Fantoma …bine știută a ocultei internaționale! Oare de ce este România pe fundul prăpastiei?

O mica lectie de istorie secreta pe care tinerii romani, indragostiti de tara lor trebuie sa o stie si sa o transmita mai departe: Dupa lovitura de stat din decembrie 1989, pîrghiile Romaniei au fost preluate  de carteluri si mafii organizate într-un complicat mecanism al infractiunilor,la care au participat atat personaje din structurile puterii de la Bucuresti cat si agenti ai unor puteri straine.

Obtinerea controlului asupra Românieia fost un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Influenta externa a fost extrem de puternica, iar ea a fost exercitata prin Serviciile de Informatii din tarile lor de origine – CIA, Mossad, FSB.
 Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României cu complicitatea unor factori de decizie si ofiteri ai serviciilor secrete interne, tradatori de neam si tara, vinovati de ruinarea sistematica a moralitatii, dar si a economiei nationale.

Un personaj despre care am mai scris pe acest site si care a fost primul mare devalizator al economiei Romanesti a fost Marc David Reich, nascut în decembrie 1934 în orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiasca din clasa mijlocie. A avut tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. A fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii – în ianuarie 2001,insa  fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii campaniei electorale a democratului Al Gore…

Rich a fost activ pe pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si in domeniul imobiliar. Implicat în retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, Marc Rich s-a remarcat si în scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Împreuna cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-undocument al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a încalcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate”„Oil Daily”, în afacere a fost implicata si România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei.

Acest adevarat maestru al combinatiilor internationale a capusat cît a putut si Statul Român. Schimburile comerciale se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. La esaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Cea mai importanta companie a lui Rich a fost Casa de Comert Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a actionat prin firma Glencore România, coordonata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decît vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug.

 În decembrie 1990, guvernul lui Petre Roman aproba o hotarîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”. Detaliile contractului au fost secretizate!!. În vremurile tulburi de atunci, întelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul român s-a realizat fara licitatie. Oferta facuta de Marc Rich în aprilie 1990  guvernului Petre Roman a fost urmata de un contract adoptat printr-o hotarîre de guvern în 8 decembrie 1990, cînd Theodor Stolojanera deja ministru plin la Finante. În 1993, cînd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei, Rich a vrut sa o cumpere, dar s-a opus Guvernul Vacaroiu, ca si sindicalistii, care se temeau ca îsi vor pierde locurile de munca. În mod absolut surprinzator, pentru ca rafinaria se modernizase, acesta a fost momentul de la care… a început acumularea de pierderi.
Înainte de privatizare, sub Stolojan datoriile ajunsesera la cca suma de 300 milioane de dolari. Se pregateau doua mari tunuri !! 
În final, cursa pentru achizitionarea Petromidiei a fost cîstigata de Rompetrolul lui Dinu Patriciu, iar în 2004 Glencore a ratat si Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Pana la urma Guvernul Nastase a „autohttonizat” privatizarea cea mai putin paguboasa… Oricum, Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica, pentru pacura.
Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tîrgoviste si Industria Sîrmei SA Cîmpia Turzii. Ambele privatizari  ratate complet au fost facute de Guvernul Adrian Nastase…
Acelasi Rich -adus de Petre Roman – este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie.

Acest Council FR actioneaza pe baza pîrghiilor financiare de care dispune, controlînd inclusiv Federal Reserve Bank, banca investita cu coordonarearezervei federale a SUA si emiterea dolarului ca moneda, precum si FMI si Banca Mondiala. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens razboi mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se… greseala facuta de România prin plata datoriei externe si exemplificînd prin tari care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut,Se declansase campania de presa ca o tara se poate dezvolta doar prin împrumuturi bancare, garantate de catre stat.   De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara – specialitatea CFR.Si a marelui specialist Isarescu…

Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu,  a fost devalorizarea masiva a monedei nationale si împrastierea la o rata derizorie a tuturor creantelor României (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de oculta financiara, Theodor Stolojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala. Pentru îndepartarea eventualilor investitori necontrolati de CFR, în 1991 Stoiojan a nationalizat valuta aflata în banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine, scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York.

 Sub conducerea lui Mugur Isarescu, Banca Nationala a României s-a facut vinovata de faptul ca nu a luat nici un fel de masuri, desi legislatia(care îi conferea obligatia de control si interventie) o impunea, în cazul marilor fraude bancare, de genul celebrelor falimente Columna Bank, Credit Bank. Banca Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor.

De asemenea, desi BNR are o Directie de Supraveghere si Control Valutar, nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta în urma tranzactiilor, externe, nu  a mai intrat în tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si industrie usoara). Faptul ca Isarescu a fost un om apropiat al CFR(Council on Foreign Relations) se poate sustine si prin imposibilitatea schimbarii sale din functie, indiferent de interesele politice, în pofida incidentei penale a unora dintre afacerile familiei sale cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu.
Au existat presiuni în favoarea sa inclusiv din partea FMI si Bancii Mondiale, care au amenintat cu sistarea oricarei creditari în cazul schimbarii acestuia.

Trebuie aratat ca numirea lui Mugur Isarescu ca prim-ministru al României, la sfîrsitul anului 1999, a contribuit la desavîrsirea marilor infractiuni desfasurate la Fondul Proprietatii de Stat. Astfel, privatizarea Hotelului Bucuresti era anchetata la sfirsitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de Stat Ovidiu Grecea (în foto), cînd presedintele României, Emil Constantinescu, a dat o adevarata lovitura de stat, destituindu-l pe premierul Radu Vasile si înlocuindu-l cu Mugur Isarescu. Imediat, secretarul de Stat Ovidiu Grecea a fost destituit Ia rîndul sau, iar controlul efectuat la FPS, care trebuia sa conduca la destituirea presedintelui Radu Sîrbu, a fost brusc stopat si Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, în timp ce dubioasele afaceri de la FPS si-au urmat, nestingherite, cursul.

Conducerea Bancii Nationale a României a cunoscut exact si la timp situatia, care devenea din ce în ce mai critica, de la Bancorex, dar nu a întreprins nimic. Pierderile Statului Român nu au constat numai în cele 2 miliarde de dolari care au disparut din România, desi BNR poseda toate pîrghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din tara. Acestora li s-au adaugat sumele reprezentînd echivalentul creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupari mafiote si pe care BNR le-a acoperit prin cererile de preluare la datoria publica. (Sursa: cocon.ro)