Editorial din Ungaria – O tâmpenie reală, cu urmări grave!
Cunosc un profesor de italiană, care urăşte Italia, nu vrea să pună piciorul niciodată în Roma sau în Veneţia, consideră că italienii sunt un popor de mafioţi, urăşte literatura italiană, în frunte cu Dante. Nu-i plac italienii, pentru că sunt extrem de gălăgioşi, care toată ziua stau la un pahar de limoncello şi mănâncă pizza sau macaroane, şi trăiesc o viaţă farniente, adică „să nu faci nimic”, deci sunt un popor de leneşi şi puturoşi.
Cunosc şi un profesor de franceză, care urăşte Franţa şi francezii. După părerea lui, cel mai jegos oraş din lume este Parisul, care e adevărat că are multe clădiri frumoase, în poze a văzut de multe ori şi Turnul Eiffel, dar nu-i place că străzile Parisului sunt pline cu africani şi cu arabi, atmosfera din metrou este înfricoşătoare din cauza numeroşilor străini. Cât despre francezi, aceştia sunt neserioşi, bârfitori, răutăcioşi. Aaa, şi puturoşi, şi beţivi, pentru că toată ziua mănâncă brânză mucegăită şi beau şampanie de dimineaţa până seara.
Dar mai cunosc şi un profesor de engleză, care urăşte atât englezii, cât şi americanii. Pe primii, pentru că sunt reci şi aroganţi, care nu ştiu nici măcar să glumească. La fel ca francezii, şi englezii sunt nişte alcoolici, care toată ziua stau în pub-uri. Faţă de englezii încrezuţi şi îngâmfaţi, care se cred cireaşa de pe tortul Europei, americanii sunt nişte oameni proşti şi inculţi. Habar nu au de ceea ce se întâmplă în lume, despre istorie sau georgafie nici atât. Profesorul respectiv îi învaţă pe copii limba engleză, dar nu-i sfătuieşte să plece la Londra sau New York sau San Francisco, pentru că aceştia …sunt proşti şi ignoranţi, care habar nu au unde este Ungaria … şi ce popor de treabă locuieşte aici.
Îmi cer scuze, dragă Cititorule, pentru că te-am minţit! Nu cunosc nici un profesor de italiană sau franceză sau engleză, care să creadă ceea ce am scris eu mai sus. Nu zic că astea nu pot fi adevărate, pentru că oameni beţivi şi încrezuţi şi leneşi sunt la toate popoarele lumii, dar treaba unui profesor care învaţă copiilor limbi străine nu este de a-i îndepărta de acel popor, ci tocmai de a-i apropia, de a le prezenta frumuseţile limbii, culturii, ţării respective, de a-i face să stimeze acel popor.
Am inventat rândurile de mai sus, pentru a demonstra şi a face mai uşor să se înţeleagă de ce este o idioţenie ca un profesor de română din Ungaria să urască poporul român, cultura românească şi toată România. Înainte să fiu acuzată că şi asta este o invenţie, cu cea mai mare părere de rău mărturisesc că, din păcate, la noi există astfel de persoane. Şi pe deasupra, aceştia îşi primesc salariul lunar ca profesori şi se consideră intelectuali români.
Cum altfel se explică faptul că numeroşi copii şi tineri de-ai noştri ajungând, de exemplu, în tabere din România, la mare, pe gratis, nu vor nici în ruptul capului să răspundă în limba română, se poartă cu aroganţa tipic ungurească în faţa altor tineri români din R.Moldova, Ucraina sau Serbia.
Avem, din păcate, profesori de română, care despre România văd numai o ţară plină de oameni săraci şi de ţigani cerşetori, iar când ajung totuşi să plece cu copiii în ţara vecină, se duc în „Erdély”, unde poţi vorbi şi ungureşte, pentru că românii sunt un popor tolerant şi învaţă limba celor cu care trăiesc împreună, fie ei unguri sau şvabi.
Nu dorim, Doamne fereşte, să generalizăm sau să spunem că majoritatea profesorilor români din Ungaria sunt aşa, dar nu ducem lipsă nici de aşa ceva…
Din păcate, şi dacă avem numai unul care gândeşte aşa e deja mult: pentru că gândirea lui distruge viitorul copiilor noştri, şi implicit viitorul comunităţii noastre româneşti din Ungaria. Acest profesor este exact ca mărul putred într-un sac cu mere sănătoase.
Dacă nu e eliminat în timp, atrage după sine stricăciune şi mult rău.
Cum altfel se explică faptul că numeroşi copii şi tineri de-ai noştri ajungând, de exemplu, în tabere din România, la mare, pe gratis, nu vor nici în ruptul capului să răspundă în limba română, se poartă cu aroganţa tipic ungurească în faţa altor tineri români din R.Moldova, Ucraina sau Serbia.
Avem, din păcate, profesori de română, care despre România văd numai o ţară plină de oameni săraci şi de ţigani cerşetori, iar când ajung totuşi să plece cu copiii în ţara vecină, se duc în „Erdély”, unde poţi vorbi şi ungureşte, pentru că românii sunt un popor tolerant şi învaţă limba celor cu care trăiesc împreună, fie ei unguri sau şvabi.
Nu dorim, Doamne fereşte, să generalizăm sau să spunem că majoritatea profesorilor români din Ungaria sunt aşa, dar nu ducem lipsă nici de aşa ceva…
Din păcate, şi dacă avem numai unul care gândeşte aşa e deja mult: pentru că gândirea lui distruge viitorul copiilor noştri, şi implicit viitorul comunităţii noastre româneşti din Ungaria. Acest profesor este exact ca mărul putred într-un sac cu mere sănătoase.
Dacă nu e eliminat în timp, atrage după sine stricăciune şi mult rău.
Eva Şimon (Foaia romaneasca , mai 2015)
