Dumnezeu si Sarbatorile de Iarna
Si sufletul incepe sa-ti creasca si sa se agite in tine in cautarea coltului in care ai ingramadit bunatatea. Dupa care te apuci sa cauti prin casa gioarsele depasite moral si tehnic – nu ma gandesc la partenerii de viata – ca sa le dai la saraci. Un gest nobil in speranta aprecierii lui de catre Dumnezeu prin trecere la catastiful vesniciilor spre alte galaxii
De ce atata fariseism?
Ce, a zis Dumnezeu ca in restul anului sa fii cat mai afurisit? A zis El ca iti iarta unsprezece luni de rautate daca dai zdreanata unui tiganus, dezbracat ca sa te impresioneze in aceste zile, el insusi pacatuind astfel prin minciuna? Ti s-a facut frica de trompeta Lui, pe care unsprezece luni nu ai auzit-o, asuprindu-l pe cel inferior tie? Ai mai gasit putin praf de suflet pe chelia constiintei?
Stimabililor care ganditi asa, cautati-va repede cate un visin pe dupa care sa va ascundeti, caci s-au cam ocupat toti.
Iar de Dumnezeu nu trebuie sa va fie frica. El oricum va sti sa va judece, caci este Spirit Suprem, nu popa de tara pe care sa-l imblanzesti cu o ciosvarta de porc si vreo doi carnati. Vrerea Lui este sa te gandesti tot timpul cate putin la El, ca sa-ti aduci aminte sa incerci macar sa fii bun. Mai ales sufleteste, caci restul vine de la sine si fara farafastlacuri.
Dan Bota ?
