Halloween – Ziua Mortilor reinviata in traditiile din Transilvania
O singura zi desparte doua dintre cele mai infricosatoare sarbatori ale lumii, Halloween, celebrata pe 31 octombrie, si Ziua Mortilor, un obicei autohton marcat pe 1 noiembrie, cand romanii din zona Transilvaniei merg in cimitire si aprind lumanari.
Sarbatoarea, numita si Luminatie, este de origine celtica si a fost adusa de catolici pe meleagurile noastre. Asa ca, indiferent de religie, cei care stau in Ardeal se roaga la morminte. Si nu sunt putini.
Cimitirele din Cluj si din toata Transilvania au fost pline. Zeci de mii de oameni au venit sa isi planga mortii. Au aprins lumanari, au curatat mormintele, le-au ornat cu buchete de flori si apoi au dat de pomana vin, prajituri si cozonac.
Obiceiul preluat de la catolici este intalnit mai ales in aceasta parte a tarii.
Traditia spune ca in acesta noapte, portile Taramului de Dincolo se deschid, iar cei plecati vin sa ne viziteze.
La Cluj, numai in cimitirul din Manastur s-au adunat peste 15.000 de oameni. Au venit cu flori si candele la mormintele celor pe care i-au pierdut.
Ziua Mortilor a insemnat, pe langa aducere aminte si un bun prilej pentru ca unii sa isi rotunjeasca veniturile. S-au vandut foarte bine florile.
Istoria acestei sarbatori a luat nastere acum mai bine de 2000 de ani in festivalul pagan al celtilor din Irlanda, Franta si Anglia, numit Samhain. Din acest motiv, Halloween-ul duce cu gandul la practicile oculte. In anumite traditii pagane, noaptea de 31 octombrie este considerata magica, iar lumea spirituala poate intra in contact cu lumea fizica.
Mai mult, vechile civilizatii celte sarbtoreau Anul Nou pe 1 noiembrie. In aceasta zi, celtii marcau sfarsitul verii si al recoltei si se pregateau de inceputul iernii, perioada asociata adesea cu moartea.
Etnologii sustin ca „Ziua Mortilor“ sarbatorita la 1 noiembrie este un obicei citadin care nu a ajuns in multe sate din Transilvania. Pomenirea mortilor se face in anumite zone rurale primavara si consta in pomenile date in curtea bisericilor sau obiceiul de a aseza pe prispa casei o bucata de paine, o cana cu apa si o lumanare aprinsa.
Cu toate acestea, mai exista sate in toate judetele din Transilvania in care obiceiul „Luminatiei“ nu a ajuns. Mai exista si acum comunitati de credinciosi care isi comemoreaza mortii primavara, in postul Pastelui. Ioan Cuceu, directorul al Arhivei de Folclor a Academiei Romane, sustine ca este imposibila o delimitare zonala a obiceiurilor de pomenire a mortilor in Ardeal.
„Astfel, se poate ca intr-un sat din zona Bihorului, de exemplu, sa se tina luminatia in noiembrie, iar la doua sate distanta, oamenii sa-si pomeneasca mortii primavara, punanad pe prispa sau pe pervazul geamurilor cani cu apa, paine cu sare si o lumanare aprinsa. Iar la alte doua sate distanta cei trecuti in nefiinta pot fi pomeniti prin slujbe la biserica tinute primavara, urmate de mese in curtile bisericilor. In alte sate, primavara localnicii isi trimit copiii pe la alte case cu cani umplute cu apa, lapte sau vin, pe care le dau de pomana in amintirea mortilor,” explica etnologul.
Adevaratele rituri, ale caror radacini se pierd in negura timpului, tin de pomenile din curtea bisericilor. "Obiceiul mosilor", larg raspandit in satele din Ardeal, este tinut si acum cu sfintenie, primavara.
Cei mai bogati reprezentanti ai comunitatii pregatesc o masa imbelsugata, de care se bucura oamenii mai sarmani. „Pomenile constand in castroane cu mancare si cani din lut cu vin, dar si colaci, se intind peste morminte. Desigur, se aprinde si o lumanare, pentru a calauzi sufletele celor decedati”, explica muzeograful Janeta Ciocan.
Indiferent de perioada de pomenire a mortilor, toamna sau primavara, un element ramane constant – lumanarea.
Cei mai multi specialisti sustin ca lumanarea aprinsa are ca scop calauzirea sufletelor celor morti. Unii cercetatori spun ca semnificatiile lumanarii aprinse au fost preluate din antichitate, de la greci si de la romani.
