HARCOV, Harghita-Covasna, un nou Kosovo?
Aici, dacă nu ştii ungureşte, ori înveţi, ori pleci!

 

Oare ce poti simti cand ti-ai irosit cei mai frumosi ani din viata aparand legea si dreptatea pe aceste meleaguri, iar acum sa constati ca totul a fost in zadar;am ajuns aici, dar asta ar putea fi doar inceputul, daca nu ne trezim …macar in al 12-lea ceas.

 

AÅžA SÄ‚ NE-AJUTE DUMNEZEU, PRECUM ÅžTIM SÄ‚ NE APÄ‚RÄ‚M!!!!!

 

Părintele protopop Florin Tohănean:

"Aici, dacă nu ÅŸtii ungureÅŸte, ori înveÅ£i, ori pleci!"

“Åži să fie foarte clar: dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toÅ£i ungureÅŸte. Marea Unire n-ar mai fi existat!”

 

S-a ajuns ca, în inima ţării, limba română să se mai vorbească doar în biserică?

Vor să părăsim zona. Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care găsim câte două biserici româneÅŸti. Åži mai sunt câte 10-15 suflete care se declară că sunt români. CeilalÅ£i sunt români de sânge, botezaÅ£i ortodocÅŸi, dar care zic ”dom'le, suntem unguri!”. Ce să mai zici?

Dar să vedeÅ£i în partea Baraoltului, încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit acolo în biserică împreună cu preotul ÅŸi cu episcopul, ÅŸi când am mers la masa de după slujbă, am rămas trăsnit: românii de la masă vorbeau ungureÅŸte între ei. Åži i-am întrebat: „Băi, fraÅ£ilor, voi ce sunteÅ£i? Români! Păi de ce vorbiÅ£i ungureÅŸte? Păi în casă vorbim ungureÅŸte, numai la biserică vorbim româneÅŸte”. Mi-am făcut cruce, da!

 

S-a cam retrocedat tot în Harghita ÅŸi Covasna, mai puÅ£in pământurile Bisericii Ortodoxe Române…

E o problemă încă nerezolvată. S-a încălcat legea agrară, ei au retrocedat toate suprafeÅ£ele expropriate de România înainte de 1945. Dacă cineva ar fi curios să studieze un pic legea actuală, aÅŸa cum e ea, cu imperfecÅ£iunile ei, va vedea că „nu face obiectul retrocedării nicio palmă de pământ care a fost expropriată înainte de 1945”, or, ei ÅŸi-au refăcut tot ce au avut înainte de acel an, deÅŸi se plătiseră atunci ÅŸi despăgubiri. Ni se spune că nu mai există teren de retrocedat, în condiÅ£iile în care Biserica noastră – în Covasna vorbesc, aici unde sunt în cunoÅŸtinţă de cauză – mai are peste 700 de hectare de teren arabil neretrocedat ÅŸi peste 300 de hectare de pădure.

 

La nivel judeÅ£ean se încearcă „ÅŸtergerea urmelor”?

Eu m-am preoÅ£it mai târziu oleacă, aÅŸa pe la 38 de ani, fiind iniÅ£ial inginer agronom. Episcopul m-a împuternicit să mă ocup de problema asta a pământurilor. Am găsit hărÅ£i, schiÅ£e cadastrale de la reforma agrară, procese-verbale de împroprietărire. I-am luat un pic pe nepregătite, iar când s-au „trezit” le-au făcut dispărute. Nu se mai găsesc acum, dar mi-am făcut copii, cât am putut să fac… Nu sunt chiar aÅŸa de nevinovaÅ£i, acÅ£ionează în perfectă cunoÅŸtinţă de cauză.

 

Care este reacţia guvernului?

Să ÅŸtiÅ£i că autoritatea statului în zonă e aproape de cota zero. Chiar ÅŸi acolo unde mai sunt români, statul nu ÅŸi-a manifestat în niciun moment interesul – culmea – să-ÅŸi apere proprietăţile lui! Practic ÅŸtiÅ£i ce se întâmplă? Terenurile care au fost ale Bisericii Ortodoxe n-au fost în proprietate nudă, au fost majoritatea date sub titlu de folosinţă. A rămas statul proprietar, Biserica având drept de folosinţă. Eh, acum când s-a retrocedat, practic s-a retrocedat proprietatea statului. Am fost pe la Procuratură, pe la PreÅŸedinÅ£ie, pe la ministere, pe unde am crezut eu de cuviinţă să-i înÅŸtiinÅ£ez. Nici măcar nu s-au obosit să-mi răspundă, darămite să mai ia ÅŸi măsuri! Nu i-a interesat ÅŸi nu-i interesează nici acuma.

