Home Homo Ecologicus Fețele diasporei. Câți români au emigrat, unde sunt stabiliți, ce muncesc? Câti...

Fețele diasporei.
Câți români au emigrat, unde sunt stabiliți, ce muncesc?
Câti sunt, cati câștigă si cum se descurcă in Marea Britanie?

iul. 14, 2016

0 793

Diaspora română este un mister. Oficial, nimeni nu pare să știe câți români au emigrat, permanent sau temporar, căutându-și un rost mai bun în lumea largă. Unii susțin că, la un moment dat, ar fi fost chiar patru milioane de români peste granițe. S-au împuținat după declanșarea crizei, când mulți s-au repatriat, forțați de pierderea locurilor de muncă și deci a mijloacelor de subzistență.
Totuși, au rămas „afară” peste 3 milioane de români, iar această concluzie se impune analizând statisticile oficiale din Italia, Spania, Marea Britanie, adăugând rezultatele alegerilor prezidențiale din 2014, comparând și extrapolând. Potrivit datelor oficiale, sunt peste un milion de români în Italia (1.131.839 români aveau rezidența italiană în noiembrie 2015, conform Istat), 800.000 în Spania, peste 200.000 în Marea Britanie – primele trei state în topul diasporei.
La turul al doilea al alegerilor din 2014,decisiv pentru Johannis, au votat 378.811 de români din diaspora.Milionul vanturat de Baconski la un Congrs PDL este doar o marota…
Cei mai mulţi alegători au fost înregistraţi în Italia – 96.724, în Spania au fost – 83.153, Republica Moldova – 35.630 (caz aparte), Marea Britanie – 25.930. Așadar, un procent de 10-15% dintre românii din Italia, Spania și Marea Britanie au votat….datorita unor eforturi „incrucisate”,bine instrumentate de la Bucuresti…
Considerând că procentajul prezenței la vot se menține în cazul celorlalte țări în care se află români, putem conchide că aproximativ câte 200.000 de conaționali trăiesc în SUA, Germania și Franţa, peste 150.000 în Belgia, peste 100.000 în Austria, circa 80.000 în Canada, câte 60.000 în Danemarca și Cipru, câte 50.000 în Olanda, Elveția și Irlanda, câte 40.000 în Grecia și Ungaria, 35.000 în Portugalia, 30.000 în Luxemburg (!).

Mai puțini, dar tot de ordinul zecilor de mii se află în Emiratele Arabe Unite, Cehia, Norvegia, Suedia, Republica San Marino, Australia, Israel, Slovacia și Turcia. Mihai Antonescu a realizat, pentru PUTEREA, un amplu articol despre situația românilor din Marea Britanie, Italia și Spania, cu date concrete despre veniturile acestora și cum reușesc să se descurce cu respectivele venituri acolo unde se află. Articolul este pigmentat cu numeroase cazuri individuale. Este un tablou destul de realist al diasporei românești la momentul actual – repetăm, în lipsa datelor oficiale, pe care autoritățile române fie nu le dețin, fie refuză să le dea publicității! (R.V.)

Sunt români preţuiţi profesional şi uman în lume. Nu atât de mulţi pe cât strigă patriotardismul nostru, nici atât de puţini pe cât lasă să se înţeleagă naţionalismul altora.Plebiscitul recent privitor la Brexit a adus în atenţia publicului o sumă de subiecte referitoare la viaţă în Regatul Unit, la chestiuni de percepţie a etniilor şi teritoriilor care îl alcătuiesc, precum şi la interacţiunea cu alte naţiuni.

S-a făcut vorbire despre situaţia romanilor din Marea Britanie, presa a tratat panicard şi senzaţionalist temă, în maniera cu care suntem deja mai mult decât obişnuiţi, diverse structuri şi entităţi politice şi oficial-administrative au profitat în a dezvolta teorii sofistice ce urmează a fi exploatate electoral.

În România, când ne referim la diaspora, o facem cu un respect afectat, ce se vrea măgulitor pentru concetăţenii noştrii expatriaţi. Îi tratăm ca pe o subrasa superioară, cosmopolita, cu simţ civic hiperdezvoltat, cu know how şi savoir faire, pe-alocuri dăruită cu geniu, de parcă am avea de-a face cu cohorte omogene de Ciorani, Ionesco şi Eliade…. În opoziţie, naţionalismul desantat din unele ţări vest europene îi înfăţişează pe romanii stabiliţi acolo ca pe nişte hoarde primitive de lombrozieni penali şi analfabeţi. Adevărul, ca de obicei, e undeva la mijloc. Adevăr pe care, în urma unei documentări laborioase, îl pot proba cu date acurate.

