Esența moțiunii de cenzură – balansul dintre tălâmbi și isterici!
Cam asta este miza moțiunii de cenzură. Să-i schimbe pe tălâmbii de la putere cu istericii din opoziție.
O fi bine, o fi rău?
Ne asaltează în ultima vreme o gașcă de agitați gălăgioși ce au ales să rânească prin haznalele limbii române și să facă exhibiționism de Săpoca ori de câte ori scapă în public.
Cristian Tudor Popescu, Ludovic Orban, Rareș Bogdan, Denise Rifai, Andrei Caramitru sunt doar câteva exemple de deraiați isterici ai momentului care ne fac, într-un mod extremist – cuțaridic, apologia binelui de după PSD.
Apropierea de hățurile puterii, înlesnită de tălâmbii din jurul Vioricăi Dăncilă, le-a luat, pur și simplu, mințile. Se vede asta din discursurile lor apocaliptice, din frenezia lor distructivă.
Paradoxul care îi face eligibili pentru Săpoca este că vituperând la adresa tălâmbilor de pluton, guvernanții PSD, îl susțin cu iambi și trohei encomiastici pe tălâmbul suprem, președintele furniruit.
Ar fi bine să treacă moțiunea.
Actuala guvernare nu mai are nici suflu, nici lider. Fiecare săptămână în plus la putere e ca o boală dusă pe picioare. Sfârșește tot la pat, dar cu pacientul sleit. Și sfârșește la pat mai târziu decât optim pentru însănătoșire, uneori prea târziu.
Aș fi preferat ca, imediat după executarea lui Dragnea, marele partid să facă cel mai inteligent gest de forță posibil, anume să renunțe la putere. Să îi lase pe hămesiți în locul său la butoane. Să ofere țării adevărul din spatele găunoșeniei isteroide a opoziiei.
Vă asigur că, la nivelul de diletantism și indiferență față de binele țării lor, marii performeri de azi în materie de făcut spume la gură ar fi avut tot timpul să se compromită până la prezidențiale.
Acum e cam târziu pentru asta.
Totuși, ar fi un bine major să treacă, joi, moțiunea.
Ieșirea PSD de la guvernare ar însemna o șansă aproape nesperată ca invincibilul Iohannis să își primească, în decembrie, lecția pe care o merită. Șansa constă în scăderea drastică a probabilității ca Viorica Dăncilă să ajungă în turul doi și, în consecință, creșterea probabilității ca în finală Iohannis să se confrunte cu Barna.
Și Mircea Diaconu? – mă veți întreba! Din păcate, chiar dacă s-ar califica în turul doi, Mircea Diaconu nu ar putea invinge, în finală, coaliția serviciilor, adică frăția PNL – USR – Pro Romania – PMP.
Așa că, trebuie să recunosc, mă pregătesc ca pentru un meci de K1 de bălăcăreala istericilor între ei. Barna versus Iohannis.
Pentru că, știți ceva? Se vor spune lucruri urâte, va ploua cu acuze și defăimări. Dezvăluiri, atacuri sub centură, splendid, de-abia aștept! Istericii lui Barna contra istericilor lui Iohannis. Ca o păruială între curve. Cu PSD arbitru! Ce promisiune, ce spectacol, ce vâjâială de bumeranguri!
Pe când dacă moțiunea nu va trece, încă două luni de rutină, de plictis, de previzibil. Acelaș cal de bătaie, aceleași indignări sufocate, aceleași dezlănțuiri furibunde, aceiași cațavenci în trening și cu batistă multicoloră la rever.
Suntem prea slabi? Nu avem ce face?
Cum nu avem ce face? Ne detașăm puțin, privim scena de departe, cu simțul umorului, ne amuzăm e cât posibil și așteptăm optimiști efectele unei moțiuni de succes. Restul va veni de la sine.
Fiți siguri de asta! Vă garantez!
