Flori de mar
Numele zeitei supreme a Geto-Dacilor – MARIA – era sinonim cu „de mar”, si, in variante onomastice,
Imparatesei Ceresti i se mai spunea si MARIAN, MARIS, MARISCA, MARISSOS etc.
In stravechile legende se povestea chiar ca fiii ei gemeni s-au nascut din flori de mar, si, din aceasta pricina, li s-a mai zis si MARIANDYNES „Copii din flori de Mar” (cf. rom. marandau „bastard”).
Marul si fructele lui au rosturi magice si semnificatii deosebite, de traditie multimilenara.
Se spune ca e pacat sa tai un Mar pana nu plantezi altul in loc.
In unele tinuturi, in prima zi a lui martie, se leaga la fiecare pom roditor un fir rosu, ca sa faca vara fructe multe.
Marul sadit langa drum da umbra si poame calatorilor, si, de aceea, se zice ca e sfant; cu cat gusta mai multi din el, cu atat va fi mai roditor.
Pana de curand, ramurelele de Mar se puneau intr-un vas cu apa, ca sa infloreasca pana la Anul Nou, cand se porneau copiii cu ele la urat, mai ales cu Sorcova.
Despre florile de mar se credea ca aduc dragostea si credinta in sufletele oamenilor, fiind utilizate in ritualuri, ca simbol al castitatii, al fidelitatii si al stabilitatii in dragoste. Flacaii care se faceau frati de cruce sau fetele care se faceau surate isi jurau credinta langa o fantana, tinand in mana aceeasi ramura de mar inflorita, pe care o despicau apoi si luau fiecare o parte acasa, unde o puneau deasupra lavitei sau chiar in apropierea unei icoane. Tinerii care vroiau sa se casatoreasca mergeau in taina, in zorii zilei, sub un mar inflorit si faceau un legamant de credinta unul altuia. Ca medicament, florile de mar erau folosite mai ales pentru actiunea lor benefica asupra inimii si asupra psihicului.
Florile de mar – uscate si zdobite in piua, se luau sub forma de praf, contra aritmiei cardiace, a durerilor cardiace care apareau pe un fond de suparare sau manie. Se administra acest praf de flori uscate, cat se putea lua cu trei degete(aproximativ jumatate de lingurita), de trei ori pe zi, pe stomacul gol.
Ceaiul din flori de mar se facea prin oparirea unei maini de flori cu o jumatate de litru de apa. Se bea indulcit cu miere, contra insomniei si a durerilor de burta. Daca se punea si coaja de mar, acest ceai era foarte bun contra diareei si a deranjamentelor intestinale.
