Ghimbav – orasul medieval cu inima saseasca
Orasul Ghimbav, situat in sudul judetului Brasov, este asezat in zona de campie piemontana si este traversat de cursul raurilor Barsa si Ghimbasel. Localitatea Ghimbav se afla la intersectia celor mai importante zone turistice din judetul Brasov: orasul Brasov, statiunea Poiana Brasov, Muntii Postavaru, Cristianu Mare si Piatra Mare, statiunea Predeal, orasul si cetatea Rasnov, Zarnesti (de unde se poate urca in Piatra Craiului). Originea orasului este legata de cei 14 ani ai prezentei cavalerilor teutoni si de colonizarea sasilor in aceasta perioada.?
?
Denumirea germana a orasului „Weidenbach” (raul cu salcii), nu are nimic in comun cu denumirea romaneasca a localitatii, ce provine, la randul ei, de la numele raului care traverseaza orasul. Izvoarele raului sunt in muntele Ghimbav din Masivul Bucegi (muntele a dat numele apei, iar apa a botezat orasul). Ceea ce atrage cel mai mult la acest oras al judetului Brasov este modul in care locuitorii acesteia au stiut sa conserve in timp portul stramosesc, obiceiurile si traditiile sasesti, precum si arhitectura intregii comunitati (case taranesti vechi).?
De asemenea, aici se regasesc numeroase case taranesti a caror arhitectura a fost conservata in timp, precum si ruinele unei cetati taranesti. Anul in care aceasta cetate a fost ridicata nu se mai cunoaste, insa ea a fost renovata in 1789.?
Satul Ghimbav (germana: Weidenbach, maghiara: Vidombak, saseasca: Wedjebichapare) prima data in documente in 1420 cand regele Sigismund de Luxemburg ii sfatuia pe locuitorii comunitatii sa se alature celor din Sanpetru, Harman si Bod si sa contribuie la ridicarea intariturilor din piatra ale Cetatii Brasov. Localitatea este devastata de o invazie turceasca in 1422. In 1469 Ghimbavul cade victima unui mare incendiu care distruge numeroase cladiri. Principele Gabriel Bathory incendiaza pe la 1611 mai multe asezari printre care se afla si Ghimbavul. Biserica si clopotnita sunt construite in jurul anului 1300 ca o bazilica trinavata care are in zona de est un cor si la nord o sacristie, iar in partea de vest se ridica un turn masiv construit din tuf vulcanic. In sec. al XV-lea s-a ridicat in jurul bisericii un zid de incinta din piatra si caramida si un sant cu apa de jur imprejur. In zona de sud-est exista un pod de trecere aparat de un masiv turn de poarta. Cetatea bisericii a fost incendiata in 1642 din cauza unui fulger. In 1666 primaria se muta in interiorul cetatii bisericii si se dezvolta din nou biserica. In 1940 majoriatea caselor din curtea bisericii au fost demolate, iar zidul din jurul bisericii a cazut in ruina.
