Eroi romani in Revolutia ungara din 1956, ignorati la TUSNAD de premierul Ungariei, Orban Viktor!

Anul trecut s-au implinit 60 de ani de la Revolutia din Ungaria! Ma asteptam sa existe la Tusnad si ceva „comunicari stiintifice” despre libertatea natiunilor in propriile granitze  (Vorbeam de natiuni ,nu de nationalitati!) Poate,speram eu, chiar un Omagiu special,intr-o manifestare… internationalitati ! Pentru ca, pe banii Statului Roman fusesera adusi la Tusnad ,o gramada de invitati la Universitatea de vara… .De parca am fi fost la Budapesta ! Chiar dl.Orban,altfel o prezenta tot mai agresiva pe-aici, zicea ca se simte in Transilvania ca acasa…Deci de-aia ,si-a invitat „oaspeti” si din Serbia si din Ucraina si din Slovacia,din R.Moldova, din Ungaria…Si evident din… Romania , de parca se afla in sufrageria proprie de pe Dealul Gellert! Dar nu despre asta vorbim acum !
Stiu concret ca,anul trecut, un oficial important i-a sugerat d.lui Premier ungur,sa spuna cateva vorbe la Tusnad despre cei 60 de ani de la „Revolutie” si – pentru ca dadea bine – sa omagieze, cu acel prilej numele unor cetateni ai Ungariei, de nationalitate romana, care si-au jerfit viata pentru tara lor natala,Ungaria! Din cate stiu concret, pe dl. Orban l-a durut in palarie afland despre romanii,cetateni ai Statului maghiar,ucisi la Budapesta,in 1956 ! Ii raducem aminte printr-un respectabil text omagial scris cu talent si mare sensibilitate pentru romanii din Ungaria , in singura publicatie in limba natala care mai apare, cu chiu cu vai,  in patria lor, Ungaria!
Iata textul:
„Inca un citat memorabil al unui neuitat presedinte american : „23 octombrie 1956 este o zi care va trăi pentru totdeauna în analele oamenilor liberi și ale națiunilor. A fost o zi a curajului, conștiinței și triumfului. Nicio altă zi de la începutul istoriei nu a arătat mai clar eterna forță a dorinței omului de a fi liber, indiferent de șansele de succes, indiferent de sacrificiile necesare”, a spus John F. Kennedy, preşedintele Americii, la prima aniversare a Revoluției din Ungaria.
Evenimentul avea să constituie prima mare lovitură dată ocupaţiei sovietice în Europa de Est. Atunci , dorinţa de libertate a ungurilor a fost zdrobită de tancurile sovietice după aproape trei săptămâni, pe 10 noiembrie 1956. Dar dorinţa de libertate din acele vremuri tulburi nu a fost doar a ungurilor, ci şi a românilor din Ungaria, care visau la alungarea ocupaţiei sovietice din ţara lor. Românii din Ungaria au avut şi ei revoluţionarii si eroii lor. În fiecare an românii din Ungaria  aprind câte-o lumânare întru memoria veşnică a celor care au fost Elisabeta Maniu, Mihai Farcaş şi Gheorghe Hotăran, tineri din Jula, morţi pentru libertate si democratie . Ani de zile,de frica securitatii unguresti ,nimeni n-avea curajul sa le rosteasca numele!
Elisabeta a fost condamnată la moarte şi executată pe nedrept de securitatea maghiară la numai 19 ani.  Un grup de tineri din Jula s-au adunat lângă podul din Vareu, pe malul Crişului, unde s-au gândit ei că ar putea opri trupele de securişti maghiari. După ce au aşteptat cu ce „arme” aveau , s-a zvonit că trupele nu mai vin şi tinerii au plecat acasă. După doua zile a intervenit securitatea maghiară şi a arestat un grup de 17 persoane, printre care şi doi români. Elisabeta Maniu şi Mihai Farcaş au fost acuzaţi că au fost iniţiatorii mişcării şi condamnaţi la moarte. Acuzaţiile au fost fabricate. Nu au fost ei iniţiatorii mişcării, au fost simpli participanţi, dar pe ei i-au scos ca fiind capii… Au fost condamnaţi pentru simplul fapt că aveau arme. Se spune, potrivit actului de acuzare, că Elisabeta nu avea la ea arme cu care putea ucide un om, ci doar un pistol de semnalizare. În ianuarie 1957, Maniu şi Farcaş au fost condamnaţi iar în februarie au fost executaţi în cazarma securiştilor maghiari de la Bichişcsaba. Au fost ei adevăraţii vinovaţi ai revoltei? Va rămâne un mister pe veci de ce tocmai doi români au fost găsiţi ca ţapi ispăşitori în faţa securiştilor.