Evreii sinucigași
EVREII YAMAKAZI URĂSC ALBII MAI MULT DECĂ SE IUBESC PE EI INSISI
În timpul războiului, este adesea potrivit să ataci, în ciuda faptului că te pui în mare pericol. Dacă cineva poate da o lovitură de Knock Out, punând astfel capăt ostilităților, riscul devine justificat. În astfel de circumstanțe, victoria este totul, iar locul al doilea nu este o opțiune – chiar dacă este, evident.
Dar dacă nu există război?
Ce se întâmplă dacă nu există bărbați în uniformă care să se împuște, nici avioane sau drone care aruncă foc mortal din cer, nici nave sau submarine care se depășesc unele pe altele în marea liberă – și totuși există un subset al unei populații înclinată să atace pe altul, chiar și atunci când este împotriva intereselor lor să facă asta?
Aceasta încapsulează o mare parte din chestiunea evreiască și cu ceea ce albii europeni au fost forțați să se ocupe de când minoritățile lor evreiești au fost emancipate la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Înainte de formarea Israelului, s-ar fi putut argumenta că diaspora evreiască acționa în interesul său, opunându-se nativismului gentil în America și în multe părți ale Europei.Ar fi putut fi si asta sau ura de dragul urii.
În zilele noastre, însă, cum evreii fiind cea mai bogată minoritate pe cap de locuitor din Statele Unite și cu un Israel înarmat nuclear care prosperă și primește miliarde de ajutor gratuit, acesta nu mai este cazul. A răni America și a contribui la declinul acesteia prin imigrație ilegală și politici deschise anti-albi, înseamnă a risca în cele din urmă să rănești diaspora evreiască de success de aici.
Cu toate acestea, elita evreiască continuă să facă acest lucru prin sprijinul său neclintit al Partidului Democrat.
Am un nume pentru astfel de /genociddali, Yamakazis. Asemenea evrei ignoră sau minimizează antisemitismul sau antisionismul adesea vicios al aliaților lor nealbi pentru a apăsa atacul asupra poporului alb, sau mai bine zis bête noir – sau de fapt bête blanch, dacă vreți. Este instinctul bestial al urii mai mare decat instinctul de supravietuire, sau lipseste ratiunea sănătoasă care să facă prioritătile?
Este ca și cum îi urăsc pe albii mai mult decât se iubesc pe ei înșiși.
Ei trebuie să simtă că sunt în război cu albii – în ciuda faptului că albii nu sunt în război cu ei. Îmi amintesc de modul în care compozitorul evreu de avangardă Arnold Schoenberg a evitat ca lucrările sale atone să fie interpretate în timpul Primului Război Mondial, având în vedere cât de detestate erau de publicul ceh. Dar timpul de pace era o altă chestiune. Într-o scrisoare, el a scris:
“. . .Cu siguranță, nu este laș dacă acum încerc să evit așa ceva. În timp de pace – ceea ce înseamnă timp de război pentru mine – sunt destul de pregătit să mă întorc să fiu băiatul biciuitor al tuturor și a toți cei care sunt considerați indispensabili astăzi vor fi bineveniți să atace orice parte din mine crede că este mai vulnerabilă. Dar pentru prezent – mai mult ca oricând – aș dori să mă feresc de lumina reflectoarelor”.
Mai bine spus ar putea fi ceea ce a spus odată bancherul evreu și finanțatorul bolșevic Jacob Schiff, după întâlnirea sa din 1911 cu președintele William Taft, în care a încercat să-l convingă pe Taft să abroge un acord comercial cu Rusia. Schiff a vrut să pedepsească Rusia pentru tratamentul discriminatoriu al evreilor. Când Taft a refuzat, Schiff i-a declarat unuia dintre aliații săi – în mod clasic Duck Daffy – „Asta înseamnă război!”
O asemenea truculență consumatoare a fost expusă recent în timpul Convenției Naționale Democrate de la Chicago, când membri ai elitei politice evreiești, cum ar fi senatorul de la New York Chuck Schumer, guvernatorul Pennsylvaniei Josh Shapiro, soțul vicepreședintelui Kamala Harris, Doug Emhoff, stăteau în fața camerele de luat vederi și și-au proclamat loialitatea față de un partid politic care devine tot atât de antisemit, pe cât este deja anti-alb.
Nu au făcut nicio mențiune despre războiul Israelului din Gaza și despre reacția violentă cu care evreii le-au confruntat din partea stângă – în special a stângii musulmane. Cu toate acestea, în timpul procedurilor de la Chicago, acest lucru a fost imposibil de ignorat.
Potrivit Washington Free Beacon:
“Marți, agitatorii pro-Hamas au întrerupt un eveniment DNC cu familii ale ostaticilor găzduit de “Agudath Israel of America”, un grup evreiesc ortodox. Protestatarii au strigat: „Sionismul trebuie să cadă” și „Să vă fie rușine” la participanți.
