Fanus Neagu: Vreau sa astern pe hartie si amintirile din copilarie
Fanus Neagu: Vreau sa astern pe hartie si amintirile din copilarie
Scriitorul Fanus Neagu – considerat de numerosi confrati si de critici drept un nume de referinta al culturii romane contemporane – a implinit, pe 5 aprilie, 77 de ani. Cu acest prilej, reputatul romancier si nuvelist a acordat un interviu in exclusivitate pentru AGERPRES in care s-a referit atat la momentul aniversar, cat si la proiectele sale literare sau de viata.
AGERPRES: Ce reprezinta pentru dumneavoastra varsta exprimata prin cele doua cifre identice – 77 ?
Fanus Neagu: Mi-ar fi placut sa fie 22, dar, cum nimic nu se poate repeta in lume, ma multumesc si cu 77. Cu singura conditie sa fie urmata neabatut si de opt-opt. Exagerez, nu vreau sa traiesc 88 de ani.
Vreau sa mai traiesc cativa ani daca Dumnezeu ma ajuta, sa mai termin un roman si sa astern pe hartie, cu limba romana pe care am invatat-o mult mai bine dupa 50 de ani, amintiri din copilarie. Pentru ca am ramas fascinat de ea toata viata, asa cum de altminteri spune si marele Sadoveanu: orice om ramane fascinat de la 7 la 70 de ani de povestile lui Creanga, am ramas si eu fascinat, numai ca am depasit si varsta de 70 de ani si tot indragostit de Creanga sunt, pe care-l consider cel mai vesel om din spatiul romanesc. Cel mai vesel, cel mai tonic si cred cel mai senin.
Daca Romania mai poate da vreodata scriitori cu aceeasi bucurie de viata pe care a avut-o Creanga, inseamna ca neamul asta nu poate trai chiar condus in permanenta de Basescu.
AGERPRES: Cum regasiti bucuria cuvintelor la masa de scris: dimineata, seara ori in crucea noptii?
Fanus Neagu: Obisnuiam in tinerete sa scriu numai dimineata. Acum, pentru ca sunt robul insomniilor de matase, ma napadesc cuvintele mai ales noaptea. Mi-am facut un obicei, pe unele le notez, pe altele le sar, tot sperand ca le voi pastra in minte, dar, de obicei, nu le pastrez si construiesc fraze pe care imi place sa le urc pe versantii necunoscuti ai muntilor Romaniei.
Sunt un zapacit in a scorni mereu fraze care ma naucesc pe mine insumi si cred ca as putea trai cu aceasta meserie, care, va dati seama, ca e o meserie dintre cele mai saracacioase, as trai jucandu-ma, deci, ani si ani, pentru ca nimic nu e mai fermecator decat sa intelegi limba si sa construiesti in ramurile ei cuiburi pentru toate pasarile care se intorc, fie in stoluri mari, fie singuratice. Pentru ca, uite, acum, la batranete, am aflat, de exemplu, ca privighetorile calatoresc si la plecare si la intoarcere, ca pasari calatoare, singure.
Eu sunt indragostit de Delta, de baltile Brailei, de campie si intotdeauna m-am aplecat cu mare dragoste spre pasari, pentru ca clocotul lor seamana cu ademenirile ingerilor. Niciodata n-am ucis nicio pasare cantatoare, nicio pasare fara grai. Imi amintesc ca, demult, in copilaria mea, plecand la o moara la Amara, un sat la distanta de vreo sapte-opt km de satul meu, pe la jumatatea distantei, bunicul a oprit sania si a cules din zapada vreo sapte-opt gaste, mi s-a parut mie atunci. Erau lebede care nu mai puteau zbura pentru ca aripile le fusesera ingreuiate de chiciura si polei. Batranul – hraparet, bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte! -, le-a luat, le-a dus acasa, le-a taiat si m-am infruptat si eu din ele. Si azi parca simt un mare regret ca am putut manca din acea pasare.
AGERPRES: Care este fraza pe care vreti s-o scrieti pe 5 aprilie 2009?
Fanus Neagu: Va doresc tuturor sanatate, vin bun, copii frumosi si intelegere.
