EXISTA O STRATEGIE DE DISTRUGERE A NEAMULUI ROMANESC?

Cum poţi lua în stăpânire o ţară?

Sau cum sa o pregatesti sa o dai altora, ca pe un urias vapor caruia ii schimbi denumirea si pavilionul national ? Ce faci cu „poporul” care o locuieşte? ”Scriitorul sârb Milorad Pavič în romanul lexicon “Dicţionarul khazar”, avertizează asupra celei mai teribile arme de distrugere a unui popor. Este vorba de cea mai primejdioasă realitate cu care s-ar putea confrunta o natiune, înainte să dispară din istorie: alterarea istoriei, a sufletului national, apoi autodistrugerea… dirijata, a valorilor proprii!

Prin alterarea valorilor nationale, un popor poate evolua subliminal spre „altceva” în decursul timpului. Sau poate deveni foarte vulnerabil în perspectiva unei agresive colonizări culturale. Comunismul a fost prima experienta incercarea de globalizare politico-ideologica !  N-a mers pentru ca a fost brutal, agresiv, nimicitor pe fata!

Valorile reale, autentice, sunt forţele natiunii care modelează şi dau consistenţă rezistenţei în faţa presiunilor de schimbare si distrugere, venite din exterior.

Când valorile din interior sunt diluate subtil, dispersate prin falsa democratie, „ametite” prin vitrine ideologizate stralucitor, structurile nationale autentice dispar prin marginalizare continuă, în vidul creat, pot fi aduse noi valori culturale, diferite etnic, dar şi confesional. România se poate destrăma tocmai din această cauză:aceptarea alterarii deliberate a valorilor. Iar această destrămare difuza si continua a structurii proprii de rezistenta  are ca punct de plecare exact profeţia lui Milorad Pavič: “Se ştie că, atunci când e să dispară un popor, întâi dispare elita societatii şi odată cu ea şi cultura nationala”.

Iată care sunt realităţile ce vor determina destrămarea ţării noastre:

1. – (…) în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;

 2. – crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei. Decalibrarea filonului de rezistenta si perpetuare, prin „otrăvirea” hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;

 3. – îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;  

4. – distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă spirit românesc si national ;

5. – disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna  siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor instituţii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane  nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie – rezultatul s-a văzut!”.

 

Alterarea culturală este determinată pe trei căi:

a). slăbirea şi aservirea economică, banul determinând chiar schimbarea etniei, care în schimbul stipendiilor se transformau în supuşi fideli ai patronului. Apoi avem precedentul Greciei, de stat falimentat şi apoi vândut la bucată.  

b). crearea stării de confuzie a etniei românilor, cu altă etnie prin promovarea internationala a confuziri si  asocierii ,,dupa 1989 dintre “rrom” şi “român”; mediatizarea spectacolelor subculturale a programelor de divertisment cu nuanţe de mahala de etnie rromă (miss piranda, nunţi şi petreceri cu interlopi),  includem aici şi muzica ca factor cultural formator (manelele).

 c). diminuarea patriotismului,a respectului pentru valorile nationalitatii proprii, care se manifestă prin promovarea obedienţilor politici ca mari valori pe când românii care au ceva de spus în profesia lor, sunt marginalizaţi. Totul se aseamănă cu un genocid cultural foarte dibaci făcut.