Fundațiile germane și cultele neoprotestante implicate în funcționarea statului român prin agenți de influență, propagandă și fonduri substanțiale

PDL, alimentat financiar prin două fundații germane, s-a extins de-a lungul Europei, înrobind instituțiile naționale intereselor de partid, manipulând opinia publică și transformând contribuțiile europene în daruri portocalii, cu destinatari înregimentați politic.
Nicio instituţie importantă din România nu funcţionează, în prezent, fără ingerinţa agenţilor politici străini, deghizați în funcţionari ai instituţiilor europene. Întreaga activitate a acestora este caracterizată printr-o atitudine de opacitate şi lipsă totală de transparenţă, propagată de la cele mai înalte niveluri ale Comisiei Europene, până la filialele din România ale celor două fundaţii.
Reprezentanţii „Hanns Seidel” în România refuză să dea detalii cu privire la proiectele recente pe care le au în desfăşurare cu anumite ministere. Reacția reprezentanților fundației germane nu a făcut decât să ne consolideze convingerea că în spatele colaborărilor din ultimii ani se ascund interese politice.
Cea mai importantă finanţare, dar şi cel mai aprig control, au fost lansate de fundaţia „Konrad Adenauer” asupra Ministerului Justiţiei. Numai în 2011, în timpul ministeriatului lui Cătălin Predoiu, Ministerul Justiţiei a primit de la Comisia Europeană 65 de milioane de lei, pentru şapte proiecte derulate atât pe pregătirea profesională a magistraţilor, cât şi pe pregătirea celor din sistemul de probaţiune. Din cele 65 de milioane de lei, Fundaţia „Konrad Adenauer” a dat MJ-ului bani pentru două proiecte.
Sumele primite din afară nu au venit fără o îndatorare a Ministerului Justiţiei, transpusă în celebrul Mecanism de Cooperare şi Verificare pe Justiţie. Ani de zile, experţi ale căror nume sunt cu obstinaţie ascunse, întocmesc rapoarte cu privire la sistemul judiciar din România, menite să dea direcţiile de funcţionare ale sistemului. Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost criticaţi în bloc, pentru că nu i-au judecat suficient de repede şi de aspru pe politicienii din Opoziţie, pentru faptele de corupţie de care aceştia erau acuzaţi. Deşi, potrivit legii, în România, judecătorii sunt independenţi şi nicio autoritate din această ţară nu le poate spune cum şi cât de repede să judece un dosar, atunci când directivele au venit de la Comisia Europeană, niciun magistrat şi nicio asociaţie a magistraţilor nu s-au revoltat.Nici măcar Consiliul Superior al Magistraturii, al cărui unic rol este de a garanta independenţa magistraţilor, nu a făcut altceva decât să urmeze cu religiozitate indicaţiile cuprinse în rapoartele de ţară. Concluziile rapoartelor MCV cu privire la judecătorii ÎCCJ au făcut subiectul unor ample dezbateri televizate, iar celor chemaţi să înfăptuiască Justiţia la cel mai înalt nivel, li s-a transmis că nu au altă cale decât să se conformeze cerinţelor europene. Una dintre cele mai vocale personalităţi în a critica judecătorii de la Înalta Curte a fost chiar Monica Macovei, europarlamentar PDL şi fost ministru al Justiţiei. Aceasta s-a bucurat din plin de susţinerea aşa-zisei societăţi civile, în fapt, o mână de asociaţii şi fundaţii create special pentru a se implica în promovarea politicii PDL-ului.
Aşa au apărut condamnările pe bandă rulantă date politicienilor, punerea celerităţii mai presus de dreptul la un proces echitabil, precum şi nerespectarea dreptului la apărare. Numele experţilor care au întocmit rapoarte de multe ori conţinând date false, precum şi pregătirea lor într-ale Dreptului, dar şi capacitatea lor de a vorbi şi de a înţelege limba română, nu au fost, niciodată, lămurite de mai-marii Comisiei Europene.
În contradictoriu cu criticile aduse judecătorilor, procurorii şi, în special, cei din DNA, care instrumentau dosarele oamenilor din Opoziţie, au fost lăudaţi constant, atât în rapoartele de ţară întocmite de aşa-zişii experţi ai Comisiei Europene, cât şi de preşedintele în funcţie, Traian Băsescu. DNA nu a fost criticată nici măcar atunci când presa a fost intoxicată de procurori, cu privire la vinovăţia şi la probele irefutabile pe care anchetatorii le-ar fi deţinut despre anumite personalităţi politice.

Una dintre cele mai evidente implicări ale Fundaţiei „Konrad Adenauer” în direcţiile de urmat pentru sistemul judiciar a fost organizarea dezbaterii privind noua strategie anticorupţie a României. Evenimentul a avut loc în anul 2011, iar membri ai Fundaţiei şi-au dat părerea despre ce anume ar trebui să conţină o strategie împotriva corupţiei, aplicată la nivel de ţară. Documentul a trecut prin Parlament, iar deputaţii şi senatorii şi-au însuşit principiile şi obiectivele acestuia.

„Konrad Adenauer” s-a implicat nu numai la nivel decizional şi de strategie în problemele sistemului judiciar, ci şi în crearea de lideri pentru acesta. Seria de seminarii „Leaders for Justice” este sponsorizată de „Konrad Adenauer” an de an, absolvenţii de drept fiind îndoctrinaţi cu principiile şi viziunile finanţatorilor. Participanţii la aceste seminarii s-au constituit în Alianţa „LiderJust”, care îşi propune să devină unul dintre principalii catalizatori de iniţiativă în domeniul Justiţiei.

Chiar fostul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, a fost cel care a căutat în timpul mandatului său o colaborare intensă cu Fundaţia „Konrad Adenauer”, drept urmare, au fost susţinute de aceasta mai multe cursuri de pregătire a magistraţilor şi seminarii interdisciplinare în domeniul drepturilor omului, respectiv în cel al justiţiei pentru minori.

