Eradicarea libertății de exprimare și a libertății presei, următorul pas logic după anihilarea voinței electorale a națiunii(2)
Revoluția Internetului a adus și noi forme de cenzură online
Interconectarea oamenilor prin platforme diferite de cele ale media tradițională este geniala găselniță a creatorilor Facebook, mai ales într-o conjunctură socială în care presa main stream a devenit din ce în ce mai subsumată intereselor globaliste ale marilor conglomerate capitaliste, vizibile sau secrete, între care Clubul Bilderberg este cel mai important, asociere din care fac parte toți patronii importanți și directorii concernelor media din America și Europa. Cum platformele sociale, precum Facebook, Instagram, X, Tik Tok, au depășit audiențele presei scrise și audiovizuale main stream controlabile, ultimul exemplu fiind ascensiunea lui Donald Trump din nou la Casa Albă, sistemele totalitare de extracție democratică militantă, precum țările cu guverne progresiste din Europa de Vest, dar și cele cu sisteme de putere oprimante, inspirate din fostele Securități comuniste ale Europei de Est, cum este România, au nevoie de noi mecanisme de cenzură și control a platformelor sociale online. Thierry Breton, cel care a inspirat colapsul democratic al alegerilor prezidențiale în România dar și al celor parlamentare din Germania, unul dintre satrapii ideologici ai Comisiei Europene, a fost unul dintre pionierii cenzurării Internet-ului și a platformelor sociale prin legi opresive, care să elimine din spațiul virtual opiniile contra birocrației europene și atacurile la Status Quo-ul totalitar al Parlamentului European, al Consiliul Europei și mai ales al Comisiei Europene, instituții care nu mai reprezintă de cel puțin un deceniu interesul europenilor, ci doar al partidelor și liderilor acestora din țările componente ale Uniunii Europene. Nevoia de restricționare, de cenzură, de inundare cu propaganda puterii regimurilor neomarxiste și neoliberale radicale din cuprinsul Europei, dar și a regimului democraților americani, nu diferă de nevoia propagandistică a stăpânirilor akkadiene, babiloniene, egiptene și asiriene, din Antichitatea veche. Ca să nu mai vorbim de apetitul imperiului roman pentru propagandă monumentală. Cât despre regimurile naziste și staliniste, cenzura era nu numai un mecanism statal de control al libertății conștiinței popoarelor de către asemenea regimuri opresive, dar și un reflex condiționat al liderilor acestor regimuri, o obișnuință care-și căpătase propria conștiință diurnă, sau nocturnă, după caz.
Situațiile legitime ale necesității unei cenzuri a Net-ului tind să devină nelgitime
Din perspectiva îndreptățirii sociale a exercitării vreunui control asupra Internet-ului desigur că există și argumentații sustenabile, revărsarea violenței și a sălbăticiei urii fiind cel mai larg răspândită în spațiul virtual, tocmai pentru că respectivul conținut propagat fără opreliști reflectă primitivismul instinctelor primare, stimulate în amigdala cerebrală, de multe ori incontrolabile. Mai mult, ultimele descoperiri din Biologia Cuantică conferă posibilități de control al receptorilor țintă de pe Net, inclusiv fizic la nivelul moleculelor de AND prin, prin sugestie informatică focalizată care poate produce vibrații imperceptibile ale helix-ului genetic în cortex și chiar în întregul organism, cu efecte devastatoare pentru psihicul uman. La rîndul ei însă, cenzura este un proces discreționar, direcționat și organizat astfel încât să se autoamplifice prin extinderea domeniului ei de aplicare asupra libertăților îndreptățite ale utilizatorilor Internet-ului, devenindu-și sieși suficientă și invariantă de libertățile și drepturile garantate ale respectivilor utilizatori, ca libertatea de gândire și de exprimare, intimitatea garantată, dreptul la liberă informare, dreptul la liberă asociere. Ori, cenzura este un astfel de proces activ ce devine un automatism practicat de administratorii procesului, căruia îi lipsește orice dimensiune morală din perspectiva imperativelor morale kantiene, darămite vreo etică civică. Sintetizând, cenzura este un proces autosustenabil, iar cenzorii nu se mai pot opri din cenzurat decât printr-o barieră legală, de regulă stabilită prin constituțiile statelor democratice. Stă, însă, în natura guvernelor și regimurilor totalitare, chiar și de extracție democratică, să ocolească constituția prin legi perfid concepute, care să faciliteze cenzura libertăților cetățenilor mimând aparențe constituționale prin sofisme juridice care nu rezistă, însă, unor analize conceptuale, logice și juridice, aprofundate. Patriot Act la americani, Starea de asediu din Ucraina, starea de urgență din timpul pandemiei Covid în România, sunt doar trei exemple de amputare a libertăților popoarelor în favoarea iluzoriei stabilități și securități și înseamnă inversarea scopului cu mijloacere de atingere a acestuia. Scop în sine nu poate fi decât libertatea, niciodată mijloacele de prezervare a acesteia, adică stabilitatea și securitatea, mijloace de fapt ale regimurilor care le invocă precum o Cartă a fericirii naționale atent controlată. Securitatea invocată ca necesitate de prezervare a vieții, nu poate substitui viața ca libertate hegeliană a spiritului, care este un necondiționat al scopului existenței oamenilor. Iar respectivele securități și stabilități, reiterăm, ale regimurilor respective nu pot fi conservate fără cenzurarea adecvată a dreptului de opoziție al cetățenilor. Opoziție imposibilă în final, prin disjungere de posibilitatea de informare corectă și susținută a oamenilor.
