Hai la focul lui Sanmedru! (II)
Ajunul lui Sanmedru (Mosii de Toamna) este sarbatorit pe data de 25 octombrie, care astazi coincide cu momentul in care ne dam ceasurile cu o ora inapoi.
Aceasta sarbatoare se tine, in primul rand, in cinstea mortilor, pentru care se fac pomeni, femeile in varsta daruind mere, nuci si colaci.
In unele zone se aprinde un foc mare, numit „Focul lui Sanmedru”. Se spune despre tinerii care reusesc sa sara peste acesta, ca se vor casatori in anul urmator.
Exista obiceiul ca, atunci cand focul e aproape stins, fiecare dintre cei prezenti sa ia un carbune si sa-l arunce in livada sa. Acesta este un gest cu rol apotropaic, pomii fiind aparati de daunatori si roditori in anul care vine.
In calendarul popular Samedru este un zeu al Panteonului romanesc, patron al iernii pastorale, care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Dumitru, marele mucenic de la Tesalonic (26 octombrie) din calendarul otrodox. Impreunã cu Sangiorzul, Samedru imparte Anul Pastoral in douã anotimpuri simetrice: vara intre 23 aprilie si 26 octombrie, cu miez al timpului la Santilie (20 iulie) si iarna intre 26 octombrie si 23 aprilie cu miez al timpului la Sanpetru de Iarnã (16 ianuarie). In opozitie cu Sangiorzul, care incuie iarna si infrunzeste codrul, Samedru incuie vara si desfrunzeste codrul.
In calendarul popular aceasta zi este una dintre cele mai importante sambete ale mortilor. Ofrandele care se dau acum pentru sufletele mortilor (grau fiert, colaci, unt, untura, lapte, branza, fructe) indica, fara indoiala, ocupatia celor care le fac. Interesanta este si formula de invocare a spiritelor mortilor spusa in tinutul Almajului si prin care li se cerea acestora, in schimbul pomenilor date, ajutor, belsug si spor in casa:
„Voi mosi stramosi
Sã-mi fiti tot voiosi,
Sã-mi dati spor in casa,
Mult pe masa,
Cu mult ajutor
In campul cu flori.”