Modul în care instituţiile europene şi, mai ales, oamenii politici din Europa au reacţionat în momentul suspendării preşedintelui Traian Băsescu a demonstrat nu că aceştia au fost dezinformaţi, ci că sistemul creat pe banii nemţilor a făurit un stat care nu există. Astfel, absolut toţi politicienii europeni s-au revoltat împotriva „influenţării şi încălcării independenţei Justiţiei”, referindu-se la presiunile pe care le-au reclamat anumiţi judecători ai Curţii Constituţionale. Conform Constituţiei României, Curtea Constituţională nu face parte din sistemul judecătoresc.
Aşa-numiţii judecători ai acestei instituţii sunt oameni numiţi politic, şi care, neoficial, au obligaţia de a-i asculta pe cei graţie cărora au ajuns să ocupe funcţia de judecător al CCR. Comisia Europeană, dar şi lideri europeni importanţi, au pus în aceeaşi oală sistemul judiciar din România şi Curtea Constituţională, pentru a se folosi, în mod injust, de principiul european, consacrat şi în legislaţia românească, potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi imparţiali şi nu se supun niciunei alte autorităţi ori puteri în stat.
Reacţia europenilor nu a fost altceva decât punerea piciorului pe grumazul a opt milioane de români, care au votat demiterea lui Traian Băsescu. Presiunea politico-economică exercitată de politicienii europeni asupra Guvernului de la Bucureşti, în timpul suspendării lui Băsescu, precum şi confuzia voită între Justiţie şi Curtea Constituţională, au fost mijloacele prin care europenii s-au asigurat că tot sprijinul lor pentru preşedintele Băsescu şi oamenii lui nu a fost în zadar. Chiar dacă, în acest fel, suveranitatea României a fost făcută ţăndări.

Fundaţiile şi-au împărţit teritoriul
Dacă Fundaţia „Konrad Adenauer” a fost principalul sponsor al Ministerului Justiţiei, la celelalte ministere vitale pentru funcţionarea statului de drept şi pentru dezvoltarea sănătoasă a unei societăţi, adică Ministerul de Interne, al Muncii, al Educaţiei, al Sănătăţii, vistieria s-a numit „Hanns Seidel”. Principalii promotori ai acţiunilor acestei fundaţii au fost chiar miniştrii sponsorizaţi. De exemplu, fostul ministru de Interne Traian Igaș a participat, în noiembrie 2010, la o conferinţă organizată de Fundaţia „Hanns Seidel”. Tema conferinţei organizate la Bruxelles a fost reprezentată de „Progresele României pentru aderarea la Spaţiul Schengen”. Pe lângă expunerea mediatică şi propaganda politică de la conferinţele organizate de „Hanns Seidel”, fundaţia s-a ocupat şi de şcolirea poliţiştilor români.
Aceştia au fost instruiţi cu privire la „tehnici și metode de combatere a criminalității intelectuale și industriale, combaterea infracțiunilor privind achizițiile și licitațiile publice”. MAI este, conform Cecilei Ciobanu, reprezentantă a Fundaţiei „Hanns Seidel”, principalul colaborator al think-thank-ului german. Însă, proiectele comune ale acestora sunt ţinute la sertar.
Ministerul Muncii, în parteneriat cu fundația bavareză „Hanns Seidel”, a organizat, în 2006, un seminar în care au fost dezbătute „evoluția instrumentelor juridice din domeniul asigurărilor sociale, tipurile de pensii și relațiile bilaterale româno-germane din domeniul asigurărilor sociale și pensiei”.
Evenimentul nu numai că a fost finanțat de „Hanns Seidel”, partea germană a avut un cuvânt greu de spus în adoptarea strategiilor Ministerului Muncii. Mult mai târziu, în 2011, fostul ministru al Muncii, Sulfina Barbu, a participat la conferința „Viitorul Politicii sociale: îmbătrânirea activă și mobilitatea socială în Europa”, acțiune organizată cu sprijinul Fundației „Hanns Seidel”.

