Există un Proiect „Israel în România”, se încearcă golirea României de români prin migrație economică și recolonizarea țării cu cetățeni israelieni? (II)

Câți evrei?
Domnule profesor ION COJA, m-ați chemat să vă iau un interviu, bănuiesc că subiectul va fi „elucubrațiile” de care v-a acuzat Petru Clej & comp. privind textele scrise de dvs pe tema numărului mare de evrei care au cerut și au obținut cetățenie română după 1990. Așa e?
Da, ai înțeles bine și de ce am publicat niște texte vechi de șapte ani, texte care mă „desființau”, iar eu nu am știut nimic de aceste texte. Bănuiesc că au avut o oarecare circulație, dar la mine nu au ajuns decât ieri. Le-am publicat, așa cum am mai făcut și cu alte texte scrise împotriva mea. Nu mă deranjează. Audiatur et altera pars! Ce mă deranjează este lipsa de reacție a celor vizați de mine în textele mele. Nu că aș fi eu o persoană importantă, dar subiectele pe care le abordez sunt, de regulă, de interes public maxim!

Cu ce începem?
Cu prima informație în ordine cronologică pe care am dat-o și pe care dna Grindea o contestă cu indignare: numărul evreilor din România la sfârșitul perioadei interbelice. Eu am dat cifra de 2 milioane, mult mare decât cea oficială. Informația am luat-o din texte semnate de două persoane credibile și bine informate: Corneliu Zelea Codreanu și Mihail Sebastian. Deci elucubrația nu-mi aparține mie, ci, aș putea spune, celui mai important român și celui mai important evreu! Trebuie precizat că există o tradiție evreiască venită din negura timpului: evreii s-au străduit dintotdeauna să iasă cât mai puțini la număr atunci când se făceau recensăminte. Au inventat fel și fel de subterfugii ca să nu se afle exact numărul lor. E nevoie să explic de ce?

Bănuiesc că e vorba de impozite și de contribuția militară, în soldați, care să participe la război și la pregătiea militară.
Mai erau și alte motive, dar acestea au fost principalele motive. Evreii preferau să plătească ca să nu facă armata!… Dar să ne întoarcem la cele două milioane de evrei…
După cifrele oficiale, la sfârșitul războiului, evreii supraviețuitori erau în jur de 500.000. Dacă ne punem întrebarea câți evrei din România au murit în al doilea Război Mondial, facem un calcul simplu: două milioane,  minus 500.000, dau 1500 000, un milion jumate de evrei care au pierit în Holocaustul din România!
Asta este contribuția românească la cel mai important moment istoric de la Facerea lumii până azi: HOLOCAUSTUL! În cifre relative, prin raportare la numărul total al populației, noi, românii, am holocaustizat cei mai mulți evrei! Suntem pe primul loc, cu mult înaintea Germaniei! Repet, în cifre relative, care sunt și cele mai adevărate. Ca să mă exprim și altfel, este vorba de evrei holocaustizați pe cap de locuitor!
Noi românii stăm cel mai bine! Am holocaustizat la evrei ce nu s-a mai pomenit!…
Avea dreptate zănateca de Anne Arendt! Sau cum o fi chemat-o! Dacă ne referim la cifrele din curtea Templului Coral, eu demonstrez oricând că acele cifre sunt false, adevărul este că lipsesc peste un milion de victime din calculul făcut de evreii de la sinagoga din București.

Lipsește „milionul lui Coja”! Cum vă explicați acest fals grosolan!
Nu mă întreba pe mine. Eu m-am priceput să fac calculul corect, mai departe să se descurce cei care dau alte cifre!… Le vine greu! Li s-a pus întrebarea cea mai firească, cu cadavrele, unde sunt cadavrele celor peste 200 000 de evrei omorîți în Transnistria, și au dat din colț în colț, n-au putut arăta nici măcar o gropiță cu cadavre. Dar când e vorba de un milion jumate de cadavre, de unde să le scoată?! Așa că nu le convine calculul făcut de mine! Îl ignoră plini de suficiență rabinică!

Care trebuie să fie concluzia acestui artificiu aritmetic?
Nu au nicio valoare cifrele oficiale, ale recensămintelor  pe care se bazează calculul matematic al numărului victimelor din așa zisul holocaust! Există o singură probă în această situație: cadavrele victimelor! Unde sunt aceste cadavre? Nu s-a făcut săpun din ele, nu s-au ars în cuptoare…
Singura explicație oficială: cadavrele evreilor morți în Transnistria au fost mâncate de câini!… Dar se zice că au fost și evrei care, înfometați, au mâncat cadavrele coreligionarilor, atât au fost de bestii românii!… Nenorociții!

