Dupa Traian, da si Calin cu paltonu-n populatie
Plus 50%, zice ritos jucatorul Basescu, impingand potul la mijlocul mesei cu tapet verde. Isarescu apucase sa zica pas la mana anterioara, dupa care s-a retras discret. Oricum, miza era in euro si ele are o afectiune deosebita pentru leu, pe care abia l-a scos recent din ghearele zimtate ale monedei europene. Fata-n fata cu presedintele a ramas doar premierul, care trebuie sa plateasca sec cererea de majorare a salariilor in invatamant.
Si ce bine se-ntelegeau ei trei inainte sa-i apuce iar joaca de-a banii si destinul patriei! Cum au dejucat ei planurile speculantilor pe leu, pe care i-au pus cu botul pe labe! Reuniti in actiunea lui Mugur, Traian si Calin au avut un scurt moment de comuniune financiar-patriotica. Pentru o clipa, au uitat ca se urasc sincer si au reusit chiar sa-si dea mana in public.
Dar concordia a durat o clipa, pe cand dusmania lor a implinit deja patru anisori. Imediat trebuie s-o dea la scoala. Iar Traian, tatic de fete, stie ce importanta este educatia de calitate pentru o copila la inceputul vietii. Tocmai de-aia a promulgat legea majorarii salariilor pentru dascali. Vrea un sistem de invatamant performant, care s-o invete pe-aia mica tot ce trebuie sa stie o eleva de varsta ei ca sa aiba numai succesuri.
La cata ura si-au declarat in toate ocaziile posibile, astia doi sunt in stare s-o inscrie si la facultate.
E clar ca Tariceanu n-are bani sa sustina pretentiile profesorilor, recent promulgate de Basescu. Or fi bani in vistierie, asa cum sustin dascalii si cei care sunt de partea lor, care vad bugetul ca pe un morman de bancnote, din care poti sustrage cateva teancuri pentru salarizari fara sa se vada. Banetul o fi mult vazut in gramada, dar sunt dispus sa-l cred pe Tariceanu cand zice de investitii si alte destinatii bugetare decat salariile. Ba chiar cred ca ar fi de-ajuns doar hatarul facut dascalimii pentru ca economia sa se destabilizeze si fara asedierea rezervelor bugetare de catre celelalte categorii sociale nedreptatite.
Ce nu-nteleg este saracia metaforica de care sufera cand trebuie sa transmita natiei ca situatia-i nasoala. La ultima aparitie in presa a livrat tarii parabola cu paltonul de iarna. Cica asa e si cu economia si resursele ei. „Cand vine viscolul, e normal sa-ti pui un palton, nu sa iti scoti si haina si sa iesi in fata viscolului in camasa”.
Meteorologic, omu’ are dreptate. Nici textilistic vorbind (deh, a fost manechin la baza) Tariceanu nu se inseala. Doar ca la Basescu nu tin pildele astea vestimentare in toiul iernii. Ca sa-ntelegeti de ce, dati filmul inapoi vreo patru Revelioane, pe o scena amenajata intr-una din pietele Bucurestiului. Veti revedea un proaspat presedinte, jovial nevoie-mare si care, incins de caldura maselor, da cu paltonul personal in populatie.
Iata ca gesturile prezidentiale sunt contagioase, chiar si la ani distanta. Doar ca repetitia da prost la popor. Caline, mai schimba, frate, garderoba!
Vifor Rotar
