Generalul de aviaţie, eroul Radu Theodoru unul dintre cei mai de seamă Condeieri de Aur ai Neamului nostru(2)
„Suntem născuţi dintr-un vechi şi răsunător triumf peste veacuri, mărturie vie indiscutabilă. De 20 de veacuri stăm înfipţi şi neclintiţi în stâncile Carpaţilor… Nimic şi nimeni nu a putut să clintească pe Românii din Dacia. Nimic şi nimeni nu ne va putea smulge din ea. Mulţi au trecut pe acolo de 2000 de ani. Noi am rămas!” (Mareşal Ion Antonescu)
Radu Theodoru – Impunătoarea și vasta sa creație
O altă lucrare de excepţie, „România ca o Pradă”, se derulează în Cartea I-a, cu Vocaţia Imperialistă şi Cartea a II-a, România şi Evreii. Contrarevoluţia, însumând un cuprins de 330 de pagini.
Lucrarea este autoritar şi demn motivată ca, „un răspuns românesc la ofensiva generală a imperialismului iudeu, şi, îndeosebi, la asaltul dat României, stat unitar, suveran şi independent, ofensivă imperialistă susţinută prin valuri succesive de atac încă de la începutul secolului trecut”.
Din Cartea I-a, culegem pagina referitoare la Noua Ordine Mondială fixată pe borna, De la Liga Naţiunilor la Statele Unite ale Europei.
„Încă din zorii istoriei, atât în antichitate cât şi în feudalismul timpuriu, s-a emis ideea federalizării comunităţilor umane şi a popoarelor. Marile imperii antice au fost expresia acestei gândiri federalizante la nivelul de înţelegere a epocii respective izvorâte din stratificarea socială şi din interesele claselor dominante.
Acelaşi fenomen s-a petrecut din feudalismul timpuriu până-n epoca marilor imperii coloniale contemporane, fenomen conţinând dialectic, o înverşunată luptă a contrariilor dintre forţa federalizantă şi interesele ei şi dorinţa de libertate a comunităţilor federalizate prin mijloace militare, economice şi politice.
Exemplele sunt la îndemâne fiecărui cititor. De la istoria imperiului roman şi a tipului de stat federal sclavagist, creat de acesta, şi de cel macedonean, creat de Alexandru Macedon la istoria imperiilor bizantin şi arab; de la imperiul lui Carol cel Mare la imperiul spaniol; de la imperiul britanic la cel otoman, de la cel ţarist la cel hasburgic, tipic pentru unul de tip federal, descoperim două constante istorice fundamentale:
– una reprezentând interesul de dominaţie al unei minorităţi, şi
– a doua reprezentând interesele vitale ale unei majorităţi compuse dintr-o puzderie de entităţi etnice având limbi, culturi, religii, structuri psihologice şi sociale, mentalităţi şi interese deosebite, care se opun legic intereselor minorităţii dominante.
Această lege fundamentală a istoriei a funcţionat implacabil, dezintegrând imperiile, fie ele şi de tip federal, exemplul cel mai recent fiind cel dat de U.R.S.S.; ca să nu mai vorbim de tragedia Iugoslaviei, stat multinaţional de tip federal.
Din uriaşul laborator al imperiilor, prin procese subtile de dialectică istorică, s-au separat şi individualizat, s-au structurat şi dezvoltat popoare, societăţi şi naţiuni politice, care şi-au asumat rolul de a-şi făuri destinele în cadrul statelor naţionale” (Radu Theodoru, România ca o Pradă, Ed. Lucman, Bucureşti, 2005, p. 68-69).
Fiecare om, care aparţine prin naştere ca Fiu, ori cetăţean al Dacoromâniei, fie el creştin ortodox ori nu, este responsabil şi dator Neamului, Patriei, Tradiţiei, Culturii, Bisericii strămoşeşti, poporului contemporan prin tot ce are el ca fiinţă şi persoană.
Cu cât eşti pe o treaptă superioară a carierei moral-spirituale sau chiar în sfera politică, cu atât responsabilitatea trebuie să fie directă, majoră, întreagă şi totală.
