Guvernantii – niste ospatari pe coverta Titanicului
Desi fregata Ferdinand este cea trimisa de Romania in apele Libiei sa faca valuri discrete in spatele americanilor angajati direct in ofensiva anti-Gaddafi, tot Titanicul ramane nava amiral a flotei romanesti. Care este afectata de ruliuri si tangaje puternice, si asta tot in legatura cu americanii. Asa pare sa rezulte din declaratiile transante ale ambasadorului SUA la Bucuresti, Mark Gitenstein, cu ocazia unui eveniment bursier. Plictisit, probabil, si domnia sa, de turnatoriile si impresia de tacla groasa din depesele dezvaluite de Wikileaks, seful diplomatiei americane la noi s-a decis sa comenteze verde prostiile guvernamentale mioritice. Asta si ca sa subtieze de pe-acum lotul de scrisorele ce vor constitui grosul deconspirarilor Wikileaks de peste cativa ani. Gitenstein a dezavuat, daca nu cumva a criticat pe fata politica imbecila a guvernelor Romaniei de asi planta oameni politici, incompetenti notorii, la conducerea marilor companii de stat, doar ca sa-si asigure resurse ieftine pentru a carpi pe termen scurt cate o gaura bugetara pe care n-au priceperea de a o umple prin politici destepte. Mr. Gitenstein a dat exemplul Poloniei, care si-a redresat puternic situatia financiara dupa ce si-a listat companiile de stat la bursa si a permis injectare de capital privat intr-un domeniu pe care mioriticii se fac de ani de zile ca-l restructureaza si reorganizeaza, fara niciun rezultat palpabil.
Orice finantist cu ceva glagorie trebuie sa mai adauge la cele spuse de diplomatul american si detaliul colosal ca statul nu trebuie totusi sa piarda controlul acestor resurse, pe care a dovedit ca le gestioneaza mizerabil, si care ar putea produce infinit mai mult daca nu s-ar afla la cheremul unor trepadusi puiati de stat in posturi doar ca sa deschisa din cand in cand niste robinete.
Ca sa ofere o imagine sugestiva a caricaturii de reorganizare care se practica in marile companii de stat din Romanika, Gitenstein a spus ca toata agitatia asta inutila si ineficienta seamana cu rearanjarea scaunelor pe Titanic. Practic, noi avem niste preocupari de decor si mezanplas chiar la parastasul domeniilor pe care simulam ca incercam sa le salvam.
Discursul lui Mark Gitenstein nu seamana deloc cu palavrele piezise si ezitante pe care le mesteca de regula diplomatii, preocupati permanent sa nu se vada ca se amesteca in bucataria statelor care le gazduieste ambasada. Este un repros aproape exasperat. Partenerii americani par plictisiti sa ne vada mimand politici economici corecte si aproape ca ne dau in branci in alta directie. Guvernul este indemnat sa sune adunarea stolului de ospatari de pe coverta Titanicului, care-si face de lucru cu mutatul meselor si sa-l transfere la vasle.
Dar Gitenstein se afla de suficienta vreme in Romania ca sa stie ca cele trei cuburi de gheata din paharul cu licoarea preferata a presedintelui sunt doar varful icebergului unor probleme mai adanci, printre care Titanicul economiei navigheaza in deriva de foarte mult timp.
Vifor Rotar
