Domnului ambasador, Andreas Von Mettenheim, al Germaniei în România
Excelență,
Vă scriu în calitate de cetățean român care cunosc destul de bine istoria relaÈ›iilor dintre români È™i germani, dintre România È™i Germania. Sunt relaÈ›ii care onorează cele două părÈ›i. Personal, am trăit întotdeauna un sentiment de satisfacÈ›ie de câte ori am putut să particip la evenimente care au confirmat È™i chiar sporit consistenÈ›a acestor relaÈ›ii. Fie ca scriitor, fie ca profesor sau senator, ori ca publicist È™i comentator politic, referinÈ›a la spaÈ›iul spiritual german am făcut-o de nenumărate ori, cu plăcerea de a consemna de fiecare dată rolul specific È™i atât de important jucat de germani în istoria Europei, a lumii, cu implicaÈ›ii benefice È™i pentru români. Se poate însă vorbi È™i de o reciprocitate, de o contribuÈ›ie românească la binele È™i succesul german, chiar dacă acesta este un subiect quasi-necunoscut pentru aproape toată lumea. Un subiect asupra căruia o să mă pronunÈ› câteva rânduri mai jos, nu pentru a-l epuiza, ci pentru a-l completa cu aspecte necunoscute de marele public.
Până atunci, daÈ›i-mi voie să vă spun deschis care este mobilul acestui mesaj, ce anume mă determină să vă scriu:
Excelență, sunt deosebit de contrariat să aflu că domnul RADU GOLBAN, eminentul analist economic care trăieÈ™te în țările noastre, este victima unui abuz grosolan generat de consulul Germaniei de la TimiÈ™oara. Vestita corectitudine È™i principialitate a funcÈ›ionarului german primeÈ™te o infirmare, o dezicere neaÈ™teptată È™i, aÈ™ zice, dureroasă pentru unul ca mine. Decizia mitocănească (sic!) a Universității de Vest din TimiÈ™oara, privitoare la domnul RADU GOLBAN, prea tare nu mă miră. Dar sunt de-a dreptul debusolat să aflu că acea decizie, de un prost gust lamentabil, a fost luată la sugestia, ba chiar la presiunea reprezentanÈ›ilor diplomaÈ›iei germane din România, recte consulul din TimiÈ™oara. Mă aÈ™tept să aflu că domnul consul a făcut de capul său ce a făcut, fără să vă consulte, fără ca la Ministerul din Germania pe care îl reprezintă să se È™tie de intervenÈ›ia sa total nedemnă pentru un neamÈ› …neamÈ›! Mi-e imposibil să admit că neinspiratul consul a ascultat de un ordin venit mai „de sus”!…
Èšin să vă aduc la cunoÈ™tință opinia mediului academic românesc: stupoare È™i dezolare! De la înalÈ›i oficiali germani ne-am fi aÈ™teptat cel mai puÈ›in, adică deloc, la un asemenea gest lipsit de fair play, lipsit de eleganță È™i bărbăție! Domnul Prof. RADU GOLBAN se cuvine, după regula jocului, a disputei de idei, să fie combătut acolo unde el a apărut È™i s-a manifestat public. Lovitura pe la spate care i s-a aplicat de către un diplomat german dezonorează însăși tagma profesională a diplomaÈ›ilor, indiferent de naÈ›ionalitate. Nu-mi pot imagina argumentele cu care mi s-ar infirma aceste opinii. Asta nu înseamnă că nu aÈ™tept din partea excelenÈ›ei voastre un răspuns, oricare ar fi acesta.
* * * * *
Excelență, sunt nenumărate È™i bine cunoscute situaÈ›iile în care românii au beneficiat de pe urma germanilor. Mai puÈ›ine sau mai puÈ›in cunoscute sunt motivele pentru care germanii ar trebui să fie È™i ei recunoscători românilor. Cazul RADU GOLBAN ne invită să examinăm situaÈ›ia È™i din acest punct de vedere. Mă voi pronunÈ›a în acest sens cu privire la două persoane extrem de importante pentru istoria germanilor, pentru succesul în istorie al germanilor: episcopul got WULFILA, din antichitate, È™i FRITZ WALTER, celebrul fotbalist. Despre aceste două personaje istorice emblematice, majoritatea germanilor nu È™tiu chiar totul!
Cât de important a fost WULFILA pentru creÈ™tinarea goÈ›ilor È™i, prin asta, a germanilor de mai târziu, nu este cazul s-o mai spun eu o dată. Èšin doar să precizez că, în urmă cu ani de zile, am emis ipoteza că WULFILA, prin numele său, ne invită să-i atribuim o apartenență etnică geto-dacică. Cercetări ulterioare, ale unor germaniÈ™ti români, au confirmat faptul că limba latină pe care o vorbea WULFILA avea toate caracterele specifice variantei răsăritene a limbii latine, acea variantă din care s-a plămădit mai apoi limba română…
WULFILA a fost deci autohton, iar got numai prin adopÈ›iune. Sper că daÈ›i importanÈ›a cuvenită procesului de încreÈ™tinare a strămoÈ™ilor dumneavoastră. În acest proces a fost foarte implicat È™i un strămoÈ™ al meu, al domnului GOLBAN! Al românilor!
