Europa trăieşte şi are viitor. Dar Uniunea Europeană?

Reiau.
Cu credinţa fermă în lipsa de credinţă, cu dreptul de a inova frenetic şi fanatic noi drepturi lipsite de substanţă, într-un un climax istoric al prostiei manifestate, cu o garantată circulaţie a banilor şi a migranţilor superioară net est-europenilor, cu religia omului nou corporatist – apendice al celui socialist – cu garantarea din partea statului al statutului imuabil al bancherilor împotriva cetăţenilor, în avântul huiduielilor tineretului liber de conştinţă, raţiune şi morală, în dispreţul nu încă al hoitului, dar al muribundei democraţii clasice din a doua jumătate a secolului XX,  netrecută încă în nefiinţă, dar îngropată preventiv de noile aroganţe inculturale ale abcesului şi excesului consumist, într-un spectacol pe ritmuri tribale şi luminii repetitiv obositoare, în care devorarea dogmatică autoconsumă identitatea individului nou corporaţionist integraţionist ce defilează-n pas drogat tehnologizat – incapabil să înţelegă unde îl mână ,,gipiesul” – într-o atomizare canibalizantă mascată de mulţimea lipsei de identitate, Uniunea Europeană suferă de orbul democraţiei!?
Trăim, din nou, epoca în care good-news-ul aleşilor a devenit politically-corect, indiferent de consecinţe.
UE l-a schimbat Exstasy-ată pe Mozzart cu Ganga-style, iar Chopin a fost dat afară de noua axa Roma-Paris-Berlin pentru că este un provincial din Varşovia şi aşa cum şe ştie la nivel corporatist, est europenii sunt înapoiaţi.
Nu mai spun de Enescu.
Un cetăţean din Botoşani. Ruşine!
Nu, nu am spus rase inferioare.
Noi suntem preşupuşi aprioric a nu înţelege frenezia deschiderii plină de non-sens către un Occident ce a confiscat în ultima perioadă bunul simţ şi experienţa istoriei, expulzându-le din Spaţiul Senghen pentru a susbsuma măreţia Europei catre o regionalizare absurdă întru norocul musulman.
Norocul României în această ecuaţie este faptul că am rămas o ţară agrară fără agricultură, conştiinţa creativă a noastră fiind învinsă de luciul strident al tejgelelor de la supermarketuri.
În tot acest timp….
Lumea liberă moare-n atentate, în pseudo-referedumuri, iar liderii benchetuiec în libaţii iresponsabile, de genul „noi nu ne vom schimba modul de viaţă, hai noroc!”.
În templul pseudo-integraţionismului şi a tribalizării voite duduie ipocrizia decadenţei pe ritmuri de Kalaşnikov ale misionarilor funesti ai ISIS şi al prostiei atomizante bruxeleze.
De la Berlin – eternul centru de conflicte mondiale – la Paris şi Roma adie un nou născut curent verde.
Verde-ecologist-corporatist. Un fel de românesc „împăciutorism” cu cont deschis la profiturile bancare cu blocaj de un simţ, dar cu conturile avide întru jupuirea sărăracilior din Est, dar practic membri ai Uninunii Europene.
Diversitatea ca obligaţie a născut un nou monstruleţ, ca-n Alien: lipsa identităţii!
Iar monstruleţul viril face pui vii: integrare necesară printre naţiuni şi dispariţia acestora prin realizarea unor invenţii  ce jignesc chiar şi evul mediu, cea a naţiunilor pure de cartier.
Efectul: lipsa oricărei identităţi. 
Prostia arogant-centrală şi mai grav, băile de sânge din Europa şi chiar S.U.A. prin cuţite, explozii, maşini ale unor sceleraţi stau la temelia refuzului omului onest.
Cei din Est ce vor să muncească sau să-şi facă un concediu sunt victimile impotenţei şi neîmplinirilor politice ale unor politruci occidentali ce servesc strict interese financiare.
