Există speranță şi pentru leneşi

Există speranță şi pentru leneşi
Poate că n-o să vă vină să credeți, dar inteligența n-a făcut niciodată o pereche prea bună cu hărnicia…
Un om harnic se va scula înainte de răsăritul soarelui, îşi va pregăti uneltele, şi va pleca la secerat. Omul acesta își va atinge obiectivul…
Un om leneş se va trezi către amiază. Deja are o problemă; jumătate din zi deja a trecut! Trebuie să găsească o altă soluție de a-și atinge obiectivul. Și atunci va trebui să inventeze o maşină de secerat… dacă îl duce capul, firește! Haideți să vă spun o istorioară interesantă… Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800–1891), fost un general prusac, şeful Statului Major General și un strateg genial, a transformat armata germană într-o veritabilă mașinărie de luptă… extrem de eficientă… capabilă de performanțe incredibile.
Imediat după numirea în funcție, a trecut la reforme, între care și modul de instruire și promovare a ofițerilor.
În acest scop, i-a evaluat după două criterii:
*** gradul de inteligență (de la proști la inteligenți) și
*** atitudinea față de muncă (de la leneși la harnici).
În baza acestor criterii, au rezultat patru grupe/tipuri de ofițeri:
A: prost și leneș;
B: inteligent și harnic;
C: prost și harnic;
D: inteligent și leneș.
Ofițerilor din categoria A, proști și leneși, le-a dat sarcini simple și repetitive. Aceștia nu mai puteau înainta în cariera militară. Este posibil ca, într-o bună zi, să le vină o idee bună, dar, mai important, nu creează probleme.
Moltke considera că ofițerii din categoria B, inteligenți și harnici, erau obsedați de micromanagement (se pierd în mărunțișuri) și, prin urmare, sunt lideri de slabă calitate. Este posibilă o promovare, dar nu până la nivel de ofițeri de Stat Major. Acești ofițeri dădeau certitudinea că ordinele vor fi îndeplinite la timp și întocmai, în toate detaliile.
Ofițerii din categoria C, proști și harnici, erau considerați periculoși. Moltke afirma că aceștia ar trebui să fie supravegheați permanent, ceea ce este inacceptabil în armată. Deoarece ar fi putut crea probleme grave, greu de remediat, aceștia au fost scoși din armată.
Ofițerii din categoria D, inteligenți și leneși, erau cei pe care Moltke îi considera cei mai potriviți pentru cele mai înalte funcții de comandă. Acești ofițeri erau suficient de inteligenți ca să știe ce trebuie făcut, dar și suficient de leneși, pentru a găsi cea mai ușoară și simplă cale de a atinge obiectivul cerut.
Și nu e vorba doar despre armată, ci despre viață, în general…
Progresul tehnico-științific al omenirii a fost făcut de către leneșii, care au încercat și ei să supraviețuiască!

Sursa: INTERNET

Share on Facebook

Tweet

Follow us