Românii din Albion…dispersati de Brexit!!

Plângând cu lacrimi de crocodil de milă concetăţenilor aflaţi în Regatul Unit, presa şi politicienii (ori analișţii cu discursuri politice) s-au referit la existenţa a 223.000 de romani încadraţi în munca cu forme legale, la care s-ar adauga un efectiv de circa 100.000 în aşteptare sau clandestinitate. Şi am preluat la un moment dat aceste cifre, considerându-le plauzibile. Ulterior am întâlnit cifra de 136.000 de cetăţeni romani care lucrează licit în Marea Britanie.Neconcordanţa, dimpreună cu marea diferenţă dintre cele două valori.adevarul este ca…nu există o evidentă reală a numărului de romani aflaţi în insulele britanice. Autorităţile române nu deţin informaţii certe, nu au mijloace de evaluare şi nu par a fi manifestat vreun interes deosebit în a afla măcar cu aproximaţie rezonabilă care este situaţia comunităţii romane din Albion.

Autorităţile britanice au în evidenţă un număr de 228.000 cetăţeni romani şi bulgari angajaţi cu forme legale pe teritoriul statului insular. Nu există o determinare certa a cifrei corespondente fiecărei naţionalităţi. Se presupune că cei 228.000 reprezintă cca 75% din numărul total al românilor și bulgarilor din Marea Britanie. Cu alte cuvinte, ar fi cca 304.000 de romani şi bulgari în Albion. Nu putem aprecia cu acurateţe care este ponderea romanilor în conglomeratul binational, dar, raportat la populaţia celor două ţări, putem considera ca romanii sunt în număr de 200-225.000., dintre care, 150-160.000 lucrează cu acte în regulă.

În Regat există 31,5 milioane de angajaţi dintre care 23,1 milioane lucrează full time. Şomajul este de 5%, în scădere. Rata de angajare este cea mai mare din 1971! Conform UK Labour Market, în iunie 2016, această rată este de 74,2 %, în creştere abruptă în ultimii cinci ani. În sectorul public lucrează 5,35 milioane de persoane. Procentul celor inactivi economic (teoretic apţi de muncă dar neincadrati- studenţi, patroni, rentieri etc.) este de 8,92. Mai sunt înregistraţi 1,67 milioane de şomeri.Defalcat pe naţionalităţi, cei 31.590.000 de salariaţi sunt: cetăţeni britanici – 29 milioane, cu 185.000 mai mulţi decât în 2015; cetăţeni non UK – 3,35 milioane(cu 229.000 mai mulţi faţă de anul trecut), dintre care cetăţeni non UE – 1,19 milioane, în mare parte aparţinând unor etnii tradiţional imigrante în capitala Imperiului; cetăţeni ai statelor UE – 2,15 milioane.

Trebuie spus că, în 1997, în insule lucrau legal mai puţin de 1 milion de străini.

În prezent, străinii reprezintă cam 10% din forţa de muncă. Dintre aceştia, două treimi sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, iar dintre aceştia cca 15% sunt romani. Procentul nu arata o pondere exagerată a romanilor în fenomenul imigrational şi numărul total, raportat la populaţia ţării, nu indică faptul că Marea Britanie ar fi o destinaţie în mod special favorită a emigranţilor romani. Este de înţeles de ce nu există un flux mai mare de imigranţi romani, după cum se va vedea mai departe.

Venituri mari, cheltuieli pe măsură.Salariile englezeşti sunt destul de mari comparativ cu Europa continentala. Salariul minim legal este de 7,20 GBP/oră. Salariul mediu este de 503 GBP/săptămână de 40 de ore, adică 26000 de lire pe an. Remuneraţia anuală în Londra se situează în covârşitoare majoritate între 22.000 şi 28.000 de lire, adică între 1834 şi 2334 lire pe lună.Posibilităţile de economisire sunt însă limitate. Dacă nu v-a sărit deja în ochi, mă simt dator să evidenţiez numărul relativ mic de angajaţi cu normă întreagă raportat la numărul total de încadraţi. Zece milioane de oameni muncesc part time şi sunt plătiţi proporţional faţă de sumele anuale avansate mai sus.

Anglia este o ţară scumpă, cu un echilibru de preţuri uşor neobişnuit pentru ceilalţi europeni.