U.E. moare sufocând Europa datorită supraîncălzirii unor concepte false.
Muftii gen Junker şi epigonii lor locali, gen CTP, ne spun că rapturile nu există, că violenţa se manifestă doar în în filme şi că trăim oricum şi trebuie să dormim liniştiţi că au ei grijă de noi.
Aceşti Brevik agnostici multiplicaţi întru prostie ne aduc ratarea, distrugerea şi chiar moartea în numele subsumat al unor declamaţii pe care ei presupun că noi nu le înţelegem.
Dar zgomotul produs de noua Axă ce a umilit democraţia în numele post-liberalismului, de la Marea Negră la cea Baltică, zumzăie neliniştitor în nuanţele raţionale ale celor ce s-au aflat dincolo de Cortina de Fier.
De neauzit pentru cei ce promovează parade ridicole şi-şi doresc să ne integreze într-un bloc conformist al fanatismul sinucigaş.
În atentantul la care participă şi pe care-l digeră cu drag staff-ul U.E. nu apar răspunsuri raţionale la provocările zilnice.
Poate doar lozinci lirice.
Slozincile – combinaţie pe care mi-o asum între  a slobozi şi lozincă – noului împăciuitorism „la grămadă” nu oferă soluţii raţionale.
Cu diafane şi inutile vorbe vorbite pline de lipsă de conţinut, parcă extrase cu forcepsul din manualul „Noului Atctivist European”.
Un nea Nae stalinist  şi ati-caragelian.
Iar membrii respectabili ai noilor ideologii, în loc să le ofere un prea creştin şut în cur acestor analfebeţi politruci cu ifose de conducători, până-n sfintele zeghe, par a sta cu cu cardul într-o mână şi cu cealaltă răsfoiesc sfielnic Coranul.
Poate aceşti angajaţi cu normă întreagă ale politicii de centură reuşesc să se protejeze unii şi alţii. Nume şi nume. Ce conform bunului simţ nu pot fi rostite.
Căci umplem textul de caprofilie.
Dar pe noi cine ne apără? Ai cui suntem? Ai naţiunii, ai U.E., ai intereselor corporatiste?
Aşa ajugem la o cocluzie.
Noua Biblie spune cert: la început a fost banul.
Căci…
Uniunea Europeană benchetuieşte la o nuntă între religii, subvenţionată de bancherii cu sex incert de la ONG-uri, în timp ce aceştia pregătesc corvoada funeraliilor adevăratei Europe.
Sunt euro critic, nu euro-sceptic.
Dar…
U.E. reprezintă o ideie bună coroborată cu practica lucrului rău făcut.
Iar liderii noştrii mărşăluiesc zâmbitor, imortalizaţi ghinionist-subvenţionaţi în poze de grup, către marele Nenat post-democratic.
UE a devenit o păpuşă goflabilă.
U.E. este glorioasă, globalizantă, anti-identitară vis-a-vis de naţiunile ce o formează, creatoare de şanse pentru cei ce din exterior vor să profite de ea, dar dacă îi scoţi dopul se dezumflă.
De aceea profeţii noii ideologii corporatist-integraţionist-împăciutoriste creează fantasmagorii pe sângele şi identitatea noastră.
Dar este clar, EI nu se pot înşela.
Nu contează tupeul pseudo-ideologic al acestora, nu conteză invazia răutăţii mascată sub flamura zdenţuită de toţi golanii asupra libertăţii, asupra umanităţii, ci ceea ce decid aceste noi elite – a se citi noii şmecheri – cărora le pute normalitatea, tradiţia, rivalitatea constructivă, votul firesc.
Cu alte cuvinte, tot ceea ce a stat la baza democraţiei clasice.
Practic, ei sunt noii diriguitori-fanarioţi.
Dar ca la orice chef al auto-distrugerii – cineva dintre lideri tot plăteşte nota.
Europa te iubesc!
Merkel, bagă tu cash-ul la nota de plată!

Iulian E. Rinder

Share on Facebook

Tweet

Follow us