Elodia
ELODIA Mai lasati-o, fratilor, moarta cu Elodia ! Da, a disparut. Nu este nici prima disparuta si nici ultima. Si ce atata zbucium si freamat ? Nu mai poti deschide televizorul, ca, hop ! , Elodia in sus si Elodia in jos. Apar tot felul de “ specialisti “ care “ isi dau cu presupusul “ – cel putin la postul lui Dan Diaconescu este prapad – ba ca-i asa, ba ca-i pe dincolo. Lasati, fratilor, meseriasii – politia, parchetul, medicina legala – sa-si faca datoria, ca de aia sunt platiti din banii nostri. Iar omul acela care ii este sot, criminal-necriminal, cum sa-si mai vada de treaba pana se va sti pr?cis ce si cum. El este acuma doar suspect. Cum a fost si tipul cu crima de la farmacia de pe Victoriei, si ati vazut ce a iesit. Doar primeaza prezumtia de nevinovatie, nu ? Pe Elodia am cunoscut-o si eu, acum vreo zece-unsprezece ani, cand lucram la un cotidian brasovean la care colabora si ea pe vremea studentiei. Apoi drumurile ni s-au despartit, ea devenind avocata de marca, eu continuand vagabondajul prin viata. Cat am cunoscut-o am putut constata ca era o femeie isteata, pe care “ o ducea mintea “ sip e deasupra era si draguta ca fizic si intellect, fiind o buna colega. Gandindu-ma uneori la ea – acuma, cu toata valva asta – imi vine sac red ca intr-o zi isi va face din nou aparitia pe salile tribunalului sau mai stiu eu unde prin Dan Bota