Anca Boagiu, premiată de „Hanns Seidel”
Fundația afiliată la Uniunea Creștin Socială din Germania a pompat bani și în fostul minister al Integrării Europene, condus de Anca Boagiu. În 2007, în cadrul unei conferințe finanțate de „Hanns Seidel”, reprezentanții acesteia i-au acordat lui Boagiu distincția „Ehrennadel In Gold”. Tot în 2007, un reprezentant al Ministerului Finanțelor a prezidat o conferință organizată pe tema parteneriatului public privat în sistemul de sănătate din România. Fundația germană a finanțat și seminarii la care au participat reprezentanți ai Ministerului Sănătății, pe teme precum „Combaterea traficului de carne vie și a prostituției”.
Sprijinul masiv al fundației a venit și pentru fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, care a participat, în 2010, la conferința națională a Asociației Profesorilor de Limba Germană din România, desfășurată la Sinaia.
Fundaţia lui Teodor Baconschi, campioana sponsorizărilor de la „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”
Unul dintre foştii miniştri ai PDL, abonat la sponsorizări din partea celor două fundaţii, este Teodor Baconschi, fostul şef al Diplomaţiei româneşti. Acesta a fost beneficiarul a nu mai puţin de 44 de proiecte, contracte, sponsorizări, de la cele două fundaţii, pentru diverse activităţi politice. Banii daţi de „Hanns Seidel” şi „Konrad Adenauer” au intrat în contul Fundaţiei Creştin Democrate, înfiinţate şi patronate de Baconschi.
Cel mai important contact al lui Teodor Baconschi cu reprezentanţii Fundaţiei „Hanns Seidel” a avut loc chiar în timpul ministeriatului de la Externe al politicianului român. Acesta s-a întâlnit cu preşedintele de atunci al fundaţiei, Hans Zehetmair, în 2010, la München, în cadrul unei conferinţe în care Baconschi a ţinut un discurs. Întâlnirea dintre cei doi a avut ca rezultat semnarea unui acord între Fundaţia Creştin Democrată a lui Baconschi şi „Hanns Seidel”, condusă de Zehetmair. Scopul semnării acestui document a fost acela „de a ancora mai puternic gândirea creştin-democrată în societatea şi politica românească”.
În iunie 2011, la Bucureşti, s-a desfăşurat conferinţa „Piaţa muncii în România: Competiţie, eficienţă, legalitate”, organizată de FCD, în parteneriat cu Fundaţia „Hanns Seidel”. Printre invitaţii acestui eveniment s-au aflat Sebastian Lăzăroiu, Sorina Plăcintă şi George Butunoiu.
Fundaţia Creştin Democrată a primit sprijin de la Fundaţia „Hanns Seidel”, de la semnarea acordului de colaborare dintre cele două structuri şi până în prezent, pentru organizarea a aproximativ 30 de evenimente, precum şcoli de vară, conferinţe, lansări de cărţi, deschiderea unor noi filiale, susţinerea de cursuri sau oferirea de diplome pentru tinerii angajaţi politic.
În cadrul colaborării cu Fundaţia „Hanns Seidel”, fostul ministru de Externe a organizat video-conferinţe prin care reprezentanţii administraţiilor publice din România şi din Germania au purtat diverse dialoguri, a lansat suplimente de reviste, în colaborare cu Adrian Papahagi, Mihail Neamţu şi Vladimir Tismăneanu, sau mese rotunde, pentru pregătirea noilor generaţii de politicieni.
Ca dovadă a bunelor relaţii dintre Fundaţia Creştin Democrată şi Fundaţia „Hanns Seidel”, la aniversarea a 20 de ani de activitate în România a acesteia din urmă, fundaţia lui Baconschi a fost prezentată ca partener.
Fundaţia „Konrad Adenauer” a sprijinit intens activităţile politice ale PDL-ului, având şi o importantă colaborare cu Institutul de Studii Populare, al cărui director adjunct este Adrian Papahagi. Acelaşi Papahagi este vicepreşedinte al Fundaţiei Creştin Democrate, ceea ce a condus la semnarea unei convenţii de cooperare între „Konrad Adenauer” Stiftung şi Fundaţia Creştin Democrată, în 3 octombrie 2011, chiar de Ziua Națională a Germaniei. Scopul acesteia a fost descris ca fiind acela „de a ancora mai puternic gândirea creştin-democrată în societatea şi politica românească”. Astfel se face că, din acel moment şi până în prezent, „Konrad Adenauer” a finanţat aproximativ 14 evenimente ale FCD-ului, la care au luat parte şi importanţi lideri din PDL, precum Emil Boc, Monica Macovei sau Sever Voinescu. Fiecare dintre PDL-iştii participanţi la seminariile şi prelegerile sponsorizate de fundaţiile „Hanns Seidel” şi „Konrad Adenauer” nu a făcut altceva decât să promoveze doctrina, idealurile şi principiile partidului de proveniență, deşi invitaţia le era adresată în calitatea lor de înalți oficiali ai Guvernului României.
„Konrad Adenauer” şi asociaţia condusă de Baconschi au organizat, în 2011, şcoala de vară „Demokratia”. În judeţul Botoşani, s-a desfăşurat, în iunie 2011, şcoala de vară „Democraţia între libertate şi responsabilitate”, prilej cu care FCD şi „Konrad Adenauer” li s-au adresat tinerilor aspiranţi la poziţii de lideri, cărora le-au vorbit Mihail Neamţu, Adrian Papahagi, Radu Carp şi Theodor Paleologu.
În octombrie 2011, la Berlin, Teodor Baconschi a susţinut la Fundaţia „Konrad Adenauer”, conferinţa „Viitorul Uniunii Europene – o viziune creştin-democrată”, prilej cu care a vorbit despre viitorul proiectului european în vremuri de criză. Conform materialului de promovare, „creştin democraţii au datoria să continue proiectul lui Adenauer, De Gasperi şi Schuman, pentru a salva Europa de la dezbinare şi irelevanţă”.
Fundaţia „Konrad Adenauer” a finanţat şi tipărirea suplimentului „Caritas” de la „Revista 22”, prin colaborarea cu FCD şi Institutul de Studii Populare, coordonat de Mihail Neamţu. „Revista 22” a fost şi este susţinătoare a preşedintelui Traian Băsescu, la fel şi Mihail Neamţu, cel care graţie orientărilor politice, a primit, de-a lungul timpului, funcţii în diverse instituţii, cum ar fi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Acest institut a fost creat în 2010 de Traian Băsescu, un reprezentant de bază al statului român la Anvers, înainte de 1989.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc – condus de Vladimir Tismăneanu, secondat de Mihail Neamţu – a fost sponsorizat de Fundaţia „Konrad Adenauer”, la fel ca şi Ministerul Educaţiei, într-un proiect care viza instruirea profesorilor de istorie. Concret, IICCMER a editat un manual despre perioada comunistă, din care profesorii de istorie, participanţi la cursul de mai sus, ar fi trebuit să studieze atrocităţile comise de regimul comunist şi să le predea, apoi, elevilor.

Cultele neoprotestante, „fabrici” de politicieni
În urma alegerilor din 2008, au fost votaţi doar şapte parlamentari evanghelici, baptişti şi penticostali, toţi făcând parte din Partidul Democrat Liberal: Lucian Riviş Tipei (Arad), Nicolae Jolţa (Bihor), Orest Onofrei (Suceava), Mircea Lubanovici (Diaspora), Gheorghe David (Timiş) Marius Dugulescu (Timiş) şi Iosif Veniamin Blaga (Hunedoara). Realitatea însă a fost alta. 
Nucleul neoprotestanţilor din PDL începe cu fostul premier Emil Boc, care este penticostal, la fel ca şi fostul primar de Cluj-Napoca, Sorin Apostu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, deputatul Daniel Buda, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, Radu Țîrle. Deputatul Lucian Tipei este chiar fiul pastorului Pavel Tipei, şeful Cultului Penticostal din România, prieten la cataramă cu primarul Aradului, Gheorghe Falcă, şi acesta, dar şi socrul său, Gheorghe Seculici, fiind apropiaţi de penticostali.
Emil Boc a negat că este penticostal, însă a omis un detaliu: cei 300.000 de dolari luaţi de la pocăiţi. Conform Primăriei Cluj-Napoca, „Emil Boc a salutat finalizarea,a demersurilor comunităţii române penticostale din zona Chicago, inclusiv a Bisericii Philadelphia, legate de colectarea unor importante fonduri (aproximativ 300.000 USD) destinate îndepărtării efectelor inundaţiilor din România, urmând ca această sumă să fie direcţionată, prin intermediul Ministerului Administraţiei şi Internelor, susţinerii proiectelor de refacere a zonelor afectate de calamităţi”.