„Milionul lui Coja”!… Îmi place cum sună!
Da! La un loc, adăugat la cele șase, clasicele, sunt șapte milioane de victime la Holocaust!… Iar dacă punem la socoteală și evreii omorîți de ruși, de sovietici, cifra reală este mult peste șapte milioane de evrei sacrificați la Holocaust!

„Evrei omorîți de sovietici”?! Aud prima oară de așa ceva! 
Evreii nu-i pomenesc ca să nu-i supere pe ruși! Toată arhiva de la Auschwitz a ajuns la Moscova. Și se pare că arhiva aceea nu prea corespunde cu adevărul, cu cele 6 milioane de victime „clasice”! Adică rușii îi au la mână pe evrei și evreii sunt nevoiți să inventeze alte holocausturi, ca să completeze „gaura” făcută de ruși, de care se feresc să sufle o vorbă!

Dar se vorbește de „un milion al lui Coja” și în textele dedicate elucubrațiilor lui Coja. Ce-i cu acel milion de evrei care vor invada România?
Aici răspunsul este mai lung. Primii evrei care au cerut cetățenie română după decembrie 1989 au fost câteva sute de evrei care în primele luni ale lui 1990 – dacă-mi aduc bine aminte, au cerut și obținut cetățenie pe loc. Ba chiar oficialitățile au decis să le ofere și locuințe, din apartamentele care erau deja gata și nelocuite.
La vremea aceea am primit această informație de la un prieten, Gigi Stan, tehnician la ICRAL București. După o vreme, același domn Gigi mi-a completat informația: evreii respectivi, după ce s-au văzut cu cetățenia română în buzunar, au făcut cerere să plece în America.
O asemenea cerere nu puteau face ca cetățeni israelieni. Au primit aprobarea să intre în SUA, au vîndut apartamentele primite cadou de la guvernul român, și au plecat peste ocean și cu ceva mărunțiș în buzunar!…

Inventivitate evreiască! Poți să nu-i admiri?!
Pot!

Mai departe?
Alt episod pe care îl cunosc este momentul în care eu am fost senator în comisia de politică externă, în anii 1992-1996, și la comisie a venit un document, un fel de cerere din partea parlamentului din Israel, prin care ni se cerea să fim de acord ca, în caz de forță majoră, un număr de 300.000 de civili israelieni să fie găzduiți temporar în România. Ni s-a explicat că 300.000 era capacitatea de găzduire în hotelurile din România. Firește, am fost toți de acord, iar eu am adus un amendament: să fie primiți și palestinieni, dacă va fi cazul… Desigur, cazul de forță majora era un nou război cu țările arabe!                                                                       
Să mai consemnez o discuție cu un procuror pe subiectul jafului și corupției din societatea post-decembristă. Mi-a spus că se ocupă de asemenea dosare și că aproape toate dosarele legate de marile tunuri din așa zisa privatizare duc, în ultimă instanță, la un beneficiar evreu…
Se găseau informații în acest sens și în presă, mai timide! Și o informație de la SRI, Serviciul Român de Informații, unde aveam câțiva cunoscuți. La un moment dat, ordin de sus, în rapoartele pe care le fac asupra persoanelor care prezintă un potențial de risc pentru siguranța națională, agenții SRI să nu mai pomenească de faptul că persoana respectivă a purtat la naștere alt nume…                                                                                                   
Interesantă ar fi și discuția cu un prieten evreu din copilărie, purtată înainte de 1990, când eu l-am întrebat cum și-a putut dovedi evreitatea când a făcut cerere de plecare în Israel, de vreme ce nu fusese circumcis când s-a născut? Cum a dovedit la poliție că este evreu și de ce n-aș putea face și eu o cerere de emigrație din România ca evreu ne-circumcis?! Răspunsul a fost cam așa: m-am născut la Timișoara, în 1942. Părinții nu mi-au făcut circumcizia din prudență, Europa era ocupată de nemți, au zis că e mai sigură viața mea dacă nu sunt circumcis. Dar așa cum era ocupată România de germani, în două săptămâni la New York a fost înregistrată nașterea mea. Așa că tu, Ion Coja, n-ai nicio șansă să te declari evreu, dacă nu poți obține certificatul de la New York… Nu i-am cerut adresa instituției care dă aceste certificate…

