Fostul președinte american, Richard Nixon, a anticipat războiul fratricid dintre Rusia și Ucraina
Fiind unul dintre exponenții fundamentali ai Războiului Rece, dar și cel care a relansat relațiile externe dintre SUA și Uniunea Sovietică, precum și cele dintre SUA și China, în baza celebrei doctrine a diplomației triunghiulare teoretizată de Kissinger, secretarul său de stat, Richard Nixon a prefigurat în lucrarea sa din 1992 evoluția lumii spre regimuri naționaliste și autoritariste.
Nixon imagina alunecarea Rusiei spre o democrație ca în SUA, altminteri, scria fostul președinte, Rusia se va reorienta spre regimuri ultranaționaliste dictatoriale.
Ceea ce însă nu anticipa acesta, este derapajul republicilor sovietice înspre dictaturi ultranaționaliste, precum Ucraina și Moldova, dar și derapajul democrațiilor tradiționale europene spre dogmatism globalist antinațional și spre tiranii euro-financiare împotriva țărilor primite ulterior în UE.
Nu expunea nici doctrina Clinton, de expnsiune a NATO până la porțile Moscovei în baza principiului autodeterminării externe a țărilor est-europene, cu distrugerea echilibrului strategic planetar dintre SUA, Rusia și China, echilibru la care el însuși a avut o contribuție gigantică în anii 70.
Nu a prefigurat nici relativizarea conceptelor imuabile ale democrației în America și în Europa prin sorosizare și prin cenzura drastică împotriva suveranismului național, învingător în final în SUA, înfrânt, însă, în Europa.
Cât despre cooperarea internațională în baza liberului schimb globalist, Nixon nu a prevăzut imensul deficit al SUA în relațiile economice cu aliații europeni și cu China, ceea ce duce astăzi la restartarea relațiilor internaționale și a status-quo-urilor induse de anacronicele acorduri și tratate de pace, dar și de convențiile conjuncturale ale imuabilității granițelor, arbitrar și abuziv stabilite în 1945 la Ialta și la Potsdam, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Nixon și-ar fi dorit o Rusie democratică la finalul Războiului Rece
„Am tot auzit că Războiul Rece s-a încheiat și că Vestul l-a câștigat. Adevărul este că doar jumătate din luptă a fost câștigată. Comunismul a căzut, dar ideea de libertate este cea care se află acum în dezbatere.
Dacă aceasta nu va reuși să producă o viață mai bună în Rusia și în fostele republici sovietice, atunci un nou și mai periculos despotism va prelua puterea.”
Pentru Nixon, Rusia era punctul de cotitură, locul în care se putea câștiga cu adevărat ultima bătălie a Războiului Rece — sau, dimpotrivă, unde se putea pierde tot ce se obținuse prin colapsul sistemului sovietic. O victorie a libertății ar fi însemnat, în opinia sa, stabilitate internațională, cooperare economică și transformări democratice inclusiv în statele rămase sub regimuri comuniste. Dar un eșec al reformelor ar fi alimentat ceea ce numea „un nou despotism rus, mai primejdios decât comunismul pe care l-a înlocuit.”, conform Știri pe Surse.
Nixon nega îndreptățirea istorică a popoarelor
Nixon compara schimbările din URSS cu bătălii definitorii ale istoriei europene: înfrângerea lui Napoleon, Conferința de la Versailles, crearea NATO și implementarea Planului Marshall. „Ne aflăm într-un moment critic. Dacă libertatea va eșua în Rusia, în următorii 50 de ani ne vom confrunta cu o întunecare a perspectivei democratice globale”, scria fostul președinte. Acesta anticipa că se va face simțit „Un naționalism rus agresiv, alimentat de mituri istorice; regimuri autoritare care folosesc nostalgia imperială și frica pentru a-și legitima dominația; războaie regionale menite să „refacă granițele istorice ale Rusiei”; susținerea unor state-problemă precum Iran, Siria, Coreea de Nord sau Libia; și, nu în ultimul rând, comerțul de armament și tehnologii nucleare ca instrumente de influență globală, scrie adevarul.ro.
Este remarcabil că Nixon identifica, încă din 1992, riscul ca Rusia să recurgă la dictatură „nu dintr-un impuls comunist, ci dintr-o tradiție veche de șapte secole de expansiune și de cult al puterii”, și avertiza că liderii unui regim nou, desprins de ideologia marxistă dar animat de revanșism imperial, vor fi „mai periculoși decât cei ai epocii sovietice”.
„Dacă libertatea se prăbușește în Rusia”, scria Nixon, „valul democratic care a cuprins lumea se va retrage, iar viitorul va aparține dictaturilor, nu democrațiilor.”
Trei decenii mai târziu, ca orice teorie anticipativă, analiza lui Richard Nixon rămâne nu doar relevantă, ci și exactă pe alocuri, potrivit Știri pe Surse, alteori este complet depășită de dialectica dinamicii istorice a prevalenței națiunilor în fața organismelor globaliste, în primul rând a națiunii americane.
Dan Libiu Mateescu