Dar responsabilitatea/ datoria trebuie să se împlinească şi să se desăvârşească prin Iubirea de Dumnezeu şi prin dragostea de Neam şi de Patrie!
Poetul filosoful, teologul, istoricul (mai cu seamă cel militar) sunt punctele cardinale ale unei națiuni creştin-ortodoxe, sunt temelia și stâlpul pe care trebuie să se sprijine trecutul-prezentul-viitorul, sunt identitatea-continuitatea-dăinuirea unui Neam binecuvântat!
Eruditul autor oferă cititorului avizat mai ales, o multitudine de informaţii circumscrise Adevărului, păstrate cu grijă în labirintul Ocultei, o puzderie de noutăţi privind istoria naţională eludate de forţe misticiste, o diversitate tematică ce se revarsă ca o uriaşă cascadă tumultoasă, care deşi pare o curgere cursivă şi elegantă, deseori apar bulboanele de sânge jertfelnic, cu vârtejuri de eroi şi martiri.
O dramă care bântuie de foarte multă vreme, de milenii chiar, peste Neamul geto-român, căruia deseori i-a curmat destinul ca vocație, ca misiune și ca mesianism a fost/ este uciderea marilor lui căpetenii naționaliste.
Din „Cartea a II-a” a operei sale, „România ca o Pradă”, desprindem câteva chipuri de irozi şi iude, de farisei, trădători, vânzători şi ucigaşi ai Conducătorilor României.
„A face biografia paralelă a Mareşalului Antonescu şi biografiile asasinilor săi, indiferent că au fost trădători de la Palat, în frunte cu Mihai I de Hohenzollern, generalul Sănătescu şi restul camarilei, sau comunişti de dimensiunea locotenentului dezertor Emil Bodnăraş, este o impietate. Un sacrilegiu.
La executarea strălucitului ofiţer de stat major din primul război mondial, făuritor al unor mari victorii ale armatei române, mai apoi salvatorul statului român dus la catastrofă de Carol al II-lea şi camarila lui iudaică, a asistat Silviu Brukner-Brucan, apărut din neant ca mare ziarist, care l-a împroşcat pe Mareşal cu veninul cel mai abject înainte şi pe tot timpul procesului, orchestrând corul presei iudaizate pentru a destabiliza şi dezinforma opinia publică, pentru a o incita şi a o face ostilă Mareşalului.
Agent cu patroni puternici peste hotare, acest Brukner-Brucan este unul din cei mai violenţi kominternişti ai epocii, cântăreţ bine remunerat al « operelor nepieritoare» făurite de I.V. Stalin, adept înflăcărat al dictaturii proletariatului şi al kominternizării României.
Cităm câteva din textele acestui agent periculos cu rol nefast în România, tolerat, ba şi acceptat ca director de opinie, mediatizat cu frecvenţă care ultragiază cel mai elementar sentiment de demnitate naţională.
Instalat la „Scânteia” de echipa Ana Pauker, Ioska Broitman-Chişinevski şi restul… de la conducerea P.C.R.-ului, secondat de batalionul scribilor kominternişti, acoperiţi de pseudonime neaoşi româneşti, compilatorul de texte ideologice a intoxicat cincii decenii opinia publică cu platitudinile lui subalterne, subversive şi ofensatoare…
Pogoane de maculatură ideologică, bine remunerate, care i-au creat lui Silviu Brukner o situaţie în P.C. R., l-au investit cu funcţia de procuror al opiniei publice, i-au prilejuit călătorii în calitate de agent sub acoperirea profesiei de ziarist, călătorii plătite de la bugetul statului, i-au stimulat duplicitatea şi pofta de gheşefturi pe plan internaţional, aducându-i prin fraudă, titlul de profesor universitar, cu toate că nu şi-a terminat nici şcoala primară.
Iată cine a contribuit masiv la susţinerea prin presă a executării Mareşalului şi cine a contribuit esenţial la asasinarea lui Ceauşescu, omul politic care, în fapt, a făurit România modernă, independentă şi suverană.
Mareşalul a fost asasinat prin intermediul agenturii oculte conduse de Ana Pauker.
