E oficial – România nu dispune de instrumentarul legislativ pentru a derula operații rapide și eficiente de protecție a populației și a teritoriului național!

Fenomenul a devenit îngrijorător. Cetatenii României au un sentiment de apartenență tot mai scăzut privitor la „bolta simbolică” a societății noastre. Câteva indicii sunt relevante pe chestiune…
Cu prioritate, rata ridicată a migrației în rândul populației active, indiferent de nivelul de instrucție. Aproaoe cinci milioane de români au plecat în bejenie, de voie sau de nevoie. Deloc surprinzător, autoritățile noastre bâjbâie in realizarea unei baze de date sigure despre aceștia…
Nici măcar nu se știe, cât de cât, câți români au plecat prin lume și ce intenții au aceștia pentru viitorul îndepărtat sau apropiat!
Fără un suport demografic (vezi: România tot mai… bătrână! Numărul vârstnicilor îl depăşeşte pe cel al tinerilor) adecvat, dezvoltarea sustenabila a țării este o „fata morgana”!
In schimb, BNR ne informează prompt că aceștia au trimis acasă aprox. 6,2 miliarde de euro în anul trecut, aproape cât investițiile străine directe în România. Acestea au înregistrat, în același interval de timp, un volum de 6,5 mld. de euro.
Resursele financiare trimise în țară de diaspora românească se încadrează, însă, într-un circuit domestic, nicidecum instituțional… Cu mufare la o previzibilă „bulă imobiliara”!
Recent, Mircea Lucescu, noul antrenor titrat al echipei naționale de fotbal, a fost refuzat tranșant de un fotbalist român când i-a propus acestuia să facă parte din lotul național. Sportivul nostru, pare-se, este preocupat doar de „arginți”, nicidecum de onoarea de a-și reprezenta țara prin lume.
În altă ordine de idei, să ne reamintim că, nu prea demult, s-a stârnit o amplă zarvă națională în legătură cu eventualitatea reașezării serviciului militar pentru tineri cu toate că,nu departe de granițele țării, un război se derulează cu încrâncenare de peste doi ani de zile.
Autoritățile s-au inhibat ca la comandă și, pe subiect, s-a așternut tăcerea… În pripă, s-a apelat la niste soluții mărunte de pregătire militară, fără un impact relevant pentru mobilizarea populației în caz de pericol major asupra securității naționale.
Seful Marelui Stat Major al Armatei Române a atras public atenția asupra faptului că durata necesară pregătirii populației pentru apărare este de aproape șapte ani.
Tot acest comandant a ieșit în agora, acum câteva luni, și a vorbit despre lacunele din legislație în legătură cu declararea stării de asediu sau de război, din care pricini, în caz de forță majoră, armata României nu dispune de instrumentarul legislativ pentru a derula operații rapide și eficiente de protecție a populației și a teritoriului național.
Pe cele două probleme majore, pregătirea militară a populației și eliminarea „petelor albe”din legislatia de natură operativă pentru armată în situații limită, nu s-a întreprins mai nimic. Cu toate că la șefia Senatului se află un fost general ce a deținut funcții cheie in Armata Română (seful Marelui Stat Major… ministru) și în guvern… Acum, pe deasupra, și candidat pentru Cotroceni!
Ai noștri legislatori au treabă cu vacanțele exotice și cu bălăcăreala specifică pentru campania electorală…
Față de noi, Polonia este pe altă planetă. A adoptat legea prin care statul trebuie sa sporească rapid efectivele forțelor sale armate până la pragul de 300.000 de combatanți…A treia armată ca mărime in NATO! Concomitent, au fost alocate resurse financiare indestulatoare pentru achiziția urgentă de avioane noi F35 sau tehnică militară înalt performantă…
Deh, economia lor are consistență și statul nu se luptă cu deficite structurale în cascadă ca România!
Polonezii derulează deja un program amplu de pregătire militară pentru tineri, studenți sau elevi. Si decidenții lor politici nu s-au sfiit deloc să introducă pregătirea militară obligatorie pentru funcționarii din administrația publică, spunandu-li-se răspicat acestora că „dacă sunt funcționari ai statului, în caz de nevoie, trebuie să-l și apere!”
Prin comparație, putem constata cu tristețe că moralul cetățenilor români este extrem de scăzut în caz de un eventual pericol extern…
Iar autoritățile publice, la rândul lor, se tem și de propria umbră, nefiind în stare să adopte hotărât măsurile preventive care se impun, în acest moment, pentru a nu avea parte de surprize neprevăzute!
Încrederea în autorități e la pământ…
Chiar suntem, oare, blestemați să nu putem să ne lepădăm de năravul din fire ce nu vrea să scape de pacostea cea mare a lui „Lasă, merge și așa!”?
Sau de conducătorii nepricepuți? Se pare că da….
Toma Pirau

Share on Facebook

Tweet

Follow us