Ei secuiesc, noi ne cuim
Agitatia din Tinutul Secuiesc merita mult mai mult loc in paginile ziarelor si in calupurile de stiri decat a reusit sa prinda. Nu ca referendumul incropit de autoritati n-ar fi un subiect suficient de controversat ca sa fie capul de afis al evenimentelor zilei. Dar la Bucuresti se consuma de prea multe luni incoace o reprezentatia mult mai vizibila. Infantilele scuze si acuze ale premierului si presedintelui au confiscat toate resursele de dezbatere responsabila; ochii natiei au ramas pironiti pe scena de pe Dambovita, in vreme ce culisele din Harghita si Covasna sunt intr-o penumbra propice implinirii marilor idealuri ale maghiarimii.
Nici macar nationalistii de serviciu ai natiei n-au tratat simptomele de autonomie din ungurime ca pe vremea marilor gesturi patriotice. Asta si pentru ca Vadim, polul constiintei civice romanesti, veghetorul neobosit al pretentiilor conlocuitoare, este masat complet pe frontul antiprezidential, cu cearseafuri, fluieraturi si marmite intregi de sudalmi. Lotul largit de patrioti ataca si el pe flancuri redutele Cotrocenilor si Palatului Victoria, iritati de falfaitul sfidator al flamurii portocalii.?
Daca ar fi sa banuim o strategie in modul cum a fost dirijata manevra, de la timidele pretentii la ditamai logistica si determinarea pentru organizarea referendumului, trebuie sa le recunoastem initiatorilor niscaiva talente de tragatori de sfori. Nici ca-si puteau alege un context mai fericit. Galceava Tariceanu-Basescu si intreg corul de sustinatori de-o parte si de alta le-a asigurat un paravan nesperat pentru mica lor actiune subversiva. Nimeni n-a avut timp pentru montarea lor; toti ne-am lasat furati de inscenarile maiestre in care au excelat seful statului si cel al Guvernului, cu aportul larg al spectrului politic.
Vestile despre referendumul pus la cale pentru a motiva eventuala autonomie a Tinutului Secuiesc prin adeziunea intregii suflari maghiare abia daca si-au facut loc alaturi de infruntarea celor doi mari barbati ai neamului. Pe langa pacatele orgoliului, minciunii si prostului gust, ambii risca sa fie acuzati de ignorarea evenimentului regizat in apartamentul vecinului de palier maghiar.
Neglijenta crasa la locul de munca nu este singurul pacat de care se fac vinovati cei doi. La fel de grava este lejeritatea iresponsabila cu care au impus pe piata un anumit tip de comportament. Justificarile jenante pe care le produc de fiecare data cand sunt prinsi cu mata-n sac se constituie intr-un model de conduita politica, usor de adoptat de catre toti eventualii vinovati ai scenei politice. Daca seninatatea iresponsabila cu care primii doi oameni in stat scriu biletele de influenta sau rezolutii de favorizare este buna la nivelul acesta, de ce n-ar merge si in teritoriu?
Asta o fi fost calculul primarilor din trei localitati minuscule din judetul Brasov, descoperiti ca patronasera in consiliile locale adeziuni la referendumul din judetele vecine. Chiar autoritatile romane le ofera scuza pentru gestul lor aparent nevinovat, o mica scapare in comparatie cu flagrantele fapte comise pe la Bucuresti. E doar o consultare fara miza, a decretat statul, furnizandu-le aderentilor brasoveni la pretentiile maghiarimii din vecini masura neinsemnatei lor initiative.
Primarilor maghiari din Ormenis, Racos si Apata li s-a parut astfel perfect justificat sa-si dea cu adeziunea la consultarea-referendum din Harghita si Covasna, pe motiv de inrudire etnica. Cand a trebuit sa se explice, s-au disculpat cu inocenta rizibila patentata de tandemul scandalagiu Basescu-Tariceanu. „Ni s-a spus ca nu are nici o tenta politica” au declarat cu seninatate liderii celor trei comunitati brasovene despre demersul lor de a adera la asociatia „Pro Tinutul Secuiesc”.
Inainte de a-i acuza pe cei trei, grabiti sa se anuleze adeziunea dupa interventia Prefecturii si a liderului UDMR Brasov Attila Kovacs, sa nu uitam ca adevaratii vinovati pentru reintroducerea puerilitatii in gestul politic trebuie cautati la Bucuresti.