Nici pentru asta nu-i admirați pe evrei?!
Nu devia discuția!… Abia acum începe povestea propriu-zisă. N-aș putea spune exact anul, după 2000, participam la un eveniment public, cu pauză pentru cafele, când s-a apropiat de mine ministrul de interne aflat în funcțiune și m-a abordat cu un aer amical, ca și când ne cunoșteam de când lumea: „Bună ziua, domnule profesor! Țin să vă dau o informație: până acum au primit cetățenie românească 500.000 de evrei! 
Și a repetat: 500.000!” După care a făcut pași depărtându-se de mine fără nicio grabă!…
N-are rost să-ncerc să-mi amintesc cu ce gânduri am rămas sau mi-am făcut mai apoi. În principal, am înțeles că domnul ministru m-a ales pe mine să fac publică această informație. Pentru el, pentru domnul ministru era un secret de serviciu, eu nu aveam asemenea restricții. Am ezitat câteva zile sau săptămâni, apoi am scris textul în care făceam cunoscut acest atac perfid la ființa națională românească!
Mi-a răspuns în „România Liberă” Dorel Dorian, reprezentantul evreilor în Parlamentul României, care n-a negat nimic din afirmațiile mele, n-a spus că bat câmpii, că susțin „elucubrații”, ci mi-a explicat colegial că evreii au dreptul să revină în România ca cetățeni români deoarece când au plecat în Israel nu au renunțat la cetățenia românească…
Era o minciună! Era obligatorie renunțarea la cetățenia română când cereai să pleci în altă țară deoarece nu te considerai de naționalitate român! După Dorel Dorian trăiau în Israel 300.000 de evrei care se aflau în această situație, iar eu nu aveam niciun motiv să le contest dreptul la cetățenie română!

Un comentariu care a vrut să fie ironic, dar a fost numai trivial și necivilizat, a făcut și revista „22”(?), sub semnătura lui Liviu Ornea, pe ideea că nu există niciun evreu zdravăn la cap care ar pleca din Israelul ferice pentru mizeria din România!…
Asta în timp ce toți prietenii mei din Israel se întorceau și-și cumpărau locuințe în România „pentru nepoți”! După spusele unuia dintre ei, persoană cu înalte funcții oficiale în Israel, „nu văd un viitor pentru nepoții mei în Israel”! 
Desigur, am încercat să văd ce spun datele oficiale, privind încetățenirea străinilor în România. Statisticile oficiale mi s-au părut neclare și am renunțat. Am profitat de un  cunoscut, pensionar SRI, domnul Diomid P., de la care am aflat că este prieten cu ofițerul de legătură dintre Băsescu și SRI. L-am rugat să-i prezinte textul meu despre cei 500.000 de evrei încetățeniți „pe blat” și acesta să-i ceară, în numele meu, părerea președintelui Băsescu. De la înalta instanță am primit răspunsul: „Vor fi în final un milion de evrei care vor primi cetățenie românească, în România și Basarabia, iar pentru acest serviciu Israelul va sprijini Unirea celor două state românești!”

A spus asta Băsescu? În ce an?
Pe la mijlocul primului mandat. Așa mi-a transmis domnul Diomid. Nu cred că a inventat! „Vor fi un milion de evrei!” 

Elucubrațiile lui Băsescu?! Să vedem dacă recunoaște!
Nici nu mă interesează. Eu îți povestesc ce s-a întâmplat cu mine! Am primit acest răspuns!
Nu puteam să nu leg toate aceste date de situația din Israel, de discuțiile din Israel privitoare la viitorul Israelului, unde circulă și varianta revenirii în Europa a evreilor plecați din aceste țări, urmând ca în Israel să rămână evreii originari din Orientul Mijlociu, care ar avea șanse mai mari să se înțeleagă cu palestinienii autohtoni! Este teoria numită „diasporism”! Nu eu am inventat-o. O susține, printre alții, un mare scriitor, Roth și nu mai știu cum. …
De asemenea, discutând acest subiect nu puteam să nu-mi aduc aminte de încercările evreilor de a-și face o țară în Europa, pe un teritoriu care ar fi inclus și o parte din Nord-Estul teritoriilor locuite de români ca populație majoritară! Basarabia toată și jumătate de Moldova!
Cât au fost de adevărate aceste încercări nu este obligația mea să verific, în publicistica românească s-a discutat acest subiect, mari autori s-au pronunțat, elucubrațiile lor nu puteam să nu le înregistrez și să lansez titlul unuia din textele mele pe acest subiect: Israel în România?