Anghel Florin Serghei, William Brânză, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Alin Popoviciu, Lucian Riviş-Tipei, Badea Riceard, penticostali PDL-işti, au propus, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, proiectul de lege pentru stabilirea parteneriatului dintre stat şi biserică în domeniul asistenţei sociale, adoptat în luna decembrie a acelui an, de Camera Deputaţilor. Concret, proiectul prevedea ca toate bisericile din România, inclusiv cea penticostală, să primească ajutor de la stat.

Vasile Blaga a făcut, la începutul lui 2010, o vizită în Atlanta, Georgia, fiind însoţit de pastorul Paul Negruţ, de la Biserica Baptistă „Emanuel” din Oradea. Nici Ambasada României din SUA, nici consulul onorific al României din Atlanta, nu au fost înştiinţaţi de această acţiune, afirmându-se că vizita lui Blaga, pe atunci ministru de Interne, a fost ferită de ochii curioşilor. Penticostalii români care frecventau Philadelphia Romanian Church au ştiut din timp de această vizită, fiind invitaţi să participe la întâlnirea cu liderul PDL. Ortodocşii români au fost deranjaţi de hotărârea fostului ministru de Interne. Părintele ieromonah DR. Chesarie Bertea a cerut explicaţii reprezentanţilor Ambasadei Române. Dacă prima reacţie a acestora a fost de a nega zvonurile, la câteva săptămâni un funcţionar al Ambasadei i-a confirmat preotului vizita lui Blaga în Atlanta.
Mircea Lubanovici, penticostal de seamă, a fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul uninominal nr. 3, fiind şi membru supleant al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO. La 27 de ani, Mircea Lubanovici a emigrat, împreună cu soţia sa, în SUA, mai exact în Chicago, unde a absolvit „Harry Truman Community College”. În calitatea sa de deputat de Diaspora, Lubanovici a organizat conferinţe şi simpozioane în comunitatea română penticostală, inclusiv şi-a introdus electoratului colegii politicieni, cum ar fi penticostalul Radu Ţârle, senator de Bihor, deputatul de Caraş-Severin, tot penticostal, Valentin Boşneag şi Ioan Moldovean, neoprotestantul preşedinte al Alianţei Evanghelice Române. Toţi cei menţionaţi mai sus, inclusiv şeful Consulatului General al României din Los Angeles, Cătălin Ghenea, au participat, în Arizona, la o serie de conferinţe sponsorizate de Biserica Baptistă „Happy Valley”. Românii de alte confesiuni, care doreau să stea de vorbă cu consulul Cătălin Ghenea erau nevoiţi să plătească „o taxă de intrare”, de 20 de dolari, pe care nu se oferea nicio chitanţă sau alt act.
William Brânză, deputat PDL de Diaspora, a cărui apartenenţă la cultul penticostal nu mai este o necunoscută, se ocupă tot de problemele românilor din afară. În plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, Brânză a mers în Franţa, unde a participat la o întrunire a comunităţii penticostale din Paris.
Dănuţ Liga, de confesiune adventistă, este un alt deputat democrat-liberal a cărui relaţie de prietenie cu pastorul adventist Viorel Patrană a fost demonstrată. Acesta din urmă a deţinut mai multe companii în SUA şi Marea Britanie, care au avut de câştigat din tombola „100% Adevărat”, desfăşurată la OTV.
Viorel-Riceard Badea, senator PDL, adept al cultului penticostal de peste Ocean, îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României, fiind şi secretar al Comisiei Românilor de Pretutindeni, precum şi membru al Comisiei pentru politică externă.
Marius Dugulescu, preot baptist, fiul pastorului Petru Dugulescu, fost deputat de PNŢCD, a ajuns, prin sprijinul dat de PDL, în funcţia de deputat de Timiş. Totuşi, Dugulescu, vicepreşedintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale, din Camera Deputaţilor, va participa la alegerile din 9 decembrie, în calitate de membru al PP-DD. Dugulescu este apropiat şi de democrat-liberalii Sever Voinescu şi Teodor Paleologu, aceştia participând la conferinţa „Valorile creştin-democrate, Valorile Europei Unite”, organizată de către deputatul PDL Marius Dugulescu.
Daniel Negrea, deputat PDL şi penticostal, ocupă şi funcţia de consilier judeţean în Arad, dar, în perioada 2005-2009, a fost membru în Consiliul Europei, prezidat de Jose Manuel Barroso.
Cuzman Cionca, pastor, membru PDL, nu se sfieşte să facă politică în biserica Penticostală în care predică. În preajma referendumului de demitere a preşedintelui, Cionca a pledat în favoarea lui Traian Băsescu, transmiţându-le enoriaşilor săi că „Tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultima săptămână, noi, păstorii voştri, nu suntem de acord. Este uzurparea statului de drept (…) Nu suntem de acord nici cu atitudinea fraţilor noştri, care nu mai ştiu în ce partid sunt. Eu am fost pro şi încă sunt pro unei politici verticale, sănătoase. Noi suntem pro Constituţia. Sunt nişte gunoaie toţi, dar vrem ca legea să fie respectată”. Folosind un limbaj necreştin, Cionca îi motiva pe penticostalii săi să meargă la vot şi să pună ştampila „împotriva uzurpării statului de drept”.
Vasile Ţânţaş, şeful cultului penticostal din zona Oaşului, a beneficiat de finanţări consistente din Statele Unite ale Americii. Ţînţaş a făcut afaceri cu Ioan Oltean, Gheorghe Seculici şi Gheorghe Falcă, toţi trei făcând parte din culte neoprotestante. Oltean şi Falcă i-au convins pe liderii judeţeni PDL din Satu Mare să accepte candidatura unuia dintre fiii lui Ţânţaş, Samuel, fostul subprefect din Satu Mare, acest serviciu costându-l 1,5 milioane de euro.
Traian Igaş, fost ministru de Interne, membru PDL, este adventist de ziua a şaptea, fiind şi cel care a încântat electoratul prin cântări de pe scenele organizate cu ocazia mitingurilor democrat-liberale. Igaş este şi membru în Comisia Românilor de Pretutindeni, având ca scop atragerea voturilor de la cei din diaspora.
Mircea Man, democrat-liberalul care a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean Baia Mare ajutat de Episcopia Ortodoxă, s-a sucit. Man este susţinut de penticostalii din Maramureş, în schimbul unui imobil în care neoprotestanţii să îşi desfăşoare întrunirile.
Nicolae Bud, parlamentar PDL, a fost împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Mircea Man, secretarul PDL Maramureş, Gheorghe Marian, fostul subprefect al Maramureşului, Constantin Boloş, Fănică Pop, fostul candidat la Primăria din Baia Mare, Ioan Indre, fost democrat-liberal, primarul din Ulmeni, Lucian Morar, edilul comunei Gârdani, Gheorghe Tătăran şi primarul comunei Fărcaşa, Ioan Stegran, membru înscris în comunitatea penticostală, în 2010, la inaugurarea Bisericii Penticostale Betel din comunca Fărcaşa.
Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, are strânse legături cu adventiştii de ziua a şaptea. A participat la simpozionul intitulat „Libertatea religioasă – factor de armonie socială”, organizat de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Gura Humorului, în parteneriat cu Asociaţia Naţională „Conştiinţă şi Libertate”, de asemenea, de cult neoprotestant.
Ionică Pop, consilier PDL Cluj, este susţinător al cultului adventist. În 2011, el a afirmat public că face parte din consiliul de administraţie al Liceului Adventist „Maranatha”, pentru ca reprezentanţii CJ să dispună evacuarea elevilor ortodocşi dintr-o clădire dorită de conducerea liceului adventist.
Victor Fărăgău, Gheorghe Stănişte, David Ilie, Vasile Boari, Ioan Lupoian, Mircea Căpuşan, Gavril Moldovan şi Gabi Covală, toţi neoprotestanţi şi fideli PDL, au întemeiat o formaţiune-satelit a acestui partid, Uniunea Creştin Democrată din România (UCDR).

