Existența și promovarea UDMR contribuția trioului BRUCAN+IlIESCU+ROMAN
Adrian Năstase nu are niciun merit în existența UDMR!
Adrian Năstase nu exista în viața politică atunci când s-a acceptat existența UDMR, în primele zile de după 22 decembrie 1989. Meritul revine în primul rând triumviratului malefic Brucan – Iliescu – Roman, aflat în cârdășie „revoluționară” cu Domokos Geza și ceilalți bozgori, participanți la complotul anti-românesc din decembrie 1989.
Nu este exclus nici un mic mare șantaj din partea hungarilor. Părerea mea este cu UDMR a existat cu mult înainte de decembrie 1989, era deja în vizorul secției anti-revizionism din cadrul Securității.
După decembrie 1989 acea direcție a fost desființată, ca și când revizionismul maghiar ar fi sucombat de moarte naturală! Primele guverne PSD, al lui Văcăroiu și Năstase, s-au remarcat prin abținerea de a aduce la guvernare UDMR! Isprava asta au făcut-o prima oară țărăniștii lui Ion Diaconescu și Emil Constantinescu.
Este interesant că Budapesta este azi mai mult ca oricând animată de strategii revizioniste, care cad bine în ochii electoratului hungar. Revizionismul face parte din proiectul de țară al fiecărui partid politic ungar. Preocuparea de a sabota la orice ocazie interesele României este o constantă a Budapestei. Bucureștiul nu pare conștient de această realitate. S-ar putea însă să fie vorba și de un calcul subtil, în felul acesta Budapesta își devoalează activități care, înainte de a fi periculoase, sunt penibile, caraghioase! Jenante, între oameni care știu ce este rușinea!
Credința și speranța intimă a guvernului maghiar pare să fie Calomniați, calomniați, ceva tot rămâne în mintea publicului! Căci de când se știu, bozgorii au calomniat în stânga și în dreapta lor, toate popoarele cu care au intrat într-o oarecare concurență, vecinii îndeosebi, cu predilecție politica lor diversionistă avându-i drept țintă pe valahii din Transilvania!
Azi, când genetica îi pune pe maghiari în fața unui adevăr greu de acceptat – dispariția substratului biologic asiatic al primelor triburi de bozgori fondatori ai Ungariei, pretențiile lor de excelență maghiară devin și mai ridicule, demne de sincera noastră compătimire!
Mi-s mai dragi ca oricând maghiarii când știu că în ei curge mult sânge al românilor maghiarizați! Mai mult decât cel hunic, ancestral doar în fantasmele mitologiei hungare.
Procesul acesta, al maghiarizării, care se continuă și azi, este de o mare și dureroasă complexitate, ea merită să fie înțeleasă și comentată. Rămâne ca noi să ne învrednicim și să organizăm cu tact și răbdare o campanie susținută de lămurire a mentalului colectiv bozgoresc!
Să-i ajutăm să afle cine sunt de fapt maghiarii de azi! Cât de maghiari mai sunt! Aproape deloc, din păcate! Sincere condoleanțe!…
Ion Coja
Nota bene
De când mă știu folosesc cuvîntul bozgor cu multă simpatie pentru cei în cauză. Nu se compară cu bozgorescul budos olah! Apelativ prostănac, penibil!
