Greseala doctorului Arafat
„Oricine e vinovat, în afară de noi”! Ce mizerie de slogan galben!
Îl apreciez ca profesionist, îl simpatizez ca om, cred în buna lui credinţă. Însă, cum am mai scris, consider că elanul său de-acum, aproape fanatic, de a rezolva cât mai bine problemele medicale iscate de pandemie, l-a împins într-o capcană fatală.
Pandemia cu Covid 19 are 3 componente egal periculoase: medicală, socială, economică. Ele funcţionează ca picioarele unui eşafodaj: doar împreună pot asigura echilibrul. Degeaba îl ranforsezi pe unul dacă celelalte două se surpă.
Doctorul Arafat, prin expertiza sa, se străduieşte să menţină piciorul medical cât mai solid. Nimic rău în asta. Doar că măsurile radicale pe care le propune el pot şubrezi celelalte două picioare până la prăbuşirea întregului eşafodaj.
Analizarea interacţiunii măsurilor medicale cu socialul şi economicul nu îi revine doctorului Arafat. În asta, domnia sa nu este specialist. Ar trebui să fie alţii care să integreze informaţiile şi propunerile din cele trei domenii şi să ofere societăţii soluţiile optime de echilibru.
Factorul integrator şi de decizie este cel executiv de la nivelul ţării. Iohannis şi Orban deţin toate pârghiile şi informaţiile, atât medicale, cât şi sociale şi economice, deci ei ar trebui să-şi asume măsurile şi efectele acestora, nu Raed Arafat.
„Oricine e vinovat, în afară de noi”! Ce mizerie de slogan galben!
Greşeala doctorului Arafat este că a acceptat să pară a fi factotum. Că a acceptat să fie împins în faţă, să facă turul televiziunilor şi să explice restricţiile excepţionale în cheie exclusiv medicală, ceea ce îl transformă pe el, în faţa românilor, ca principal decident. Şi, deci, ca principal vinovat pentru efectele sociale şi economice care prăbuşesc ţara.
E clar că teoria medicală a lui Arafat se bazează în principal pe izolare, pe limitarea la maximum a socializării. Dacă ar fi după domnia sa, cel puţin o lună ar trebui oprit totul. Ceea ce nu este posibil. O ţară e ca un organism viu: trebuie să respire, să se hrănească, să-şi ţină active funcţiile vitale.
În niciuna dintre teoriile sale domnul Arafat nu a prevăzut „anarhia” socială la care s-a ajuns acum. Faptul că, prin aplicarea măsurilor severe propuse de domnia sa, se va atinge un punct de saturaţie de la care încolo foarte multă lume va ignora restricţiile impuse şi va genera un fenomen de respingere în masă a acestora.
Aici ar fi trebuit să intervină sociologii şi să avertizeze: populaţia nu va rezista măsurilor de izolare şi de inactivitate propuse de doctorul Arafat. Odată pentru că omul este o fiinţă socială, apoi pentru că instinctul de supravieţuire îi spune că decât sănătos şi mort de foame mai bine bolnav şi cu masa de mâine asigurată.
Aici ar fi trebuit să intervină economiştii şi să spună: locurile de muncă trebuie ţinute in viaţă cu orice preţ. Ele se obţin greu şi se pierd uşor. Iar odată pierdute, recuperarea lor va fi mult mai dificilă decât recuperarea medicală.
N-au intervenit nici sociologii, nici economiştii. L-au lăsat doar pe doctorul Arafat să ducă povara explicărilor imposibile, iar acesta, în loc să-şi recunoască rolul de simplu pion în această imposibilă partidă de şah cu Kasparov (sau, mai pentru zilele noastre, cu Magnus Carlsen) a căzut în capcana de a se crede piesa ca mai grea, flatat, probabil, de titulatura de Comandant.
Aglomeraţia din aceste zile de pe litoralul românesc al Mării Negre este cel mai usturător vot de blam la adresa politicii anti Covid 19 a autorităţilor noastre. Sute de mii de români, din toate categoriile sociale, de vârstă, politice, transmit puterii, prin atitudinea lor de nesupunere civică, un mesaj distrugător: SUNTEŢI DE TOT C…..L, NU MAI AVEM PIC DE ÎNCREDERE ÎN VOI!!!
Eu nu ştiu dacă aceştia au dreptate, sau doctorul Arafat.
Ceea ce ştiu, pentru că văd şi înţeleg, este că drumul pe care am fost împinşi cu brutalitatea ordonanţelor militare şi nu cu înţelepciunea vorbei bune şi cu dorinţa de a înţelege particularităţile acestui popor, este unul pe care românii îl resping.
Românii îl resping, iar dovada că românii au dreptate este reacţia Europei, care, la rândul ei, îi respinge pe români.
Să ajungem în situaţia ca propriul nostru ministru al sănătăţii să spună că suntem ciumaţii Europei, iar primul ministru, preşedintele, să nu-şi asume nicio vină pentru asta, arată cum nu se poate mai clar de ce limacşi suntem conduşi.
„Oricine e vinovat, în afară de noi”! Ce mizerie de slogan galben!
De la „ciuma roşie” la „ciumaţii Europei” am ajuns trecând prin dictatura galbenă.