Aderarea României la Schengen, la mâna penticostalilor
Biserica Penticostală Română l-a invitat, în 2011, în ţara noastră, pe Wolfgang Grefe, consilier guvernamental al Germaniei, consul onorific al mai multor state din zona baltică, membru al Comisiei Sociale de Sănătate atât în Guvernul Germaniei, cât şi pe lângă Comisia Europeană. Rolul vizitei a fost acela de a dezbate integrarea în spaţiul Schengen şi relaţiile de colaborare între ţările europene. Fiind o activitate decisă de Biserica Penticostală, delegaţia română a fost reprezentată de senatorul PDL Gheorghe David, adept al acestui cult neoprotestant.

Sponsorizare ilegală
Legea 334 din 2006 privind finanţarea partidelor politice interzice, expres, ca partidele politice să primească donaţii de la partide sau organizaţii internaţionale. Niciun organ de urmărire penală nu s-a sesizat până în acest moment, deşi evenimentele organizate de PDL pe banii celor două fundaţii au fost prezentate pe larg, inclusiv cu sursele de finanţare.
Legea 334 din 2006 prevede, la articolul 11, alineatul 1: „Acceptarea donaţiilor din partea altor state ori a organizaţiilor din străinătate, precum şi din partea persoanelor fizice sau juridice străine este interzisă”. Alineatul 2 al acestui articol este cel de care ar putea să se folosească liderii PDL, pentru a scăpa de răspunderea penală: „Fac excepţie de la prevederile alin. (1) donaţiile constând în bunuri materiale necesare activităţii politice, dar care nu sunt materiale de propagandă electorală, primite de la organizaţii politice internaţionale la care partidul politic respectiv este afiliat sau de la partide politice ori formaţiuni politice aflate în relaţii de colaborare politică. Pot fi primite şi materiale de propagandă care se folosesc numai în cadrul campaniei electorale pentru alegerea reprezentanţilor României în Parlamentul European”.
Apărarea acestora ar fi însă plină de goluri, pentru următoarele argumente: PDL nu a primit bunuri materiale necesare desfăşurării activităţii, ci sume imense de bani folosite pentru instruirea şi recrutarea de viitori oameni politici. Acţiunile liderilor PDL, reflectate în detaliu în presă, au constituit mijloace de propagandă electorală, care le-au servit la strângerea de voturi.

