Fir-ar el de moldovean !?

Era prin anul 2000. Ne întorceam de la mare. La răscrucea de la Crasna, lângă Vaslui, au urcat în maşinuţa mea pitică doi poliţişti bine hrăniţi (mai bune nici că se putea) – să-i duc acasă într-un sat de lângă Huşi. Şi cum ne târam noi cu „progresul tehnic” înpovărat peste masură, aşa, încet, pe burtă, iată că fulgeră pe alături o maşină mare şi luxoasă, care se deplasa cu o viteză demnă de titlul ei nobil. Ambii poliţişti au strigat într-un glas:-   Uite-l bă! Fir-ar el de moldovean! Eu nu m-am putut reţine şi-am izbucnit într-un hohot de râs cu lacrimi. Ei, profund revoltaţi şi ofensaţi de faptul că au fost „violate căile rutiere româneşti” într-un mod aşa brutal (şi au ratat o şpagă aşa de grasă), au tăcut imediat nedumeriţi de reacţia mea şi neînţelegând în ce constă aici ridicolul… Au coborât în satul lor. Soţia mă întrebă:
–  Ce-i cu tine? De ce ai râs de ei?
–  D-apoi tu n-ai văzut că ei înşişi sunt mai moldoveni ca Alexandru Lăpuşneanu? Ş-apoi şi eu îs moldovean, şi tu, şi „progresul tehnic” în care călătoream toţi „boiereşte”!!?…           

Mai-nainte de asta, când fusesem la Bucureşti în misiune de serviciu, am fost „frate român”, „dragul nostru moldovean”, purtat pe palme şi plimbat prin cele mai frumoase locuri. Chiar şi la Cotroceni am fost. Era anul 1990. Descoperisem atunci, că mulţi români din Bucureşti se mândreau cu originea lor moldovenească. Adică, fiind români sadea, ei deloc nu încetau să mai fie şi moldoveni. Peste câţiva ani, când mergeam deja cu bişniţa în România (avansasem), am descoperit că nu mai sunt „frate român” şi „scumpul nostru basarabean”, dar sunt „rus”.
La piaţă era loc separat pentru noi – „la ruşi” – aşa se numea. N-aveam voie să târguim la tarabă alături de rromii din România, fiindcă prejudiciam statul român cu consecinţe agravante…
Dar iată pentru ruşi, noi, basarabenii, suntem numai „români”. Şi nu români simpli, da „fascişti”. Nici nemţii nu mai sunt demult fascişti – Rusia se înţelege foarte bine cu Germania, şi se ling pe bot în extaz fericit… Dar românii în ochii Rusiei „fascişti au fost, fascişti au rămas, şi fascişti vor fi mereu”. Oare de ce? Oare când vom prinde şi noi la minte?

Mulţi ani în urmă, când eram sub ocupaţia fostei URSS, ascultam non-stop radio „România”. Aşa socialist, ceauşist cum era el, dar se vorbea numai româneşte, limba noastră era în capul mesei! Ascultam totul, atât muzică foarte frumoasă, cât şi cum „ţâranii cooperatori, necătând la ziua de duminică şi timpul nefavorabil, au ieşit cu atelajele în câmp să efectueze praşila manuală”…
Odată, fiul meu, de vreo sase ani pe-atunci, îmi zice:
–  Tată, da românii eştea sunt tot moldoveni?
Am îngheţat de înţelepciunea unui copil.
–  Da, dragul tatei, românii sunt tot moldoveni!
Altceva nu puteam să-i spun. Era foarte periculos să zici că eşti român…

Am întâlnit în România şi multă înţelegere, susţinere de la oameni absolut necunoscuţi. Mai mult ca atât, în majoritatea cazurilor am fost iertat de poliţiştii români atunci când încălcam semnele de circulaţie rătăcind prin oraşe necunoscute. Dar nu despre aceasta vreau să spun acum, nici despre mine, nici despre intelectualii basrabeni, dar despre poporul cela mult….

Basarabenii sunt conştienţi că sunt tot români, dar nu pot să renunţe la numele de moldovean, că, adică, de ce…? Nu-i tot una?…
Ştiu că limba e română, dar… şi moldovenească îi mai zic… Altceva, că duşmanul, acuma mai mascat şi mai subtil, se foloseşte de slăbiciunea asta a noastră. Şi să vedeţi voi boieri-neavoastră culmea obrazniciei porceşti: Azi jupânii rusofonii, care nu scot barem o vorba fie şi în „moldovenească”, au apucat prăjina, şi zic că ei sunt moldovenii adevăraţi…., că ei sunt „patrioţii” statalişi… Basarabia-i rănită. Noi am crescut sub ocupaţie străină, am fost bătuţi în cap cu teroarea şi minciuna cuceritorului. E un miracol însăşi faptul că mai existăm. E păcat să te superi pe noi. Noi am scăpat (?) de la măcel, şi suntem grav răniţi. Dar duşmanii nici aşa nu ne lasă – ne pun capcane, ne pândesc la trecători, ne întind curse din cele mai deochiate. Voi, fraţii noştri din România, nu ştiţi, şi nu dă Doamne ca să ştiţi vreo dată prin ce am trecut noi, basarabenii. Fiţi vigilenţi, mereu vigilenţi,..

Şi-acum aş vrea să spun principalul:
– Măi, fir-ai tu de frate român! Zi mă, că şi tu eşti moldovean, mă. Zi că şi tu vorbeşti, mă, moldoveneşte. Sau zi mă, că mă-ta a fost moldoveancă! Zi mă, ca să văd ce-or mai zice atunci duşmanii noştri. Zi mă, că n-o să-ţi cadă limba. Zi Traiane, că vaporul tău „Moldova” se numea, şi că la Suceava a fost construit de Ştefan cel Mare, sau măcar de Petru Rareş. Zi mă, că oltenii şi bănăţenii au fost cei mai viteji moldoveni din oastea lui Ştefan cel Mare. Zi mă ce vrei, numai să nu zici că tu nu eşti chiar deloc moldovean….  Că noi aşa mai des ne zicem – moldoveni, nu basarabeni…

Publicat de Grigore
Sursa: http://fir-ar-el-de-moldovean.blogspot.com/

Share on Facebook

Tweet

Follow us