Zeci de protestatari anti-Israel au fost, de asemenea, arestați după ce s-au ciocnit cu poliția în apropierea convenției de marți seara.
Între timp, sa manevrat ca să nu vezi răul și să nu auzi răul din partea elitei evreiești, reprezentată de Schumer, care și-a arătat insigna albastră[a Partidului Democrat] de la rever și a susținut că o poartă pentru a „face față antisemitismului”. Dar, desigur, se uita în direcția greșită. Afară, o mulțime de antisemiți înfuriați țipa practic o crimă sângeroasă împotriva Israelului și a evreilor, totuși Schumer și-ar fi exprimat mai degrabă mânia față de aliatul afirmat al Israelului și filosemit Donald Trump:
„Fiind cel mai înalt oficial ales evreu din istoria Americii, vreau ca nepoții mei și toți nepoții să nu se confrunte niciodată, niciodată, să fie discriminați din cauza a ceea ce sunt. Dar Donald Trump – este un tip care a comercializat stereotipuri antisemite. A invitat chiar și un supremacist alb la Mar-a-Lago.”
Și conform lui Daniel Greenfield de la Front Page, nimeni de la DNC nu i-a denunțat pe cei care urăsc evrei indisciplinați, fie pentru că sunt indisciplinați, fie pentru că îi urăsc pe evrei.
Joe Biden a recunoscut chiar că are si el un asemănător punct de vedere. De asemenea, American Free Thinker a profitat la maximum de ipocrizia lui Schumer când s-a plâns de antisemitism, rămânând în relații excelente cu renumitul antisemit Al Sharpton.
De parcă acest lucru nu ar fi fost suficient de remarcabil, totuși, la CDN din acest an sa întâmplat ceva nemaiauzit: evreii trebuiau să se întâlnească în secret pentru propria lor siguranță. Atât de periculos a devenit pentru ei în partidul politic pe care îl finanțează și trage spre stânga, mereu spre stânga. Potrivit “Washington Free Beacon”, grupurile evreiești care acționează la periferia DNC au trebuit să acționeze într-adevăr foarte atent:
„Consiliul Democrat Evreiesc al Americii a purtat discuții cu fostul ambasador al SUA în Spania Alan Solomont și reprezentantul Debbie Wasserman Schultz (D., Fla.), dar participanții au fost obligați să se înregistreze înainte de a primi locația. La ambele evenimente au fost prezente securitatea privată și detectoare de metale.
Consiliul Israelo-American a dezvăluit participanților locația discuției sale „Piața ostaticilor” doar cu câteva ore înainte de începerea acesteia, a informat miercuri “Times of Israel”.”
Așa că să înțelegem bine: antisemitismul real ce are loc la DNC din 2024, care îi obligă pe evrei să se întâlnească în secret pentru a evita întâlnirile violente cu antisemiți cărora propriul lor partid îi răspunde în mod deschis, iar evreul cu cel mai înalt rang din guvernul SUA nu poate să găsească nimic mai bun de plâns decât felul în care Donald Trump a avut odată o cină la el acasă cu un presupus „supremacist alb”.
Cu alte cuvinte, eu, Spencer J. Quinn, în virtutea faptului că am scris acest eseu pentru acest site, sunt o amenințare mai mare pentru evreimea din lume decât oamenii care sunt dispuși să meargă la închisoare pentru că au protestat violent împotriva faptului că Israelul există.
Consecvența internă a argumentelor mele, cantitatea de dovezi verificabile pe care le aduc la masă, faptul că mă cert cu bună-credință — toate nu înseamnă nimic pentru oameni ca Schumer.
Nu există nicio credibilitate aici, ca de obicei. Dar acest DNC trecut a dus-o la cu totul alt nivel. Niciodată până acum natura sinucigașă a elitei diasporei evreiești nu a fost mai acută.
Chuck Schumer este un evreu kamikaze. El este un Yamakazi. El știe un singur lucru: să atace, indiferent de ce va face acest lucru propriului său popor. Când vine vorba de aleph și tau ale chestiunii evreiești, oamenilor ca Shumer puțin le pasă de antisemitismul real, așa cum le pasă puțin de bunăstarea altor evrei. În primul rând, le pasă să urască oamenii albi. Și din moment ce Donald Trump a devenit avatarul Americii Albe, își descarcă toată muniția spre el.
La urma urmei, asta este ceea ce faci în timpul unui război. Dar acesta este un război laș, perpetuu si nedeclarat. Mă întreb dacă Chuck Schumer rezistă cu mândrie în fața antisemitismului de dreapta doar pentru că acolo este într-adevăr cel mai slab. Dar acolo unde este cel mai puternic, adică în Stânga Democratică și chiar sub nasul lui cârlig, tăce ca un șoarece.
E o lecție aici pe undeva, oameni buni.
Autor: Spencer J. Quinn
Preluare: www.theoccidentalobserver.net
Sursa: IonCoja.net