 

S-au succedat destule guverne, de diverse „coloraturi”, ÅŸi mai toate au jucat ceardaÅŸul cu UDMR. Care să fie motivul?

Până anul acesta – ÅŸi vorbesc în nume personal, îmi exprim convingerile mele – s-au supus toÅ£i unui ÅŸantaj ordinar, scuzaÅ£i-mi expresia. Aveau nevoie de udemeriÅŸti pentru a se menÅ£ine la putere cu orice preÅ£. N-au Å£inut seama de mamă, de tată… doar puterea! Pur ÅŸi simplu nu le-a păsat. Dar nici măcar acum, existând această „circumstanţă atenuantă”, nu se întâmplă nimic. Ä‚ÅŸtia (USL care au vrut sa bata palma in miez de noapte sa "coabiteze" cu UDMR)nu mai au nevoie de unguri la putere ÅŸi nu-i înÅ£eleg de ce nu fac nimic. Am crezut că se va „miÅŸca” câte ceva, dar nimic, nimic, nimic, sub nicio formă. De-aia sunt aÅŸa obraznici, pentru că se cred intangibili. Åži ÅŸtiÅ£i de ce se cred intangibili? Pentru că ei nu recunosc legile statului românesc, legi care oricum nu se aplică. Asta-i concluzia mea. Nici nu le pasă, domnule!

 

Ce-nseamnă, părinte, să-Å£i duci crucea de român în teritoriul pe care-l denumim generic HarCov?

VedeÅ£i, toată lumea se foloseÅŸte de sintagma asta, ”românii minoritari”. Noi nu ne considerăm ÅŸi nu ne simÅ£im minoritari pentru un simplu motiv: în Å£ara ta nu poÅ£i să fii minoritar! Suntem inferiori numeric, suntem mai puÅ£ini – suntem cam 24 la sută -, dar suntem la noi în Å£ară. Åži-aici e durerea mare, pentru că noi cu ungurii am trăit – aici trăind ÅŸi moÅŸii noÅŸtri ÅŸi strămoÅŸii ÅŸi vom mai trăi ÅŸi noi ÅŸi cei de după noi -, dar cei puÅŸi de Dumnezeu să ne conducă nu fac acest lucru. Noi nu contăm pentru ei, contează doar interesele politice ÅŸi materiale. Ä‚ÅŸtia cu bani mulÅ£i nu se mai uită care e ungur ÅŸi care e român… N-au ruÅŸine faţă de oameni ÅŸi nici în faÅ£a lui Dumnezeu. Ne-au părăsit! Ba mai mult, atunci când le convine ÅŸi le-apare câte-o situaÅ£ie favorabilă, îÅŸi mai aduc aminte, aÅŸa în treacăt…

 

Era o vreme când pe tricolor, pe stema regală, scria „Nimic fără Dumnezeu”… Când vom mai vedea aÅŸa ceva?

Probabil când se va pune din nou coroana regală pe steag, atunci ne vom întoarce din nou cu faÅ£a spre Dumnezeu. Noi ÅŸtim să ne trăim viaÅ£a aicea cu ungurii, dar acum avem nevoie de ajutor. Ce să vă mai zic, iată ÅŸi un domn ministru de-aici din zonă, domnul DuÅŸa – Dumnezeu să-i dea sănătate -, pe care-l cunosc dinainte de a fi ministru, chiar avansa ideea, ca ÅŸi când ar fi descoperit apa caldă: „Domnilor, românii ÅŸi ungurii de condiÅ£ie socială normală se înÅ£eleg domnule, e o armonie”. Da’ cum să nu, leul ÅŸi mielul trăiesc împreună! Nu-s de acord cu opinia asta, care este valabilă doar pentru generaÅ£iile mai vârstnice. GeneraÅ£iile de după 1990 nu mai sunt aÅŸa. De ce? Pentru că ei au avut abilitatea să-ÅŸi urmărească consecvent strategia pe care ÅŸi-au pus-o la punct. Îi stimez din punctul ăsta de vedere, să ÅŸtiÅ£i. Le zic „bravo!”. Åži-aÅ£i văzut cum s-a purtat ÅŸi preÅŸedintele Consiliului JudeÅ£ean, TamaÅŸ Åžandor, cu ce aroganţă…

