ERA O VREME, CAND IUBIREA DE TARA NU ERA DE RAS
NICI NU-TI VINE A CREDE CA A EXISTAT O VREME, CAND IUBIREA DE TARA NU ERA DE RAS, DEMODATA SI DESCONSIDERATA.
Ca intr-un paradox sinistru, oamenii cu suflet curat si tinuta morala au oprit cu pieptul lor gloantele destinate TARII, pentru ca LICHELELE de ieri si de astazi să vândă cu atâta uÅŸurintă ce au câÅŸtigat cu pretul vieÅ£ii lor, aceÅŸti eroi necunoscuti .
Nu plânge, Maică Românie!
Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură.
“Nu plânge, Maică Românie, Că am să mor neÈ‹mpărtășit! Un glonÈ› pornit spre pieptul tău, Cu pieptul meu eu l-am oprit….
Nu plânge, Maică Românie! E rândul nostru să luptăm Și din pământul ce ne arde Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie! Pentru dreptate noi pierim; Copiii noÈ™tri, peste veacuri, Onoare ne vor da, o È™tim!
Nu plânge, Maică Românie ! Adună tot ce-i bun sub soare; Ne cheamă È™i pe noi la praznic, Când România va fi Mare!”