Contez pe umorul dumneavoastră pentru a accepta să examinaÈ›i È™i ideea mea că Germania a câÈ™tigat în 1954 Campionatul Mondial de fotbal datorită românilor!… Da, da!…
Dar înainte de a vă minuna de o aÈ™a ipoteză, atât de neaÈ™teptată, sunt sigur că veÈ›i fi de acord cu mine că pentru moralul germanilor, atât de afectat de felul cum s-a încheiat WW2, isprava de la Berna a elevilor lui Sepp Herberger a avut un rol imens, relansând elanul naÈ›ional teuton!
A fost un miracol victoria de la Berna împotriva Ungariei, pe care nimeni nu È™i l-a putut explica! Din echipa Germaniei, cel mai important jucător a fost căpitanul echipei, neuitatul FRITZ WALTER! Or taman acest legendar neamÈ› susÈ›ine că triumful german din 1954 s-a datorat în mare măsură românilor, mai exact spus s-a datorat românilor exact în măsura în care acest triumf a fost È™i opera marelui FRITZ!
Pariez că nu È™tiÈ›i despre ce vorbesc!… Nici măcar românii care să priceapă despre ce este vorba nu sunt mulÈ›i! Bănuiesc că, în schimb, sunt mulÈ›i ungurii care È™tiu despre ce este vorba!… Care È™tiu că au pierdut din cauza românilor finala cea de neuitat! Iar ura lor împotriva a tot ce este românesc s-a făcut atunci È™i mai mare!… DeÈ™i părea, atunci ca È™i azi, că mai multă ură nu se mai poate!… Nu mai are unde să încapă! Oricât ar fi de largă inima de hun a maghiarilor!…
Excelență, este vorba despre legendara bunătate È™i omenie a românilor!… Care s-a mai vădit o dată în primăvara anului 1945, când, împotriva voinÈ›ei lor, românii au luptat alături de ruÈ™ii bolÈ™evici împotriva germanilor, foÈ™tii lor aliaÈ›i de suflet! În mai multe ocazii, după 23 august 1944, românii au făcut prizonieri germani. Au È™tiut prea bine ce soartă îi aÈ™teaptă pe bieÈ›ii prizonieri, aÈ™a că grija ofiÈ›erilor români a fost cum să-i facă scăpaÈ›i pe prizonierii germani, să nu înfunde È™i ei hăurile Siberiei, unde zăceau deja sute de mii de români!…
Din câte È™tiu eu, au fost mai multe situaÈ›ii în care românii nu i-au predat ruÈ™ilor pe prizonierii germani, ci i-au ajutat săscape. SfârÈ™itul războiului era atât de aproape doar! Din punct de vedere strict militar, eliberarea prizonierilor nu crea niciun pericol, altul decât acela de a stârni mânia barbarilor roÈ™ii, incapabili să priceapă asemenea gest!…
Ei, bine, Excelență! Într-un astfel de grup de prizonieri germani s-a aflat È™i ofiÈ›erul FRITZ WALTER… La data aceea avea numai 24-25 de ani, jucase deja de mai multe ori în echipa naÈ›ională a Germaniei. Dacă ar fi ajuns prizonier la ruÈ™i, este lucru sigur că ar fi lipsit de la finala campionatului mondial… Iar fără FRITZ WALTER, echipa germană…
FRITZ WALTER însuÈ™i este cel care, cât a trăit, obiÈ™nuia să dea vina pe …români! Spunând ce vă spuneam È™i eu mai sus, că au avut È™i ei un rol!
Nu m-am gândit insa niciodată să le pun nemÈ›ilor la socoteală această …datorie! Mult mai mare decât datoriile pe care, zice domnul RADU GOLBAN că le-ar avea statul german față de România! Sunt om la 70 de ani È™i fac publicistică politică de 50 de ani! Uitasem de frumoasa poveste a lui FRITZ WALTER, aÈ™a este firea noastră, de români! Să uităm binele făcut altora! Contăm pe contabilitatea celestă, cea divină, mult mai exactă! …Și pe toÈ›i datornicii noÈ™tri care uită să-È™i mai arate recunoÈ™tinÈ›a, îi lăsăm în plata Domnului! De data asta însă prea m-aÈ›i supărat cu gestul, aÈ™a de lipsit de …germanitate, care l-a transformat pe bravul român RADU GOLBAN într-o victimă a urmaÈ™ilor nedemni ai lui FRITZ cel adevărat: WALTER!… Un gest care ar părea a fi jignitor pentru toÈ›i românii, nu numai pentru domnul Profesor GOLBAN! În realitate, bine privit È™i atent cântărit, este un gest care scoate consulatul Germaniei din spaÈ›iul tradiÈ›iei europene, ariene, a spiritului cavaleresc, a respectului pentru onoare È™i demnitate!
…Dar am uitat să vă întreb ce era mai important, domnule ambasador: aÈ›i jucat vreodată fotbal? ȘtiÈ›i ce-i ăla auto-gol? AÈ™a se cheamă ce a făcut consulul dumneavoastră de la TimiÈ™oara! N-ar strica să-l scoateÈ›i din echipă la pauză!
Întristat,
Ion Coja
18 februarie 2013