Iată o listă cu câteva exemple de chirii, conform rightmove.co.uk. Am căutat locuinţe ieftine, cu două sau trei camere, în ariile mai ieftine, industriale şi/sau furnizoare de multe locuri de muncă, în Londra şi în câteva oraşe din provincie. Am ales preţurile cele mai convenabile – în Regat exista case substanţial mai scumpe…

• Brixton (South London) – 2 camere (1 bedroom) – 1100-1500 lire.

• South W London – 3 camere – 1517-1820 lire.

• Croydon, Brent, Borough – 2 camere – 1100-1200 lire/lună. 3 camere- 1250, cel mai bun preţ găsit.

• CamdenTown (North London) – 3 camere – 2-4000 lire/lună, 2 camere- 1400.

• Brighton- 3 camere – 100-1500, 2 camere – 800-950.

• Luton – 2 -400-575/ 3 – 725-800.

• Sheffield – 2 camere – 350-550/ 3 camere – 500-675 lire/lună.

• Notthingham – 2 camere – 400-460 lire/lună, 3 camere -500-1000.

• Manchester – 2 camere – 495-795 lire lunar; 3 camere – 895-1050 lire lunar.

• Southhampton – 2 – 550-675; 3 camere – 695-950 lire/lună.

• Liverpool – 2 camere – 390-595 lire/lună, 3 camere – 580-775 lire/lună.

Şi, revenind la Londra, în Dartford, Orpington, Epping, Epsom – de la 700 GBP, 2 camere, până la 1300 GBP, cel mai scump apartament cu trei camere, din oferta ieftină, evident.

Trebuie arătat că preţurile sunt strict proporţionale cu nivelul salarial practicat în arie. Chiria reprezintă cam 60-70 la sută din venitul unei persoane. Împărţirea casei e o soluţie obligatorie, în cazul imigranţilor singuri. Pentru un cuplu, dacă amândoi au job-uri, e mai lejer. Utilităţile sunt destul de scumpe şi se aplică o drastică economie cam peste tot.

Pentru relevanta perfectă a costurilor traiului, am alcătuit o listă de produse de bază în reţeaua Tesco, cu preţurile minime date în ofertele speciale. Preţurile sunt în lire sterline, conform www.tesco.com: căpşuni 400 gr – 2, lămii buc. – 0,35, mere 670 gr – 1,5, afine 150 gr- 2, cotlete porc 660 gr.-3,5.carne tocată vita 750 gr.- 3, piept pui 950 gr – 5,5 (congelat – 4 lire), pâine 800 gr- 0,85.mazăre 1 kg- 1,35, cola 1,75 l – 1, şampon – 2, detergent 2,6 kg- 4 lire… Preţurile sunt valabile atât în Capitală, cât şi în provincie. Pe site-ul reţelei se poate face o consultare detaliată pentru absolut toate produsele necesare traiului de zi cu zi.

Dacă te afli la Londra, ai un partener şi amândoi aveţi serviciu, nu aveţi copii, animale de casă, nu fumaţi, nu călătoriţi excesiv şi pe linii diferite şi nu aveţi maşina, cu slujbe medii, adică 26.000 + 26.000 = 52.000 de lire pe an, puteţi economisi un maximum de 10.000 de lire pe an, grosso modo.

Anglia are o piaţă de muncă destul de discrepanţă, media se regăseşte mai mult în statistici decât în realitate… Dar, statistică e întotdeauna un reper stabil, care nu minte.

Am consultat cel mai popular site de locuri de muncă, www.londonjobs.co.uk , ca să vedem ce se cauta şi ce se oferă.

Iată o listă a slujbelor pe care le-am găsit (am păstrat denumirea în limba engleză, iar cifrele exprimă salariul în mii de lire / an, K fiind simbolul pentru cifra 1.000):

Infrastructure Engineer -40-45K, Senior Account Executive – 35K, IT Director – 80-100K, Nurse – 26-31K, IT System Eng. – 32-35K, Nursery – 15-20K (îngrijire copii), Medical Sales Rep – 25-35 K< Electrical Eng – 33 K, Assistant Hotel Manager – 23 K, Recepţionist (5 star hotel, City) – 18 K, Driver (7,5 t) – 21 K, Elderly care – 25 K, Delivery driver – 20 K, Bus driver – 21-31 K, Head Chef Premier Restaurant – 28 K.Pentru toate aceste poziţii se cere calificare.

Slujbe legale, taxate şi conferitoare de drepturi sunt şi cu remuneraţia calculată la oră: un portar în West End e plătit cu 7,20 lire pe oră, salariul minim pe economie. În piaţă, conform The Sun, plata la oră pentru poziţii ca portar, îngrijitor, bonă, îngrijire bătrâni – nu coboară mult sub 7 lire, nici la negru.