După alegerile din Perfidul Albion – cine este SIR KEIR STARMER?
Este greu de înțeles complet ce s-a întâmplat în Marea Britanie cu alegerile generale care l-au instalat pe Sir Keir Starmer, un avocat oarecare, în Downing Street. Cu siguranță, două aspecte cheie ale zilei de 4 iulie au fost totuși critice.
Unul, o prezență scăzută la vot, mulți alegători conservatori rămânând pur și simplu acasă; și, în al doilea rând, un vot de protest din partea alegătorilor conservatori convenționali, fie către Laburisti – în număr mare – și, într-o oarecare măsură, partide marginale precum Reform UK.
Dar ar trebui să ne gândim și la sistemul în sine, care este cu mult întârziat pentru o revizie. Sistemul de vot cu primul trecut, care pur și simplu cere ca un partid să obțină mai mult de 50% din toate locurile este îngrozitor de inadecvat și un instrument slab în reprezentarea demografiei politice reale în special, a partidelor mai mici.
În cazul Partidului Reformei de extremă-dreapta condus de mercurialul Nigel Farage, al 14-lea din totalul cotei de vot i-ar fi dat partidului său 100 de locuri în parlament într-un sistem de vot cu reprezentare proporțională folosit de multe țări europene în prezent. În acest caz, i s-a dat doar 5 locuri.
Cu toate acestea, poate că adevăratul punct al așa-numitei „alunecări de teren” a laburistei – dacă se poate numi așa, deoarece, în realitate, doar 34 la sută din populația cu drept de vot a optat pentru ea – este că toate superlativele despre vot în sine palesc în nesemnificație atunci când te uiți la implicațiile geopolitice internaționale ale acestui guvern luând cheile Downing Street.
Keir Starmer și o mare parte din cabinetul său primesc bani din Israel, conform rapoartelor recente ale jurnaliştilor de investigaţie din Marea Britanie, care nu pot fi consideraţi mainstream.
Plățile sunt aparent mici și sunt prezentate electoratului ca cheltuieli de călătorie pentru un număr de deputați precum Angela Rayner, de exemplu, care au călătorit în Israel în așa-numitele misiuni de informare.
În realitate, au fost băgați în buzunare mult mai mulți bani care nu au fost declarați, ceea ce ar determina pe oricine cu orice simț al raționalității să pună întrebarea perfect rezonabilă a fost Kier Starmer și partidul laburist instalat de SUA și Israel ca parte a unui complot sionist pentru a servi atât intereselor Washingtonului, cât și ale Tel Avivului?
Cu siguranță, antecedentele lui Starmer sunt îngrijorătoare, având în vedere că era un avocat despre care nimeni nu a auzit până când a vânat postul de conducere al Serviciului Procuraturii Coroanei din Marea Britanie (CPS), o slujbă care i-a oferit puteri enorme ca autoritate de reglementare a poliției din Marea Britanie și l-a pus în contact direct cu Mossad, CIA, FBI și, bineînțeles, cu poliția secretă a Marii Britanii, MI6 și MI5.
A fost el ales pentru această funcție de americani?
O mare parte din dovezile despre ceea ce știm despre el ar indica cu siguranță acest lucru, deoarece comportamentul său în această postare mirosea a cineva controlat de poliția secretă. Dar a cui? Al Americii sau al Marii Britanii?
Numirea sa în funcția de șef al CPS în noiembrie 2008 a fost în cel mai bun caz suspectă, a fost întrecută doar de ciudata sa plecare în 2013, imediat după ce directorul Mi5 s-a pensionat.
Și apoi, la mai puțin de doi ani, după ce a părăsit o firmă de avocatură legată de scandaluri de spălare a banilor, el preia în mod misterios oferta unui europarlamentar laburist câștigând o fracțiune din ceea ce lua ca avocat.
Este demn de remarcat faptul că agențiile de informații au nevoie de oameni care să le ajute să spele banii în numele persoanelor nedorite pe care le angajează, pe care unii le-ar putea numi „terorişti”.
Astfel de oameni nu pot fi plătiți oficial, așa că trebuie să li se dea bani murdari, dobândiți prin vânzări de droguri, trafic de arme sau prada de război.
Problema apare atunci când oamenii de top din aceste organizații insistă ca Occidentul să asiste la spălarea banilor pe care au fost plătiți, astfel încât să se poată muta în SUA împreună cu familiile lor.
Nu este suficient să permiti unui grup terorist, de exemplu, să vândă petrol furat pe piața neagră sau chiar să i se permită să trimită droguri în SUA.
Trebuie să își poată legitima depozitul financiar.
