Filozoful revoluțiilor din fotoliu, Claudiu Târziu, se inspiră din Becali
„… națiunile nu fac reforme când ajung la capătul răbdării, națiunile fac revoluție!”, scrie Claudiu Târziu (foto), atacând din nou, din interior, deciziile AUR. Nervos pe persoană fizică, viteazul-teoretician Târziu are la activ revoluția de la Bacău din ’89, la care a participat la 16 ani, dar și reputația de a fi un demagog cu papion între oameni de bună credință, chiar dacă marcați de o consistentă doză de naivitate.
Târziu recidivează. Se poziționează contra propriilor decizii AUR, fracturând din interior soliditatea de care au nevoie forțele naționaliste din România.
Până acum, nu l-am auzit pe Târziu să îl atace sau persifleze pe Călin Georgescu. Eliminat succesiv nedemocratic din competiția electorală, iată că Georgescu devine o țintă pentru curajosul Târziu. Prin ricoșeu, îi lovește frontal inclusiv pe George Simion – președintele AUR și pe Anamaria Gavrilă – președintele POT … „un cuplet binecuvântat de dl. Călin Georgescu”.
Pentru credibilitate, Târziu îl citează pe un altul care lovește din interior în AUR, nimeni altul decât filozoful cu gust de brânză, „dl George Becali ne-a dat rezultatul problemei încă de acum o lună de zile”.
Dincolo de statura studiată, de claun cu papion și papagal, ce mare filozofie politică a oferit Târziu propriului electorat? Ce contribuție, alta decât loviturile din interiorul partidului, are „fratele lui Simion” la toată lupta care se dă între forțele noii dictaturi de la București și societatea românească?
Protector al fratelui revoluționar aciuat la Târgu Mureș, unde trăiește prosper pozând în gazetar-combatant dar fără să atingă corupția și afacerile locale, Târziu … face filozofie critică și o minunată revoluție teoretică despre statul subteran și lovitura de stat, despre Georgescu și cupletul binecuvântat.
Târziu nu este supărat de ieri-de azi pe Simion, cum nu de ieri îl atacă public pe Simion, liderul de facto și de drept al mișcării suverane din România. Totodată, Târziu nu se urcă pe metereze, nu luptă dincolo de cuvinte. Pe scurt, este un speculant, inert și inconștient. Tot ce poate face este să pună mesaje pe internet în care să spună:
„Suntem pe marginea prăpastiei și așteptăm salvarea de la un cuplet binecuvântat de dl Călin Georgescu. Avem un gust amar când realizăm că dl George Becali ne-a dat rezultatul problemei încă de acum o lună de zile. Mă uit în urmă și am impresia că nici nu putea să se termine altfel.”
Este problema AUR să îl tolereze pe Târziu în poziția de mercenar al adversarilor în interiorul partidului.
La teorie, este ca maimuța care a pus mâna pe brici! Este un ecosistem revoluționar în sine, parte a unei mișcări suveraniste care „a fost compromisă în 6 decembrie, odată cu apelul la inacțiune lansat chiar de cei care ar fi avut datoria și dreptul să ceară oamenilor să iasă în stradă”. Luptătorul Târziu ar fi ieșit, ar fi luptat, chiar ar fi murit … teoretizând amenințător, anunțând că „se apropie rapid momentul în care trebuie să discutăm despre responsabilități, complicități și trădarea idealului național”.
George Simion, ai grijă că te lucrează fratele cel mai bun și de nădeje care te acuză de „supunerea oarbă, fanatică, idolatră (asta e o aluzie fines la Georgescu), în dispreț față de soarta unei națiuni și de pericolele uriașe care pândesc România”.
Câți dintre cei care au ieșit în stradă în ultimele luni l-ar urma pe Târziu? Câți îl înțeleg în mod real pe revoluționarul,
filozoful și europarlamentarul Claudiu Târziu? El declară că este gata să candideze la președinția României, numai că … nu îl propune nimeni!
Autor: Dan Tomozei
Sursa: DanTomozei.ro
