Hillary Clinton într-o carte despre propria înfangere în alegeri!!

D.na H.Clinton era atât de sigură de victoria sa, încât își pregătise cu multe luni înainte ținuta vestimentara pentru momentul de investitură ca prima femeie președinte. În august 2013 a cumpărat casa de lângă locuința familiei Clinton din Chappaqua pentru a avea spațiul necesar echipei cu care călătorește de obiecei președintele SUA. Echipa de campanie – extrem de numeroasă – a fost gândită pe modelul unei echipe de la Casa Albă.
Cu luni înainte de ziua votului, Clinton își petrecea seara citind CV-uri ale potențialilor membri ai viitoarei ei administrații. Ziua votului Clinton o petrece cu staff-ul ei pregătind discursul victoriei ce urma să fie rostit pe o scenă special amenajată la Jarvis Center, unde susținătorii acesteia deja se adunaseră pentru petrecere.

Totul era gândit și organizat ca și cum alegerile ar fi fost deja câștigate.
Pentru Clinton pierderea alegerilor n-a fost o simplă înfrângere . Pentru Clinton funcția de președinte era pasul următor, firesc, al unei cariere care începuse cu funcția de șef al studenților, continuase cu cea de Primă Doamnă, apoi cu cele de Senator și Secretar de Stat. Funcția supremă era de la sine înțeleasă. Fusese prima femeie candidat al unui partid din istoria SUA și urma să devină prima femeie președinte, urmându-i la conducere unuia de culoare. Numai că până la urmă Clinton a pierdut și nu în fața oricui, ci în fața unui bărbat alb, În mod inevitabil, și de mai multe ori în cartea dumisale de ...dezvinovatire pentru pierderea alegerilor, vina pică pe votanți, fie pentru că nu au votat, fie pentru că au votat cu Trump. Practic, pentru Clinton, votanții americani nu țin pasul cu vremurile, mulți dintre aceștia, mai ales cei care au votat cu Trump, fiind în urma istoriei….Nu doar că americanii nu sunt la un astfel de grad de dezvoltare, lucrurile stau mai grav. ...Ei sunt de-a dreptul retrograzi votând Trump.

 Opoziția de bază pe care Clinton o folosește ca formă de explicație a înfrângerii sale este, așadar, aceasta: femeia și feminista Clinton, întruchiparea istorică a mișcărilor femeilor, a fost învinsă de un bărbat alb, macho, misogin, sexist și rasist. Americanii au avut altfel un cuvânt de spus în asta, votând pentru acesta din urmă. Nu este doar o formă de victimizare a doamnei Clinton pe baze de gen ( „am fost înfrântă pentru că sunt femeie și progresistă „), ci și o formă de inculpare a unei părți a electoratului.

Clinton merge și mai departe, comparând cel putin subiectiv. tratamentul la care a fost supusă în timpul campaniei de către suporterii lui Trump  E o imagine sugestivă nu doar pentru cum își imaginează Clinton corpul politic al alegătorilor, ci și, mai ales, cum se raportează la sine ca politician. Într-un moment de reflecție ceva mai teoretică, Clinton crede că sistemul prezidențial american este mai puțin favorabil afirmării femeilor, tocmai pentru că presupune o doză mai mare de populism, în locul expertizei. Ceea ce face Clinton aici este mai degrabă afirmarea unei predispoziții proprii. Ea recunoaște în mai multe locuri din cartea sa că nu-i plac adunările publice, cu mulți oameni. În general, în campanie, preferă contactele bine plănuite cu oameni selectați înainte și care implică discuții, nu discursuri. Clinton nu are o părerea prea bună nici despre opinia populară. Oamenii mint, sau cel puțin ascund adevărul, nu votează, sau votează pentru un candidat macho – nu prea pot fi de încredere sau de mare ajutor în aceste condiții. În fapt, ceea ce reiese destul de clar din cartea sa este faptul că viziunea despre politică a lui Clinton este una foarte tehnocrată. Tot ce contează sunt politici publice bune, adică bi-partizane, menite a trece de congres. Atât. Restul e populism, gâdilarea sentimentelor publicului.

Dar e adevărat oare ce spune Clinton, despre americani , că au votat un președinte retrograd în dauna unei femei progresiste? Răspunsul este negativ. Peste 62 de milioane de oameni au votat cu Clinton, al doilea mare succes la votul popular din istoria SUA după Barack Obama. Nu e totuși radiografia unei societăți înapoiate, sau anti-feministe și machiste. Faptul că mai multe femei albe au votat cu Trump decât cu Clinton este amintit în carte, dar autoarea trece repede peste acest detaliu… decisiv, fără nici un alt comentariu despre cum candidatul femeie și progresist nu a avut majoritatea nici macar pe acest segment…