Eclipsa in alt sistem solar
Astronomii au reusit sa descifreze motivele pentru care luminozitatea lui Epsilon Aurigae, o stea foarte stralucitoare aflata la o distanta de 2.000 de ani-lumina de Terra, scade la intervale regulate, potrivit unui studiu publicat in revista Nature.
Descoperita in anii 1820 in constelatia Auriga, aceasta stea i-a intrigat multa vreme pe astronomi, deoarece luminozitatea ei scade brusc la fiecare 27,1 ani, pentru o perioadã de 18 luni.
Oamenii de stiinta au crezut mai intai ca era vorba de o eclipsa provocata de trecerea unui astru intre Epsilon Aurigae si Terra.
Astronomii au considerat ulterior ca este vorba de o stea binara, compusa din doua astre care orbiteaza unul in jurul celuilalt, dintre care doar unul poate fi vazut de pe Pamant.
In cea mai mare parte a secolului XX, multi cercetatori au considerat ca o stea intunecata si rece graviteaza in jurul unei stele stralucitoare. Altii au evocat posibilitatea unei gauri negre care ar absorbi lumina emisa de steaua stralucitoare.
Abia recent, astronomii au avansat teoria existentei unui disc gros de praf in jurul stelei, care, la intervale regulate, se regaseste in planul dintre Epsilon Aurigae si Terra.
Aceasta teorie a fost recent validata cu ajutorul tehnicii numite interferometrie, care consta in combinarea fasciculelor luminoase primite de patru telescoape si apoi amplificarea imaginii obtinute. Aceasta imagine este de 100 de ori mai clara decat cea obsinuta in mod direct de telescopul spatial Hubble.
Actuala eclipsa a stelei Epsilon Aurigae, care a inceput in 2009 si care va dura pana in 2011, a fost unul dintre evenimentele cheie in 2009, desemnat Anul international al astronomiei.
Dan Bota
