GESTA SICULORUM (IV) de Adrian Hamzea Speranta in Regimentele de graniceri

Un alt incident — acesta cu consecinţe dramatice (după cum ne informează M K. von Heîdendort, * op. cit.) se produce curînd. Generalul von Buccow, ofiţer mediocru , lipsit de imaginaţie şi de supleţe, în­cearcă o soluţie „de manu militari” pentru a stinge zîzania dintre ortodocşi şi greco-catolici, sistema­tic aţiţati din culisele celor interesaţi, sa-i menţină pe români în strivitoarea stare de iobăgie. In acele zile se distinge, un alt cutezător şi înzestrat orator: ţăranul Tănase Todoran din Bichigiu, în etate de 120 de ani (!) — (conf. Carol Goliner, op. cit. p. 45). Militînd activ pentru înfiinţarea regimentului graniceresc, venerabilul batran il insoteste pe Stefan Cutea la Viena. Parlamentarilor pe aceasta tema le urmează unele busculade. Generalul-guvernator abia scapă nebătut ... Nu însă şi episcopul Petru Pavel Aron, pe care ateul von Buccow îl adusese cu sine în ipostaza de „misio­nar”… Aceste …impacturi între „părţi” au fost “comunicate” si consi­derate la Viena drept efectele insubordonării (deşi unităţile nu depuseseră încă jurămîntul militar!), deci o veritabilă rebellio! Se ordonă o anchetă, Tănase To­doran şi alte cîteva zeci de români, socotiţi ca in­stigatori, sînt arestaţi, apoi „justiţia” aşa-zisei ra­ţiuni de stat îşi spune, cu mare spor, cuvîntul “pildui­tor” — pentru masele de romani . In luna noiembrie 1763, Tănase Todoran este frînt cu roata, unii traşi în ţeapă, mulţi alţii spînzuraţi! (In hotarul comunei Sieuţ, din păr­ţile Năsăudului, există o înălţime care şi astăzi se numeşte „Dealul acăştarîlor ” — Dealul spînzuraţilor: „akasztott” în limba maghiară înseamnă „spînzurat”!. Dureroasă reminiscenţă toponimică a acelor îndepărtaţi ani de zvîrcoliri l).

Urmează – după… da­tină – fuga a sute si sute de familii româneşti în „codrul frate”; şi, mai cu seamă, pribegirea în Moldova si Valahia. Sa amintim că încă în anul 1757, Austria făcea repe­tate demersuri la Constantinopole, nădăjduind ca Inalta Poartă să facă uz de întreaga influenţă pe lîngă domnitorii din Moldova şi Muntenia, pentru ca aceştia să extrădeze 96.000 (nouăzeci şi şase mii!) de „dezertori”, (conf. Carol Gollner, op. cit, p. 119). Demersurile au esuat….Acţiunea de conscriere a „voluntarilor” români — ca şi a celor secui — continuă să treneze, în ciu­da faptului că în cursul anului 1763 fusese înfiinţa­ta o nouă comisie recrutoare compusă din generalul baron Ziskovic Jozsef , conţii Lazar Janos şi Bethlen Miklos. Unele din metodele de „convinge­re” la care a recurs Comisia le-am evocat mai sus: presiuni si persuasiune… cu ţeapa şi ştreangul. In primăvara lui 1764, la numai cîteva luni după Sîngeroasa noapte de la Siculeni (Madefalva)— despre care vom detalia ceva mai departe, von Buccow moare subit ( lumea vorbea despre “niste” blesteme)…. In locul lui este numit vicemareşalul conte Futaky Hadik Andras, cumulînd, la rîndul său, funcţia de guvernator cu postul de co­mandant al armatei. Starea de derută — pe pi­cior de răzvrătire sau de refugiu — ce domnea în lumea prezumtiv grănicerească a Năsăudului – înce­pe să ia sfîrşit, odata cu preluarea comenzii de că­tre col.

Karl Enzenberg, bărbat mai omenos şi plin de tact. Ajutat şi de noii săi subordonaţi — ca de exemplu ofiţerii italieni Tanioli şi Cosimelli — izbu­teşte în scurtă vreme să potolească animozităţile şi să dezamorseze situaţia exploziva. La 16 martie 1764 împărăteasa Maria Terezia emite o Patenta ce cuprinde concesii însemnate pentru grănicerii năsăudeni — regimentul II de infanterie. Se decretează astfel, „ca atît acei locuitori, cît şi descendenţii lor, scoşi din orice supuşenie, sa fie priviţi ca liberi şi învestiţi cu toate prerogativele şi imunităţile acestora”, (conf. Carol Gollner, op. cit.,p. 47).

Apar, rînd pe rînd, în cele 44 comune grănicereşti, şcoli primare susţinute din fondurile regimentului. Se întemeiază apoi o „Şcoala normala” şi mai tîrziu un „Institut militar” (pînă atunci, spre a se reduce numărul ofiţerilor străini, se luau „ştudenţi” români de la Blaj, care erau înrolati si avansaţi la rang de ofiţeri; dintre aceşti „ştudenţi”, Meheşiu, Călian, Itul, Bistra, Cuteanu ş.a. au ajuns la rang de maiori şi vice-colonei). La „Liceul grăniceresc” din Năsăud au învăţat, printre alţii, George Coşbuc, Veronica Micle, Andrei Mureşianu,lacob Mureşianu, loan Pop Reteganul, Liviu Rebreanu , Vasile Borgovan, Tiberiu Brediceanu, Augustin Benea. Din pacate Regimentul II romanesc de dragoni a avut o viaţa scurtă. La cîţiva ani după înfiinţare, două din escadroanele sale au fost “vărsate” la regimentul II de infanterie. Celelalte escadroane au fost încadrate în regimentul de cuirasieri secui. (întîia dintre motivaţiile oficiale sună astăzi, oarecum neobişnuit:(„Feciorii din Valea Rodnei sînt prea vînjoşi pentru caii iuti,dar cam rnici insa specifici in partea locului”) „Problemele” iscate de organizarea regimentului romanesc de infanterie au purtat în primul rînd pecetea diferendelor violente de natură confesionala — „Uniaţie” ori ba „! N-au lipsit tradiţionalele băjeniri ale unor sate în Muntenia, nici metodele dramatice de„convingere” precum arestările, bătaia cu vergile, afumarea cu bălegar uscat. Generalul baron Ziskovic Josef s-a dovedit un demn discipol şi urmaş al lui von Buccow în ale „diplomaţiei”de fortza — el nu şi-a desminţit atributele de vajnic recrutor cu anasîna/fortza la religia catolica…

Regimentul I de infanterie a fost constituit in urma Regimentului II năsăudean şi a celor secuieşti ,urmînd sa acopere — cu misiunea lor — un terito­riu de graniţa cuprins între districtele Făgăraş şi Oraştie. Vom reveni asupra istoriei de sine statatoare a regimentelor româneşti de grăniceri. Si in primul rand ale istoriei trăită sub însemnele bravurii şi demnităţii ostăşeşti, ale fidelităţii romanilor doar faţa de uniforma care-i eli­berase de sub rigorile statutului social şi moral de „misera contribuens plebs”. Dar mai ales faţă de nobila deviză sub semnificaţiile căreia au luat par­te la 130 de ciocniri şi mari bătălii: „Virtus romana rediviva”.

Va continua