Da, textul a circulat cu o popularitate destul de consistentă. Unii au comentat aducând propriile argumente în favoarea textului dumneavoastră.
Care au fost argumentele acestea?

Mi-aduc aminte de cei care au semnalat faptul că în mai multe orașe și zone au apărut blocuri sau cartiere întregi de locuințe noi, nelocuite de nimeni, care își așteaptă cumpărători din Israel. De pildă la Frumușani. Dacă îi întrebi pe paznici unde poți să te adresezi pentru o vilă sau un apartament în ansamblul rezidențial de la Frumușani, paznicul îți răspunde că nu sunt de vânzare. Iar dacă insiști cedează: sunt apartamente numai pentru evrei…
Domnule, ce fac evreii este logic din partea lor.
Așa cum și olandezii iau în calcul un viitor în care vor fi nevoiți să părăsească o parte din teritoriul actual al țării, dacă nivelul oceanului planetar va crește… De aici și interesul special al olandezilor pentru România!…
Înțeleg necesitatea la care evreii sunt nevoiți să-i facă față. Îi înțeleg că sunt în căutarea unor soluții. Orice guvern responsabil ar face la fel. Nu este însă acceptabil felul cum acționează în secret, pe ascuns, pregătindu-ne un viitor cu care nu putem fi de acord.
Ca să fim de acord trebuie să discutăm deschis, pe față. Fiecare să-și spună deschis dorințele și interesele. Dar pentru asta sunt de îndeplinit câteva condiții prealabile sine qua non! Mai înainte de orice discuție privind viitorul trebuie să închidem contenciosul româno-evreiesc existent. Trebuie să recuperăm adevărul privind relațiile dintre noi. Nu este de imaginat o tovărășie cinstită între noi și evrei atâta vreme cât evreii susțin „gogorița” cu holocaustul din România!
Niște evrei normali ar veni la noi și ne-ar mulțumi public, solemn, la nivel planetar, pentru ce a fost până acum între noi. Și și-ar face mea culpa pentru păcatele grele cu care și-au încărcat conștiința națională și ne-ar întreba dacă avem pretenții la despăgubii pentru calomniile abjecte cu care ne-au murdărit imaginea publică de țară, de popor! Degeaba majoritatea sutelor de mii de evrei români din Israel, dacă i-ai întreba pe fiecare în parte, ar respinge ideea că în România a fost holocaust, genocid anti-semit! Dar ce valoare are această părere dacă acea mulțime de evrei tolerează un grup de evrei nemernici și dezaxați care trăiesc în huzur de pe urma inventatului holocaust din România!…

Postulez:
evreii nu au niciun drept la repatriere, la încetățenire în România, câta vreme nu-și vor cere iertare pentru minciunile, calomniile și strategiile anti-românești care au punctat relațiile dintre români și evrei din ultimii 150 de ani!… Minciuni care au culminat cu „holocaustul din România!
S-a tot făcut inventarul evreilor care au adus beneficii patriei lor românești! E timpul ca evreii să recunoască și câți au fost și care evrei au adus mari prejudicii lumii românești! Ne-au urît, ne-au trădat, ne-au vîndut…

Ce se mai vântură pe la bursa zvonurilor? Amici din America mi-au povestit că evreii cei mai guralivi fac caz de Israelul Mare! Un Israel de la Nil la Eufrat! A existat cică în antichitate! Ce știți?
Am auzit ceva. Am auzit și de un Israel în Europa, vechiul proiect, reluat în condițiile în care este contestată identitatea Ucrainei, unitatea ei la dimensiunile de azi.
Nu numai Rusia vrea o halcă din teritoriul Ucrainei, s-ar mai interesa și Polonia, Ungaria… De ce nu și România?! Ba chiar și Israelul se zice că ar visa la un stat evreiesc având în centru Galiția de odinioară, care a fost secole de-a rândul suprapopulată de evrei kazari…
Planuri se fac pretutindeni. Totul este să nu se eludeze condiția adevărului și a legitimității. Și să nu se lase treburile statului pe mâna unor iresponsabili. Azi multe state tolerează în fruntea clasei politice niște descreierați.

Cum sunt guvernanții noștri de azi?
Dumnezeu cu mila!…

A consemnat Petre BURLACU

Share on Facebook

Tweet

Follow us