Mi-ar fi ruÅŸine să mă numesc guvernant sau un om politic al zilelor noastre dacă aÅŸ realiza ce se întâmplă. După 1990 s-a realizat ÅŸi s-a reuÅŸit o segregare. Åžcoala e separată. RuÅŸine, în secolul 21 să vorbeÅŸti de ÅŸcoala românească ÅŸi ÅŸcoala ungurească. Cultura… Avem teatru românesc ÅŸi unguresc, conservator separat, muzeu secuiesc ÅŸi românesc, auziÅ£i…! Prima lor grijă în '90 a fost să arunce exponatele româneÅŸti din muzeul judeÅ£ean ÅŸi să-l transforme în muzeu secuiesc. Ei n-au făcut întâmplător chestia asta. Tinerii care sunt acum la vârsta de douăzeci de ani au trăit în climatul ăsta al intoleranÅ£ei, educaÅ£i în sensul ăsta, după manuale editate în Ungaria, care prezintă, culmea, istoria ÅŸi geografia României. Cum sunt posibile toate aceste lucruri? Prin complicitatea ÅŸi îngăduinÅ£a guvernanÅ£ilor… Până la urmă, fără a spune vorbe mari, eu consider că este un act de trădare naÅ£ională! E un cuvânt greu, dar trebuie să-l spun.

 

SpuneaÅ£i nu demult că în acest ritm vom ajunge precum în vremea ocupaÅ£iei horthyste din ’40…

Am spus lucrul ăsta. Deja suntem în situaÅ£ia de a ne declara 1940. Mi-a spus cineva că vorbesc prostii, că exagerez. Nu vorbesc prostii! Îl înÅ£eleg pe domnul preÅŸedinte al Consiliului JudeÅ£ean Harghita când a zis „va fi ca în Irlanda!”, el asta urmăreÅŸte. Dacă statul ÅŸi-ar exercita autoritatea aÅŸa cum trebuie – nu să facă exces de zel -, s-ar rezolva multe lucruri.

Vă dau un exemplu: am primit o clădire – Banca NaÅ£ională a avut o clădire în mijlocul municipiului Sfântu Gheorghe -, o clădire faină, ce să vă spun. În 2004, guvernul României, când s-a schimbat atunci, pe ultima sută de metri, a dat această clădire în folosinţă Bisericii, la cererea noastră, prin hotărâre de guvern. A ieÅŸit un scandal mare, care continuă ÅŸi astăzi. Cum de a făcut guvernul chestia asta, să dea clădirea în folosinÅ£a Bisericii Ortodoxe… Au făcut ce au făcut, a venit domnul Tăriceanu, pe vremea aceea era prim-ministru Marko Bela – Lenin al lor -, care avea vreo patru miniÅŸtri în guvern ÅŸi care a zis că „sub nici o forme nu se pote da această clodire… indiferent de consecinÅ£e, românilor; trebuie neaporat să fie a comunităţii locale”. De parcă noi, românii, biserica, am fi din Patagonia.

 

Biserica noastră vă sprijină?

Ne sprijină, dar ce poate să facă? Aici este vorba de o chestiune ce Å£ine de legalitate. Biserica este o putere în stat, dar să ÅŸtiÅ£i că părintele arhiepiscop Ioan, aÅŸa ne-a educat pe noi, aici în zonă: totul să fie în spiritul dreptăţii ÅŸi legalităţii. Biserica nu poate, prin natura ei, să folosească măsuri represive ÅŸi agresive.

 

Sunteţi cel mai fin observator al zonei, pentru că toată lumea vine la dumneavoastră. Care ar fi calea de ieşire, paşii ce trebuie urmaţi pentru a reveni la normalitate?