Gratitudinea lui Băsescu
În semn de mulţumire pentru tot sprijinul financiar oferit PDL-ului, preşedintele României, Traian Băsescu, cel care, constituţional, nu are voie să promoveze politica vreunui partid, l-a decorat,cu Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de comandor, pe fostul director al Fundaţiei „Konrad Adenauer”, Holger Dix. Bineînţeles, cuvintele de laudă nu au întârziat să apară din partea Administraţiei Prezidenţiale, care a transmis că evenimentul a avut loc „în semn de înaltă apreciere pentru crearea unui climat de colaborare activă, pe toată durata mandatului (…), pentru susţinerea şi îmbunătăţirea performanţelor academice ale elevilor şi studenţilor care au primit burse de studiu sau au participat la programe de cercetare finanţate de fundaţie”.
În 2010, la Sinaia, a fost lansat proiectul „Cursurile de management politic”, prin care s-a propus organizarea de lecţii de formare de traineri interni, specializaţi în managementul politic. Tinerilor din PDL le-a fost asigurată finanţarea programului de cele două fundaţii partenere ale democrat-liberalilor, respectiv „Konrad Adenauer” şi Institutul de Studii Politice.
Tot Institutul de Studii Populare şi Fundaţia „Konrad Adenauer” au finanţat şi Şcoala Judeţeană de formare politică de la Botoşani, desfăşurată în perioada 10-12 iunie 2011, sub numele „Codrii de aramă”. Întregul Birou Permanent Naţional al OT PDL, lideri politici naţionali şi locali, au susţinut traininguri pentru cei peste 100 de cursanţi.
În perioada 15-17 iulie 2011, fundaţia „Konrad Adenauer” – în colaborare cu Institutul de Studii Populare, Centrul pentru Studii Europene – a finanţat proiectul Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat Liberal, cu titlul „Tinerii – viitorii lideri în administraţia publică din România”, organizat la Moreni, Dâmboviţa.
Fundaţiile prietene ale Partidului Democrat Liberal, respectiv Institutul de Studii Populare, Center for European Studies şi Fundaţia „Konrad Adenauer”, au plătit, o dezbatere a PDL-ului, organizată la Hotelul Ramada din Bucureşti. Tema acestei întruniri a reprezentat-o reforma asistenţei medicale în România, liderii PDL redactând un document strategic, care să stea la baza obţinerii banilor europeni.
Tinerii din Partidul Democrat Liberal au participat, la Şcoala Politică Regională, intitulată ,,Măsuri asumate. Comunicare şi politici publice ale doctrinei populare”. Evenimentul a fost organizat la Cluj-Napoca, din banii fundaţiei „Konrad Adenauer” şi ai Institutului de Studii Populare.
O altă manifestare a PDL-ului, finanţată de fundaţia „Konrad Adenauer”, a fost o conferinţă organizată – „Valorile dreptei, dreapta valorilor” a fost titlul dezbaterii care a adunat la un loc membri ai PDL, ai PNŢCD, respectiv ai Forţei Civice. Acelaşi tip de manifestaţie, plătită tot din banii nemţilor.
Nici Fundaţia „Hanns Seidel” nu s-a lăsat mai prejos, cheltuind şi ea sume importante de bani cu şcolirea tinerilor democrat-liberali. În perioada 13-16 octombrie 2011, în Bucureşti, s-a desfăşurat Şcoala Naţională de Comunicare Politică, proiect organizat de Tineretul Democrat-Liberal şi finanţat de Institutul de Studii Populare, împreună cu fundaţia germană „Hanns Seidel”. 2011 a fost al patrulea an consecutiv în care PDL a beneficiat de banii celor de la „Hanns Seidel”, pentru organizarea acestui tip de eveniment.
Plătit din fondurile fundaţiei „Hanns Seidel” pentru a-şi lansa volumul „Noua şcoală de gândire a dreptei”, a fost şi jurnalistul Cristi Pătrăşconiu, un apropiat al PDL. La lansare au participat PDL-işti importanţi, printre care şi fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei.
Fundaţia Uniunii Creştin-Sociale din Germania, Hanns Seidel Stiftung, împreună cu Fundaţia Partidului Popular European – Centre for European Studies – şi cu Institutul de Studii Populare – o fundaţie apropiată PDL, a organizat Şcoala de training pentru femeile democrat-liberale, intitulată „Respect pentru România, Respect pentru Femei”. Evenimentul a fost organizat în luna septembrie a anului curent, la Costineşti, unde au fost prezenţi lideri naţionali ai Partidului Democrat Liberal, în frunte cu Vasile Blaga.

PDL nu a fost singura formaţiune importantă din România care a beneficiat de sponsorizări ilegale din partea celor două fundaţii. Ministere cruciale pentru funcţionarea statului au fost îmbibate de banii celor de la „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”. Ministerul Justiţiei a primit, de-a lungul anilor, sume importante de la „Konrad Adenauer”, bani utilizaţi atât pentru seminarii care vizau formarea profesională a judecătorilor şi procurorilor, cât şi pentru achiziţionarea diverselor echipamente de care aceştia aveau nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea. Cel de-al doilea minister esenţial pentru menţinerea ordinii de drept, care a primit bani de la atare fundaţii, a fost Ministerul Administraţiei şi Internelor – susţinut financiar de „Hanns Seidel”. De la dotare până la antrenamente şi seminarii care aveau drept scop schimbarea mentalităţii angajaţilor MAI într-una conformă cu standardele europene, cele mai importante fonduri au venit de la fundaţiile nemţeşti. Alte două ministere la fel de importante, care au fost finanţate de „Hanns Seidel”, au fost Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii.

Începuturile fundaţiilor în România
Fundaţia „Konrad Adenauer” este prezentă în România încă din 1991, când a început să desfăşoare activităţi de educaţie politică şi consultanţă pentru partidele de dreapta din România. Creată după Al Doilea Război Mondial, fundaţia poartă numele lui Konrad Adenauer, primul lider al Uniunii Creştin Democrate, coaliţie de catolici şi protestanţi care, sub conducerea sa, a devenit formaţiunea dominantă în Germania.
Cancelarul Angela Merkel este membru al board-ului director al fundaţiei care este finanţată cu banii guvernului federal şi ai landurilor. Fundaţia are sute de filiale, pe tot globul, birourile naţionale acţionând ca centre de comandă pentru acţiunile de „promovare a culturii civice”, pe care Merkel – prin CDU – le întreprinde. Fundaţia îşi susţine „proiectele” din diverse state, cu sume ce variază între 100 şi 200 de milioane de euro.

