Grandomanie religioasa – biserica poleita in aur
Este vorba de o noua biserica, sfintita la Ghimbav, langa Brasov. Iar grandomania consta in faptul ca aceasta noua biserica – inca un plus la stocul supranormativ – este poleita cu aur.
Ieri a fost sfintita noua biserica din Ghimbav, care poarta hramul „Sfinþii Petru ºi Pavel”.
La ceremonie au particpat 60 de preoti, adica un ditamai soborul, a carui prezenta a costat o gramada de bani, luat per total la nota de plata in cadrul facturii de prestari de servicii. S-au mai inghesuit prin zona mii de credinciosi – cel putin asa se pretinde ca sunt, caci si-au facut cruci si in ochii lor gaseai o nebunie indefinita specifica exaltatilor iremediabil.
La loc de cinste tronau IPS dr. Laurentiu Streza, mitropolitul Ardealului, si PS Galaction, episcopul Alexandriei si Teleormanului. In jurul lor se agita preotul Zenovie Mosoiu, protopopul Brasovului.
In paranteza fie spus, IPS si PS nu au nicio legatura cu binecunoscutul „Post Scriptum”, ci inseamna simplu doar Preasfintia Sa si Inalt Preasfintia Sa.
Noua biserica din Ghimbav este cunoscuta prin faptul ca cele trei turle sunt acoperite cu tabla poleita cu foita de aur, realizata printr-o tehnologie speciala intr-o manastire din Rusia.
O alta biserica a carei turle sa fie poleite cu aur mai exista in Bucuresti, insa acolo stratul de metal pretios s-a oxidat, pierzandu-si stralucirea.
Investitia a fost suportata din fonduri locale, aproximativ douã milioane de lei, un alt milion provenind de la o societate privata. Aceste fonduri mai provin de pe la Consiliul Judetean, dar si din donatiile enoriasilor.
Oare cate nu s-ar fi putut face cu acesti bani pentru copiii si batranii parasiti, pentru toata aceasta lume tot mai saraca? Mai ales in numele Domnului. Caci simplitatea si modestia sunt dorintele Domnului.
Biserica a fost ridicata intr-un timp record, in numai doi ani si patru luni..urmand sa mai fie realizate picturile.
Ca o curiozitate, o exceptie, se poate afirma, este faptul ca, la vizitarea lacasului de cult, li s-a permis si femeilor sa intre in altar, in rest ele neavand voie sa calce pe acolo, o regula stabilita din inceputurile bisericii, regula pe care o socotesc stupida si discriminatorie, ea bazandu-se pe ciclul menstrual, femeia devenind astfel „spurcata”.
Ma intreb daca apostolii care umblau imbracati simplu si fara incaltari, purtand in lume Cuvantul Domnului, ar fi acceptat lafaiala asta in grandomanie si exces – nu numai in cazul acestei biserici – contravenind din temelie invataturile sfinte, care propovaduiesc simplitate si caldura spirituala, nu lumeasca, aceasta trebuind sa fie simplitatea si respingerea bogatiilor.
Sa ne mai miram ca Dumnezeu isi intoarce tot mai mult fatza de la noi?
Dan Bota