Ceauşescu prin intermediul aceleiaşi agenturi conduse de Brukner-Brucan, Petre Roman-Neulander şi restul profitorilor loviturii de stat din 1989…” (op. cit., p. 288-290).
Lucid şi eroic, pasionat şi metafizic, autoritar şi aristocrat, Generalul şi-a făurit Destinul pe un pisc Carpatin – rocă misterioasă zguduită de permanente încercări, de permanente provocări, de permanente cutremure, dar şi de permanente biruinţe.
Graţie elaborării unor astfel de opere-capodopere, ca diversitate tematică: Roman ştiinţifico-fantastic, Nuvele, povestiri, microromane de război, Povestiri istorice pentru copii şi tineret, Cărţile Mării, Literatura Politică, alături de multe altele asemenea acestora, Romanul Contemporan sau Romanul Istoric, precum Brazdă şi paloş, Strămoşii ori Vulturul, în care a venerat personalitatea şi geniul unuia dintre cei mai mari Conducători ai istoriei geţilor, după împăratul Burebista cel Mare şi regele Decebal, Mihai Viteazul – regele Daciei, libera ancorare a autorului în profunzimea învelişului ce înfrumuseţează Adevărul, se reflectă prin imanenţa unei sublime trăiri interioare, care leagă principiile creaţiei sale fundamentale – Dragostea de Neam cu întregul său Pantheon sacru şi Iubirea de Dumnezeu.
Aşa cum ideile spiritelor marilor Aleşi se perindă, ca Sibylele, profetesele vestale getice, ce se înclinau şi se înălţau în jurul Altarului zamolxian, ţesând prin mişcările şi mireasma lor apartenenţa la neamul primordial, hărăzit divin, aşa se intensifică cultul identității în viziunea majestuosă a generalului – scriitor Radu Theodoru.
Generalul de aviaţie Radu Theodoru a făcut/ face Istorie, a scris/ scrie Istorie, îmbogăţind spiritual Istoria Naţională pentru ca Naţiunea să-şi recapete rangul său de nobleţe în lume! Aşadar, Marele Ostaş este Istoria care a făcut/ face Istorie!
Suntem datori Bunului Dumnezeu – Atotcreatorul, Mântuitorului Iisus Hristos, Fecioarei Maria-Vlaherna-Carpatina, noi veghetorii valahi, cei puţini care am mai rămas, să-I mulţumim permanent pentru darul cel mare, pe care L-a oferit Patriei străbune, prin chemarea şi alegerea unor astfel de fii!
Eu, lume, sunt !
„Eu, lume, sunt imensa ta oglindă,/ vibrândă orgă de cleştar sonor./ Tot cosmosu-n adâncu-mi se perindă,/ ca-ntr-un ocean văzduhul rotitor.// Răsfrâng mocirla lângă roua pură/ şi paradisu-alături de infern,/ m-aprind de aştri, întinat de zgură,/ zbor şi prăpăstii-n mine se aştern.// Un vălmăşeag de morţi şi de geneze,/ de aurori şi negre prăbuşiri/ oglinda când mi-o fac să sângereze,/ când varsă-n ea celeste străluciri – // E-un freamăt vast în marea mea lentilă,/ un fulger ce din beznă a ţâşnit/ să fie pare-o lacomă pupilă/ deschisă, o secundă-n infinit.// Tot ce-oglindesc e, poate, doar părere/ sau umbra adevărului răsfrânt,/ şi sufăr că-n oglinda altor sfere/ nu ştiu dacă rămân sau dacă sunt…// Şi când, robit de clipa-acestei hume,/ cleştarul meu s-o sparge-n cioburi reci,/ în ţăndările mele-ntreaga lume/ s-o lumina în străluciri pe veci!” Ianuarie-1974. (Radu Demetrescu Gyr, Ultimele Poeme, Ed. Vremea, Bucureşti-1994)
Prima parte aici: Generalul de aviaţie, eroul Radu Theodoru unul dintre cei mai de seamă Condeieri de Aur ai Neamului nostru(1)
Autor: Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio
Sursa: IonCoja.ro
