GRESEALA FATALA A LUI CEAUSESCU!

  În primăvara lui 1989, Nicolae CeauÅŸescu a anunÅ£at că România ÅŸi-a încheiat plata datoriei ÅŸi nu mai este nimănui datoare.  Mai mult, CeauÅŸescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aÅŸadar. Totul având drept scop să ferească Å£ara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii '80, anii atât de cumpliÅ£i pentru noi toÅ£i, când CeauÅŸescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care "Europa liberă" a comentat, la început, această situaÅ£ie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioÅŸi, al unor prăpădiÅ£i care au contractat, cu inconÅŸtienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiÅ£ii – canale de navigaÅ£ie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. – părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui CeauÅŸescu ÅŸi a laÅŸităţii noastre că îl suportăm!  Prin anii '87 – '88, tonul "Europei Libere" a devenit altul: i se reproÅŸa acum lui CeauÅŸescu nu incapacitatea economiei româneÅŸti de a-ÅŸi plăti cheltuielile, ci i se reproÅŸa însuÅŸi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-ÅŸi achite creditele primite, ci numai dobânzile.Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituÅ£ii, stârnea comentariile cele mai înveninate.  Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înÅ£eles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareÅŸicât, am înÅ£eles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alÅ£ii, despre cei care trăiesc din câÅŸtigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârÅŸit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile.  Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanÅ£ele mondiale dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toÅ£i datornicii ÅŸi-ar plăti datoriile ÅŸi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?!.    Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanÅ£ele mondiale, pentru cei dedulciÅ£i la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forÅ£ei de contagiune pe care ar fi putut-o avea "modelul românesc"!.    Mi-am dat seama de asta ÅŸi din înverÅŸunarea deplasată cu care "Europa liberă" si "Vocea Americii"au comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă! Iar când CeauÅŸescu ÅŸi-a exprimat dorinÅ£a, dar ÅŸi putinÅ£a ca România să iasă pe piaÅ£a de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobÅŸte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae CeauÅŸescu, ÅŸi-a semnat,SINGURUL din  Est , sentinÅ£a de condamnare la moarte!  Cred că acest gest, de sfidare ÅŸi de demascare a marii finanÅ£e mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forÅ£e care au reuÅŸit, profitând de generozitatea ÅŸi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-l dea jos pe CeauÅŸescu de la putere, dar să-l ÅŸi pedepsească personal, fizic, pentru insolenÅ£a sa.    Cu consecinÅ£a, "firească", a revenirii României, cuminÅ£ită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanÅ£e, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae CeauÅŸescu, ca el o s-o păţească!Si au patit-o!  Tare aÅŸ fi curios să ÅŸtiu cât a costat această debarcare a lui CeauÅŸescu! KGB-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanÅ£a mondială, este o instituÅ£ie serioasă, care Å£ine la preÅ£! La fel ÅŸi celelalte. Mai puÅ£in securitatea română, care, bucÅŸită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-ÅŸi fi dat concursul pe gratis, din patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român!  De plătit, fireÅŸte, noi vom plăti costul înlăturării lui CeauÅŸescu ÅŸi-l vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.  AÅŸa nerod ÅŸi troglodit cum ne plăcea nouă să-l credem pe CeauÅŸescu, acesta a înÅ£eles totuÅŸi un lucru pe care noi, mult mai deÅŸtepÅ£i cum ne-a făcut revoluÅ£ia, ezităm să-l recunoaÅŸtem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaÅŸtem lui CeauÅŸescu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-aÅŸ recunoaÅŸte deci lui CeauÅŸescu ÅŸi unele merite, măcar pe acela de a fi înÅ£eles relaÅ£ia strânsă, în lumea de azi ÅŸi de mâine, între suveranitatea naÅ£ională ÅŸi mărimea datoriei externe a unui stat.   Am scăpat de dracu', ÅŸi am dat peste ta-su! AÅŸa se face că am scos ÅŸi o ConstituÅ£ie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii naÅ£ionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfînt al Patriei.    Chiar nu au înÅ£eles parlamentarii noÅŸtri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă? Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet ÅŸi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeÅŸte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă ÅŸi mai productivă la acest sfârÅŸit de mileniu! Lumea s-a deÅŸteptat, s-a săturat de violenţă, de sânge! De generali ÅŸi colonei!    Drept care, în locul acestora ÅŸi în acelaÅŸi scop, pământul este bântuit în lung ÅŸi în lat de experÅ£ii financiari ai Fondului Monetar InternaÅ£ional, ai Băncii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, ÅŸi alte "agenturi"!Asta, fireÅŸte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenÅ£i ai marii FinanÅ£e în fotolii ministeriale ori prezidenÅ£iale, Å£ara vizată este adusă în situaÅ£ia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi ÅŸi investitori. (La drept vorbind, ce este investiÅ£ia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteÅŸti creditorului dobânzile?) Astfel că suveranitatea noastră naÅ£ională, de care se umflă-n piept ConstituÅ£ia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde ConstituÅ£ia României, săraca!  Căci s-a ajuns la o situaÅ£ie paradoxală ÅŸi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noÅŸtri: deÅŸi noi, în România, ne îndreptăm spre o economie de piaţă, deÅŸi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea ÅŸi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are ÅŸi ea… un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român!  Cum ÅŸi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul ÅŸi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic ÅŸi programat'??! Cine a programat această ultima cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?!  Sigur, vor sări câÅ£iva deÅŸtepÅ£i in frunte cu Vozganian ,să ne aducă aminte că ÅŸi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaÅŸi finanţă mondială, faţă de aceleaÅŸi bănci la care suntem ÅŸi noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei deÅŸtepÅ£i să ne precizeze, neÅŸtiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor – ale băncilor ÅŸi ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca NaÅ£ională a României! Să se îndatoreze la mine,cetatean ÅŸi să-i pun eu condiÅ£iile în care accept să-l creditez!  FireÅŸte, CeauÅŸescu trebuia dat jos! Åži încă cu mult înainte de decembrie 1989! Åži cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte!    Din păcate, aÅŸa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariÅ£ia lui CeauÅŸescu nu a ajuns să profite poporul român, aÅŸa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui CeauÅŸescu, ci au ajuns să profite duÅŸmanii neamului românesc, aceiaÅŸi care profitaseră ÅŸi în anii grei când, prin corvoadă naÅ£ională, le-am plătit îndoit ÅŸi întreit creditele cu care ne-au momit ÅŸi ne-au pricopsit în anii '70! ATUNCI, când, scăpaÅ£i de datorii, se cuvenea să trăim ÅŸi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaÅŸi binevoitori, veniÅ£i să ne dicteze cum să se facă reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acÅ£iunea criminală, repet: acÅ£iunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanÅ£a mondială. Adică scopul urmărit ÅŸi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naÅ£ionale româneÅŸti.    Au azmuÅ£it asupra noastră o mână de exaltaÅ£i maghiari sau secui ÅŸi noi am crezut că aceÅŸtia sunt cei ce atentează la suveranitatea naÅ£ională a românilor. Din nefericire "savanÅ£ii" care au gândit ConstituÅ£ia României nu au fost nici ei mai deÅŸtepÅ£i, astfel că nu ÅŸi-au pus problema suveranităţii naÅ£ionale decât în termenii constituÅ£iilor din secolul al XIX-lea, făcând iar din ConstituÅ£ia noastră un… compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înÅ£eles adevăratele primejdii, de azi ÅŸi de mâine cu care se confruntă Å¢ara . Acesta fiind unul din motivele pentru care voi vota împotriva acestei constituÅ£ii.  

Prof.univ.dr. Ion Coja