Relaţia „Konrad Adenauer” – „Hanns Seidel” – Traian Băsescu
Iniţial, cele două fundaţii au fost promotoare ale PNȚCD şi UDMR, pompând sume importante în cele două formaţiuni, ajutându-le să intre în marea familie a PPE, cu statut de observator până la aderarea României la UE. După anul 2000, când neintrarea în Parlament a ţărăniştilor a dus la degringolada din PNȚCD şi la destructurarea formaţiunii creştin-democrate, situaţie la care Traian Băsescu a contribuit din plin, fundaţiile hegemonice germane au realizat că au nevoie în România de un reprezentant politic mai puternic.
Atenţia lor s-a îndreptat către PD, reprezentant, la acea vreme, al Internaţionalei Socialiste, dar care, cu un Traian Băsescu la conducere, putea fi adus în sânul PPE.
Pentru popularii europeni, care, la alegerile din 2008, doreau să-şi consolideze poziţia în Parlamentul European, relaţia cu liderii PD a devenit extrem de importantă. Popularii europeni şi reprezentanţii celor două fundaţii şi-au intensificat demersurile, astfel încât, în 2006, formaţiunea condusă de Emil Boc a decis că poate trece de la doctrina social-democrată, la cea populară. După aderarea României la UE, în ianuarie 2007, PD – devenit ulterior PDL, a ajuns membru cu drepturi depline al PPE, alături de UDMR şi PNȚCD.
În ultimii ani, cele două fundaţii au ajuns la concluzia că trebuie să se orienteze către un alt personaj politic – desigur, tot un reprezentant al PDL -, care ar putea fi candidatul dreptei la alegerile prezidenţiale din 2014. Coincidenţă sau nu, în octombrie 2010, la o zi după vizita Angelei Merkel în România, Baconschi şi-a lansat la Bucureşti, cu mare tam-tam, Fundaţia Creştin Democrată, unde preşedintele de onoare al Fundaţiei „Konrad Adenauer” a fost invitat de onoare. Se pare că FCD este finanţată cu bani frumoşi atât de „Konrad Adenauer”, cât şi de „Hanns Seidel”, însă ambele fundaţii neagă că ar avea vreo legătură financiară cu fundaţia fostului ministru de Externe.

Băsescu, ochit din epoca CDR-ului
Alegerea popularilor europeni nu a fost întâmplătoare. În pofida opoziţiei manifestate la început de PNȚCD şi UDMR, popularii europeni au optat pentru partidul condus, până în 2004, de Traian Băsescu, personaj cunoscut multor lideri occidentali încă din timpul guvernării CDR, perioadă în care nu a fost doar ministru al Transporturilor, ci şi împuternicit al Guvernului României în relaţiile cu FMI şi Banca Mondială, negociind toate acordurile păguboase de privatizare de la acea vreme.
Despre implicarea făţişă a Germaniei, implicit a cancelarului Angela Merkel, în proptirea lui Băsescu, la referendumul din această vară, nu s-a vorbit doar acum. Acelaşi lucru s-a spus şi în 2009, după realegerea sa pentru încă un mandat de cinci ani, când a fost invocată teza implicării Berlinului în asigurarea menţinerii lui la Cotroceni. Un rol major l-a jucat şi atunci fundaţia „Konrad Adenauer”, care i-a dat o mână de ajutor candidatului Băsescu, prin tot felul de acţiuni menite să promoveze imaginea candidatului democrat-liberal. În acest sens a fost organizat Forumul „România în anul 2020 – perspective de viitor”, unde invitat de onoare a fost „Excelenţa Sa, Preşedintele României, Traian Băsescu”. Fundaţia „Hanns Seidel” şi-a adus, la rândul său, aportul, organizând, în noiembrie 2010, la Bruxelles, – în colaborare cu MAI -, o masă rotundă pe tema „progresele României pentru aderarea la Spaţiul Schengen”, unul dintre obiectivele majore ale lui Băsescu în campania electorală.

Baconschi, pe mărci germane
Fundaţiile care au spart gheaţa la începutul anilor ’90, punând printre primele piciorul în România, au fost „Konrad Adenauer”, legată ombilical de partidul CDU (Uniunea Creştin-Democrată), partid aflat la putere în Germania, şi Fundaţia „Hanns Seidel”, conexată la Uniunea Social Creştină (CSU), ambele think-tank-uri oficiale ale Partidului Popular European.
În ultimii 20 de ani, cele două fundaţii au devenit tot mai active în state precum Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehia şi Ucraina, acordând suport substanţial liderilor politici agreaţi sau furnizând asistenţă unor asociaţii „de elită”, care se pretind a fi „vocea” opiniei publice.
Ambele au tradiţie în a desfăşura un lobby intens în statele est-europene, aşa cum s-a întâmplat şi în România, mai întâi prin sprijinul acordat PNȚCD şi UDMR. Ulterior „Hanns Seidel” şi „Konrad Adenauer” s-au implicat masiv în susţinerea lui Traian Băsescu – inclusiv la alegerile prezidenţiale din 2009 – a PDL-ului, a Institutului de Studii Populare al democrat-liberalilor şi a Fundaţiei Creştin Democrate (FCD), conduse de Teodor Baconschi. Ambele oferă burse pentru studenţii români, cu scopul clar de a forma o elită care va lucra, în cele din urmă, pentru interesele germane din România.

