garda. Gardianul spitalului, care altminteri este cerber cand e vorba de accesul apartinatorilor in unitate, s-a trezit galant si dispus sa o conduca pe biata bolnava la un taxi, cand auzise ca batrana vrea sa mearga la Braila. Cum dracu sa mearga la Braila, in halat, in papuci de unica folosinta, fara bani in buzunar si branula infipta in brat. O infirmiera, la fel de tembela in generozitatea ei, l-a ajutat pe gardian, si asa s-a trezit bunicuta in taxi. Soferul n-a vrut, bineinteles, sa o duca la Braila si a dat-o jos, in loc sa o duca inapoi la spital, daca apucase sa se indeparteze. Asa s-a trezit batrana in strada, unde nimeni dintre cei care au vazut-o desculta, imbracata de spital, nu s-a gandit sa o duca la spital sau macar s-o intrebe de sanatate. Nu-i de mirare ca pacienta a ajuns pe camp, unde s-o fi prabusit, rapusa de friga si oboseala, si unde a si decedat, in cele din urma.
Domnul Lazarescu are acum o colega de salon din Brasov. Pe-amandoi i-a ingropat sistemul, care i-a sufocat cu agitatia lui inutila de medici, gardieni, brancardieri, infirmiere si protocoale. Diferenta sinistra este ca Lazarescu a murit pe o targa de celuloid, in timp de doamna Caloian s-a stins pe camp, in frigul brasovean de martie.
Vifor Rotar
