Echinoctiul de toamna – superstitiile unui moment de echilibru
Explicatia astronomica
Ca in fiecare an, la inceputul ultimei decade a lunii septembrie, atentia ne este indreptata spre momentul in care pasim in toamna astronomica. Acesta este momentul echinoctiului de toamna , cand longitudinea astronomica a Soarelui atinge valoarea de 180 grade, el intrand in semnul zodiacal Balanta.
In acest an, 2010, evenimentul are loc in data de 23 septembrie, la ora 06.09 a.m. Incepand de la aceasta data, durata zilelor va continua sa scada, iar cea a noptilor sa creasca, pana la data de 21 decembrie, cand va avea loc momentul solstitiului de iarna.
Punctul echinoctiului de toamna, numit si punct autumnal , se afla pe sfera cereasca la intersectia eclipticii (ce reprezinta proiectia pe sfera cereasca a planului orbitei Pamintului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele il traverseaza la aceasta data, trecand din emisfera nordica a sferei ceresti in cea sudica.
Aflandu-se deci la aceasta data in dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va rasari si va apune chiar in punctele cardinale est si vest, durata zilelor fiind astfel egala, indiferent de latitudine, cu cea a noptilor .
Simbolism
Acest eveniment marcheaza un echilibru delicat si semnificativ intre lumina si intuneric , masculinitate si feminitate , spirit si materie , viata si moarte , Yin si Yang. Poate ca este una din cele mai potrivite perioade ale anului pentru a da sau descoperi un inteles profund existentei din perspectiva mortii si renasterii, si a intelege necesitatea si frumusetea drumului nostru aparent efemer prin aceasta lume.
Superstitii internationale
Aceasta zi este legata de o multitudine de mituri si superstitii pe cuprinsul intregii lumi si a istoriei umane. Animalele asociate cu echinoctiul de toamna din emisfera nordica sunt cainii, lupii si pasarile de prada. Creaturile mitice corespunzatoare acestui eveniment astronomic sunt gnomii, minotaurii si sfinxul.
Conform unei superstitii evreiesti, Avram era gata sa il ofere pe Isaac, singurul sau fiu, ca jertfa lui Dumnezeu, chiar in ziua echinoctiului de toamna, ocazie cu care cutitul sau s-ar fi acoperit, ca prin minune, cu sange.
Asa cum a procedat si in cazul altor sarbatori pagane, biserica catolica a gasit potrivit sa aseze in calendar ziua celebrarii Sfantului Mihail sau a Tuturor Sfintilor („Michaelmas”) in preajma echinoctiului de toamna, pe 29 septembrie.
Potrivit unei credinte populare din occident , numai in perioada echinoctiului de toamna, atunci cand ziua devine egala cu noaptea, isi face aparitia o forta mistica care iti da indemanarea sa asezi un ou in echilibru stabil pe unul din cele doua varfuri sau parti ascutite ale sale.
Echinoctiul din septembrie era intitulat “Ziua anului nou” in calendarul republican francez, aflat in uz intre anii 1793 – 1805. Republica franceza a fost proclamata in ziua de 21 septembrie 1792, urmatoarea zi, cea dintai a “erei republicane” in Franta, coincizand in acel an cu ziua echinoctiului de toamna.
In Marea Britanie, sarbatoarea recoltei era stabilita in duminica cu luna plina cea mai apropiata de echinoctiul de toamna.