PPE în România şi în Europa
Prin bunăvoinţa guvernului de la Berlin, milioanele de euro intrate în conturile fundaţiilor afiliate celor mai importante partide politice din Germania sunt puse apoi la dispoziţia grupărilor sau a partidelor politice din statele-satelit, sub forma diverselor proiecte de activităţi sociale, culturale sau de informare. În cazul celor două fundaţii – „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel” -, în fostele state comuniste, banii au ca destinaţie, în mod firesc, formaţiuni şi lideri care fac parte din marele partid al popularilor europeni.
Pe această listă se regăsesc Boiko Borisov – premierul bulgar, Donald Tusk – şeful guvernului polonez, Iulia Timoşenko – fostul premier ucrainean, Viktor Orban – prim-ministrul ungar, cu tot cu partidele lor de centru-dreapta, dar şi alte personaje politice din Europa.
Tot cu suportul celor două fundaţii au fost propulsaţi la cârma Uniunii Europene doi lideri importanţi ai marii familii a PPE – portughezul Jose Manuel Durrao Barroso, în 2009, pentru un al doilea mandat la şefia Comisiei Europene, precum şi belgianul Herman Van Rompuy, în fruntea Consiliului European. Pentru a-şi atinge scopurile, inclusiv pentru a-şi asigura prezenţa pe scena politică a ţărilor în care şi-au făcut intrarea, fundaţiile germane sunt dispuse să cheltuiască oricât.
Dacă, spre exemplu, în anii ’90 bugetul fundaţiei „Konrad Adenauer” era de peste 220 de milioane de mărci, din care jumătate era destinată proiectelor din Europa Centrală şi de Est, în ultimii ani, fundaţia a ajuns să dispună de sume care variază între 100 şi 200 de milioane de euro.
Deşi dezideratele declarate ale fundaţiilor afiliate celor două mari partide ale Germaniei, CDU şi CSU, sunt acelea de a promova creştin-democraţia şi valorile democratice, tendinţa lor de a domina scena politică din mai toate fostele state comuniste, dar şi din alte colţuri ale lumii, i-a îndreptăţit pe unii comentatori politici să vorbească de anumite scopuri obscure.
Concret, fundaţiile „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel” s-au transformat în instrumente-cheie ale politicii externe a Germaniei. În majoritatea cazurilor, fundaţiile sprijină forţe politice de centru-dreapta, fie aflate în Opoziţie, pentru a le ajuta să preia puterea, fie partide care se găsesc deja la guvernare, dar care au nevoie de „parteneri” şi de sprijin extern pentru a rămâne pe poziţii.

Partidul lui Tusk, ajutat de „Konrad Adenauer”
Una dintre primele ţări în care fundaţiile germane au pus piciorul a fost Polonia. Teoretic, fundaţiile afiliate la CDU şi CSU au exercitat activităţi sociale, acordând subvenţii pentru diverse programe. Practic, doar anumite medii bine alese au beneficiat de sumele respective. Exemplul elocvent este cel al fundaţiei „Konrad Adenauer”, care, formal, sprijinea centrele creştin-democrate de cercetare şi anumite asociaţii de promovare a democraţiei, însă un suport consistent revenea unor grupări politice.
Fundaţia legată de partidul Angelei Merkel şi-a fixat drept principal partener politic formaţiunea „Platforma Civică”, a premierului Donald Tusk, deşi acest partid nu prea are nimic în comun cu democrat-creştinii, în timp ce la Varşovia există o serie de organizaţii creştin-democrate autentice.
Politicienii din partidul lui Tusk, consilierii şi miniştrii săi au fost invitaţi în permanenţă la diversele conferinţe, simpozioane sau evenimente organizate pe bani frumoşi de fundaţia „Konrad Adenauer”. De asemenea, în 2010, însuşi preşedintele fundaţiei „Konrad Adenauer”, Hans-Gert Pottering, şi-a manifestat, în mod făţiş, sprijinul pentru candidatul Platformei Civice la alegerile prezidenţiale, Bronislaw Komorowski, apreciind apartenenţa acestuia la marea familie a popularilor europeni.

Premierul bulgar, omul lui Merkel
Și în Bulgaria, partidele germane îşi exercită propria influenţă asupra vieţii politice, prin intermediul fundaţiilor legate ombilical de ele. Cele mai active sunt tot „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”, al căror sprijin merge spre partidul GERB, de centru-dreapta, al premierului Boiko Borisov. Lucru care reiese chiar dintr-o cablogramă, în care şeful guvernului de la Sofia, acuzat de legături cu mafia bulgară a anilor ’90, se lăuda în faţa diplomaţilor americani cu sprijinul pe care îl are din partea fundaţiilor „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”, dar şi cu relaţia sa foarte bună cu Angela Merkel şi PPE.
De altfel, creştin-democraţii germani l-au sprijinit pe Borisov în timpul campaniei electorale din 2009, o serie de experţi ai celor două fundaţii ajutând logistic şi financiar partidul GERB să îşi prezinte programul. Admirator înfocat al premierului ungar Viktor Orban, Borisov a decis anul acesta să facă o nouă lege a presei, deranjat de atacurile la adresa sa. La noul act normativ vor lucra experţi ai celor două fundaţii germane.

Orban, medalie de la „Hanns Seidel”
Premierul ungar Viktor Orban, apropiat al CDU şi CSU, are, de asemenea, legături strânse, prin partidul său FIDESZ, cu cele două fundaţii germane. Și în Ungaria, banii guvernului german sunt alocaţi pentru diversele conferinţe şi şcoli de vară la care liderii FIDESZ îşi expun ideile.
Ca semn al relaţiilor foarte bune dintre politicianul maghiar şi fundaţiile germane, în 2001, Orban a primit din partea fundaţiei „Hanns Seidel” premiul . În 2003, graţie fondurilor unor ONG-uri controversate – precum Open Society, al magnatului american George Soros – şi mulţumită fundaţiilor germane, aşa-numitele „revoluţii portocalii” au dat pe mâna Occidentului fostele state sovietice Georgia şi Ucraina. Fundaţiile germane au legături strânse cu partidul fostului premier Iulia Timoşenko, pe care l-au ajutat să intre în familia PPE.
Caracatiţa finanţărilor germane a ajuns şi în Slovacia, unde cele două mari fundaţii s-au implicat în susţinerea unor entităţi politice, încălcând astfel legislaţia ţării, care interzice partidelor să primească fonduri din partea unor organizaţii străine.

Voichiţa Răşcanu, Ruana Ceauşescu și Luciana Pop

http://www.justitiarul.ro & Lupul Dacic