GULII UMPLUTE
Este vremea gulioarelor mai mici, mai proaspete si, concluzie, mai gingase. De aceea acestea pot fi preparate pentru un pranz care sa incante.
PREPARARE: Guliile – si ma gandesc la cele indigene, aduse de tarani in piete – sunt cam de aceeasi marime. Asa sunt de luat circa 12 bucati care se curata de coaja si se scobesc cu o lingurita, cel mai bine.
Se toaca trei sferturi de kilogram de carne – porc sau vita, mai bine combinata – la care, in timpul tocatului, se adauga o felie de paine si o ceapa pusa in timpul tocatului printre bucatile de carne. Daca este carnea prea slaba (fiind de vita sau manzat) se pune si o lingura de jumari.
Carnea astfel tocata se sareaza si se pipereaza. Cine doreste poate pune si marar tocat marunt. Se amesteca bine cu doua-trei linguri de orez.
Se aseaza intr-o cratita peste care se toarna un sos facut dintr-un rantas de faina cu untura, stins cu ceva zeama de carne la care se adauga o lingura de bulion. Unii bucatari propun ca bulionul sa fie pus in untura incinsa, dupa care se pune faina si se continua cu prepararea sosului, adaugand si putin zahar, ars putin inainte, ca sa dea gustul placut.
Se da la cuptor dupa ce a dat in cateva clocote la flacara.
Pe langa aceste gulioare se pot adauga sarmalute facute din frunzele gulioarelor, facute cu carnea eventual ramasa. Frunzele se folosesc pentru sarmalute dupa ce s-au trecut usor prin apa care clocoteste sau, daca le simtiti fragede, chiar fara a le mai opari.
Dan Bota