Un singur pas ar trebui făcut: statul să revină în îndatoririle ÅŸi drepturile lui. Să-ÅŸi restaureze autoritatea asupra acestei zone. Este act de voinţă ăsta, ÅŸi de responsabilitate naÅ£ională. Dacă nu realizează guvernanÅ£ii că ei sunt cei care trebuie să-ÅŸi restabilească autoritatea asupra zonei, indiferent ce am face noi, nu vom avea nici un rezultat pozitiv. Ei nu respectă legea, justiÅ£ia. L-a întrebat domnul Cornel Nistorescu la un moment dat pe domnul TamaÅŸ Åžandor: „Domnule TamaÅŸ, dumneavoastră respectaÅ£i o sentinţă definitivă ÅŸi irevocabilă?”, la care domnul TamaÅŸ a răspuns: „Da, eu respect legea”. Or, eu am acum cazul acesta concret în care el dispreÅ£uieÅŸte ÅŸi nu se conformează unei sentinÅ£e definitive, irevocabile a Înaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. Iar partea tragică este că acest lucru se întâmplă cu complicitatea RA-APPS-ului, o instituÅ£ie de stat, subordonată Guvernului României.

 

Nu respectă legile ţării pentru că nu le cunosc.

Trebuie puÅŸi la punct. Cum? Cu legea. L-au schimbat pe Codrin Munteanu (n.r. – fostul prefect de Covasna). Au dat mâna cu ei ÅŸi le-a satisfăcut cererile, că asta urlau toÅ£i: „Munteanu afară!”. Le-a făcut pe plac. Revenind la domnul DuÅŸa, dânsul zicea că există o înÅ£elegere inter-etnică. Nu există, e un slogan fals ăsta. Există numai între oamenii bătrâni, că aÅŸa au fost educaÅ£i. Tinerii sunt educaÅ£i în spirit revanÅŸard, intoleranţă ÅŸi dispreÅ£ faţă de tot ce este românesc. Între tineri nu există această convieÅ£uire, ei resping tot ce este românesc.

Tare mi-e teamă că istoria tinde să se repete. Probabil că regionalizarea va rezolva problema din punct de vedere economic. Banul nu va mai fi în mâna Consiliului JudeÅ£ean, va fi în altă parte, într-o regiune care la rândul ei va încerca să se autodetermine teritorial ÅŸi politic. Nu se vor schimba treburile prea mult, vă spun eu. Dimpotrivă, mi-e teamă să nu fie mai grave, pentru că atunci ei stau ÅŸi mai ascunÅŸi ÅŸi îÅŸi fac lucrarea ÅŸi mai obscur, mai liniÅŸtiÅ£i. Adică cum? Statul român finanÅ£ează activităţile societăţilor lor fasciste? Statul român le finanÅ£ează tabere ÅŸi ÅŸcoli de vară în care se ÅŸtie ce se întâmplă?

 

Considerând că de mâine îmi iau catrafusele ÅŸi doresc mă mut undeva în Covasna, să îmi iau o casă, am variante să rezist acolo ca român?

Nu, dacă nu aveÅ£i ceva, puÅ£in acolo, aÅŸa cum avem noi, deÅŸi nici eu nu sunt de-al locului. Auzi, să spună că eu sunt venetic. Păi venetic e el, eu sunt în Å£ara mea, cum să fiu venetic? Dacă veniÅ£i în locuri cum e partea noastră a Întorsurii, unde suntem majoritar români, atunci da, că sunteÅ£i încă român. Dar dincolo, unde aveÅ£i nevoie de o autorizaÅ£ie, aveÅ£i nevoie să vă cumpăraÅ£i pământul.

ÅžtiÅ£i că există, neoficial, interdicÅ£ie de a se vinde pământ românilor? Deci unguri care vor să îÅŸi vândă pământul în condiÅ£ii normale românilor sunt pur ÅŸi simplu proscriÅŸi, daÅ£i deoparte, stigmatizaÅ£i. Ä‚sta este adevărul. Greu poate un român să îÅŸi cumpere pământ în zonă. au apucat să îÅŸi cumpere, că eu ÅŸtiu în zona asta apropiată de BraÅŸov că ÅŸi-au mai cumpărat după ’90. Acum să meargă cineva să cumpere să vadă dacă mai poate! Nu mai vinde nimeni, că ÅŸi ungurilor le e frică, pentru că sunt scoÅŸi afară din comunitate. Sunt consideraÅ£i trădători. Nu prea mai ai unde să te angajezi, ÅŸi aici îÅ£i spune clar, în faţă: ÅŸtii ungureÅŸte, bine, nu ÅŸtii ungureÅŸte, să fii sănătos, ori înveÅ£i, ori pleci!

 

Åži să fie foarte clar: dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toÅ£i ungureÅŸte. Marea Unire n-ar mai fi existat!

 

Marcel Bărbătei Publicat Vineri, 01 februarie 2013