Douăzeci de milioane de civili pe mîna acestui bese-n-cizme ?!
După ce au făcut poștă „siguranța națională” vreme de douăzeci și cinci de ani, politicienii români vor acum să se cunune cu ea și să ne invite și pe noi la nuntă.
E de-ajuns să-l privești pe mirele Gabriel Oprea în clipele de orgasm patriotic, cînd buzele i se întind precum zgîrciul de prins celofanul pe gura borcanului cu murături, ca să ceri azil politic în Paraguay, unde si acolo vremea dictatorilor milităroși, finanțați de yankei, s-a cam dus pe apa sîmbetei.
Taman cînd să zicem și noi hop că am sărit pîrleazul dinspre comunism spre capitalism și că o să mîncăm de dimineață pînă seara libertate pe pîine, ne procopsirăm cu acest bodyguard de cantină al lui Miron Cozma, în ochii căruia se învîrt zerourile aparatului de jackpot ce-i ține loc de creier și care și-a luat doctoratul în sufrageria lumii interlope, luptîndu-se corp la corp cu gramatica limbii române.
Cum poate fi lăsat destinul a douăzeci de milioane de civili pe mîna acestui bese-n-cizme , predispus să dea instrucția jos din podul societății de consum și să transforme spațiul mioritic în poligon de tragere?
Văzut-au domniile voastre ciumeții oficiali, bolnavi de elefantiazis naționalist, mozolind tricolorul în curtea secției de miliție din Miercurea Ciuc, spre a scurma cu tot dinadinsul în vechea rană a secuilor, care vor ieși și ei, peste două săptămîni, să-și fluture drapelul de paișpe metri peste sărăcia din jur? Oprea părea acolo nu înlocuitorul bietului Ponta, ci sosia gonflabilă și țîfnoasă a lui nea Nicu, participînd la faza pe județ a „Cîntării României”, unde o fătucă nevrozată traducea, din două în două minute, simbolistica gesturilor mărețe ale Generalisimului:
„Acum va vorbi la microfon prim-ministrul interimar Gabriel Oprea”, „Acum, prim-ministrul interimar Gabriel Oprea va pupa poala popii și va executa cruci pînă la buric”,/ „Acum, prim-ministrul interimar Gabriel Oprea își va roti globii oculari și se va scărpina în trompa lui Eustache”,/ „Acum, prim-ministrul Gabriel Oprea va bate pas de defilare pînă la Cotroceni, să-l sărute pe Klaus Iohannis în punctul tainic și nevăzut de soare care în nemțește se numește Arsch”.
„Acum va vorbi la microfon prim-ministrul interimar Gabriel Oprea”, „Acum, prim-ministrul interimar Gabriel Oprea va pupa poala popii și va executa cruci pînă la buric”,/ „Acum, prim-ministrul interimar Gabriel Oprea își va roti globii oculari și se va scărpina în trompa lui Eustache”,/ „Acum, prim-ministrul Gabriel Oprea va bate pas de defilare pînă la Cotroceni, să-l sărute pe Klaus Iohannis în punctul tainic și nevăzut de soare care în nemțește se numește Arsch”.
Căci acela e locul sacru la care s-a închinat de-a lungul carierei Gabriel Oprea spre a-și dobîndi mătreața stelelor de pe umeri, biografia romanțată a acestui brav ostaș fiind scrisă cu litere de foc pe…nădragii lui Adrian Năstase, Emil Constantinescu și Traian Băsescu.Comandantul de vas avînd o predispoziție sentimentală pentru trădători, capitolul relației cazone dintre cei doi e încîlcit și cîrlionțat, ca părul unei blonde.Căci cine credeți că dirija corul măturătorilor angajați la Rosal care l-au huiduit artistic pe Băsescu la ieșirea din sediul tevere-ului în campania prezidențială din 2004? Și cine a fost răsplătit mai tîrziu pentru pupincurismul ardent cu două stele babane, de către cinicul marinar?
Păi, Generalisimul Oprea, cîinele de pază al „interesului național”, care, la cît de des a năpîrlit, ar putea fi înhățat de hingheri, că n-a lăsat curat la locul de productie…
de Mircea Dinescu