Și astfel, legăturile lui Keir Starmer cu o firmă de avocatură care este pătată de o reputație de spălare de bani ar trebui să înceapă să sune. Dar acțiunile lui – sau lipsa acestora – în perioada sa anterioară ca șef al CPS ar fi trebuit să alarmeze un număr de jurnalişti din Marea Britanie, împingându-i să verifice cine este exact acest bărbat cenușiu opac într-un costum gri a cărui abilitate principală este să fie așa de plictisitor că majoritatea oamenilor uită aproape tot ce spune el vreodată?
Abilități perfecte pentru a perfecționa ca agent dublu care lucrează ca un alias, ar argumenta majoritatea ofițerilor de informații.
Niciun jurnalist din Marea Britanie nu a făcut asta, totuși miroase și mai mult că el a evitat până acum „slujba de succes” statutară chiar și de la unul dintre ei, care dezvăluie toate scheletele sale în dulap.
Acțiunile lui Starmer în timp ce era șeful CPS ar părea de la distanță, să fie exact aceleași cu ceea ce v-ați aștepta să ia CIA dacă li s-ar oferi ei înșiși dosarul Assange.
Fiind cea mai puternică personalitate juridică din Regatul Unit, când a apărut cazul de extrădare Assange cu Suedia – bazat pe acuzații false de viol dezvăluite de un procuror suedez excesiv de zelos – el a făcut tot ce a putut pentru a încerca să-l extrădeze pe Assange la Stockholm, știind foarte bine că în momentul în care editorul australian va intra într-o secție de poliție de acolo, America va avea temei legal să-l prindă.
Starmer a mers până la a nega posibilitatea ofițerilor de poliție suedezi de a veni în Marea Britanie pentru a-l intervieva la Londra spre lamurire.
Starmer are de asemenea, o latură întunecată când vine vorba de agențiile de informații, deoarece una dintre primele sarcini pe care și-a propus să le facă este să-și construiască o rețea internațională de spionaj îmbrăcată sub auspiciile avocaților britanici care îi sfătuiesc pe șefii de stat din țările din Sudul Global cum să facă față. probleme legate de drepturile omului sau tehnici de tortură.
Este greu de imaginat că un bărbat atât de absurd de lipsit de imaginație și creativitate a venit cu această idee. A fost o creație a unui agent CIA?
De aceea Starmer a primit postul CPS în primul rând?
Cu siguranță, relațiile sale cu organizațiile de informații din SUA sunt bine documentate, la fel ca și comportamentul său stoic în apărarea ofițerilor britanici MI5 și MI6 de investigarea acuzațiilor de tortură.
De fiecare dată, toate eforturile victimelor au fost blocate de Starmer, ajungând chiar și până la a împiedica un fost director MI5 să fie acuzat.
Numărul cazurilor în care el a acoperit scandaluri și orice acuzare care vine în calea șefilor de informații, dar sunt prea multe pentru a le respinge.
Starmer face cu siguranță parte din această familie și, de asemenea, apropierea lui de Israel îl face pe umilul jurnalist să se întrebe dacă este creația israeliană pe care SUA o susține sau, de fapt, este un rezultat al anilor în care Langley a căutat un ticălos de stânga care avea să urce în cele din urmă la rangurile de prim-ministru.
Așteptați-vă la o mulțime de știri false despre Israel și Gaza, înconjurate de fum și oglinzi, pentru pachetul de presă prost de la Westminster, care nici măcar nu a înțeles cum a amânat o hotărâre a CPI care se execută împotriva unui fost ministru israelian în timp ce aceasta a vizitat Londra, când era șeful CPS – având suficient timp pentru a părăsi țara nevătămat.
Autor: Martin Jay
Preluare strategic-culture.su
Traducere Radu Th.
Sursa: IonCoja.ro
NOTA
Keir Starmer, în vârstă de 61 de ani, născut într-o familie din clasa muncitoare din Oxted, un oraș cu tradiții conservatoare, este fiul unui lăcătuș, pe nume Roden. Keir a studiat dreptul la Universitatea din Leeds și și-a finalizat studiile postuniversitare la Oxford.
Keir Starmer și-a început cariera ca avocat specializat în drepturile omului, apărând în cazuri de rezonanță împotriva unor giganți precum McDonald’s și Shell. În 2015, a intrat în politică, fiind ales deputat, iar în 2020 a preluat conducerea Partidului Laburist.
În 2015, a intrat în politică, fiind ales deputat, iar în 2020 a preluat conducerea Partidului Laburist.
În foto (jos) momentul în care prințul Charles la numit cavaler pe Keir Starmer în anul 2014.