Regimurile totalitare interesate de controlul informației, nu de adevărul acesteia
Regimul relativ totalitar, așa cum amenință să se transforme cel din România, concepe în dreptul său public abilitarea prin lege de a filtra informația publică, asertând sofistic că posedă o înțelegere superioară a veridicității informațiilor din perspectivă axiologică, în speță mediul online, autoatribuire falsă din perspectiva obiectivității gândirii libere. Regimul totalitar, sau autocratic, nu poate stabili adevărul obiectiv al informației întrucât el este grevat negativ de propria autoconservare, tendință care-i distorsionează percepția adevărului dintr-o știre politică, instituțională, socială și chiar istorică. Și în niciun caz nu poate legifera discreționar în deplină legitimitate natura, scopul și destinația unei informații online, regăsindu-se în starea de subiectivitate absolută. Ordonanța pe care o pregătește prim-ministrul Marcel Ciolacu, aceea a decretării naturii adevărate sau false a unei informații online de către instituțiile coercitive ale sistemului său relativ totalitar, sub sancțiunea anihilării site-urilor și conturilor de socializare deviante, corespunde radiografiei de mai sus și nu poate constitui decât o măsură de autoconservare a regimului instaurat de cele trei partide antinaționale în România, demonstrând tendința ineluctabilă a majorității guvernamentale de a legifera în interesul propriu al autoconservării la putere. Reprezintă cea mai implacabilă cenzură a dreptului la liberă exprimare și la liberă informare, în speță în mediul online, de la Ana Pauker încoace, așa cum am mai amintit, iar blestemăția nu ar putea fi înfăptuită fără complicitatea presei aservite regimului totalitar din România.
Ordonanța care stabilește că informațiile online ce contravin interesului regimului sunt apriori false
Scopul principal al acestei legi, pretinde în mod ipocrit guvernul, este de a preveni intervențiile externe în procesul electoral, având în vedere alegerile prezidențiale care urmează, conform draftului ordonanței și surselor guvernamentale ale cotidianului online Știri pe Surse, site altminteri favorabil puterii politice. Potrivit textului, ordonanța ar putea fi adoptată în următoarele două săptămâni, apoi legiferată, iar ANCOM, în colaborare cu alte instituții relevante, va avea autoritatea de a solicita furnizorilor de internet să blocheze accesul la conținut suspect.
Lista instituțiilor care vor avea dreptul să solicite închiderea site-urilor cu conținut periculos include, printre altele:
– Autoritatea Electorală Permanentă (AEP)
– Birourile Electorale
– Consiliul Național al Audiovizualului (CNA)
– Directoratul Național de Securitate Cibernetică
– Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD)
– Ministerul Afacerilor Externe
– Inspectoratul General al Poliției Române
-Ministerul Apărării Naționale
-Serviciul Român de Informații (SRI)
-Serviciul de Informații Externe (SIE)
-Parchetul General
Aceste instituții vor putea solicita eliminarea conținutului considerat periculos, iar în cazul în care platformele online refuză, ANCOM va putea bloca accesul la acest conținut.
Definiția „conținutului ilegal” este largă și cuprinde, printre altele:
– Incitarea la ură sau violență
– Discursul de ură și discriminarea
– Manipularea opiniei publice prin știri false sau deepfake-uri
– Influențarea alegerilor prin campanii coordonate online
– Conținut care subminează securitatea națională
– Publicitate politică ilegală
– Colectarea ilegală de date personale sau distribuirea de malware.
Legea va fi aplicabilă nu doar în perioadele electorale, ci și în orice context în care autoritățile consideră că un conținut afectează democrația sau securitatea națională. În cazul în care o platformă socială sau un site refuză să elimine un astfel de conținut, ANCOM va avea dreptul de a impune blocarea acestuia.
Furnizorii de internet care nu vor respecta ordinele riscă amenzi semnificative, care vor ajunge până la 100.000 de lei pe zi. Criticii acestei măsuri atrag atenția asupra riscurilor de abuzuri și asupra posibilității ca legea să fie folosită pentru cenzură. Unii se tem că o definiție prea largă a „conținutului ilegal” ar putea să fie folosită pentru a elimina nu doar informațiile false, dar și opinii incomode pentru autorități.
De asemenea, se pune întrebarea dacă această lege nu va reprezenta un precedent periculos pentru viitoarele guverne care ar putea folosi această putere pentru a controla spațiul public online.
În ciuda acestor îngrijorări, guvernul subliniază că scopul principal este protejarea proceselor democratice și prevenirea influențelor externe asupra alegerilor, în special în contextul recentei anulari a alegerilor prezidențiale din 2024 de către Curtea Constituțională din cauza documentelor care indicau interferența Rusiei.
Jurnaliști de marcă ai României acuză fără rezerve cenzura pregătită de guvernul Ciolacu
„Este cea mai dură cenzură postdecembristă pregătită de Marce Ciolacu”, opinează jurnalistul Ion Cristoiu, potrivit Știri pe Surse. Conform Cotidianul, Cornel Nistorescu avertizează și el: „Păzea! România a declanșat marele război de apărare a alegerilor pentru funcția de președinte pe terenurile necunoscute și periculoase de pe TikTok, de pe Facebook și la orice crăpătură prin care s-ar putea strecura dușmanii actualei puteri.”
În continuare, în episodul viitor vom analiza similitudini și concordanțe etice și politice dintre sistemul de cenzură a presei și a liberei exprimări, practicat astăzi de puterea relativ totalitară instaurată în România odată cu anularea alegerilor prezidențiale de anul trecut, și cel al celui de-Al Treilea Reich condus de Hitler, precum și al Sovietului Suprem condus de Lenin, apoi de Stalin.
– va urma –
Prima parte aici: Eradicarea libertății de exprimare și a libertății presei, următorul pas logic după anihilarea voinței electorale a națiunii(1)
Dan Libiu Mateescu
