Hribul
Palaria ciupercii mature este de 7–30 cm, avand culoare rosie-maronie, cu nuante de alb in partile de langa margini. Culoarea devine tot mai inchisa pe masura ce ciuperca se maturizeaza. Piciorul este umflat la baza, are culoarea brun-deschis, atinge inaltimea de 8–25 cm si o grosime de pana la 7 cm. Lamelele de sub palarie sunt albe atunci cand sunt tinere, iar pe masura ce se maturizeaza isi schimba culoarea in galben, apoi in maro. Piciorul si palaria constituie un intreg, carpoforul, partea vizibila a ciupercii. Miceliul, o retea de filamente subpamantene, are rolul unei radacini cu care ciuperca extrage din sol si din resturi vegetale apa si alte substante nutritive de care are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, structuri delicate, cu pereti subtiri, care contin protoplasma. Hifele cresc foarte repede in lemn si sol sau in orice suprafata care asigura hrana ciupercilor.
Boletus edulis pot fi gasite In Europa continentala din nordul Scandinaviei pana in Grecia si Italia, in Asia, Mexic, Maroc si in vestul Americii de Nord in regiunea Muntilor stancosi la altitudini de pana la 3500 metri. Ciupercile pot creste solitar sau in grupuri. Isi au habitatul pe suprafete dominate de arbori de stejar (Quercus robur, Quercus petrea, Quercus palustris), pin (Pinus sylvestris), molid, castan (Castanea sativa), mesteacan (Betula pendula), fag (Fagus sylvatica) si brad. Dau roade din vara pana toamna, dupa ploi abundente. Hribul poate fi gasit toamna chiar si in Siria si Liban, unde creste in grupuri mari langa cioturile putrezite de stejar.
Specimenele ajunse la maturitate deplina pot cantari aproximativ 1 kg. Cei mai apreciati de gastronomi sunt hribii tineri, deoarece hribii mai mari adapostesc adesea larve de muste verzi si devin slinosi, moi si mai putin gustosi pe masura ce imbatranesc. Se recomanda insa sa nu se recolteze exemplare prea tinere, pentru a nu fi confundate cu alte specii necomestibile sau mai putin apreciate. Caracteristicile generale care ajuta la evitarea recoltarii de specii otravitoare sunt: o culoare rosie la marginea porilor, schimbarea culorii carnii atunci cand intra in contact cu aerul sau cand este lovita si un gust acru, piperat.
Reteta de hribi cu cartofi
Se taie hribii in lamele si se pun intr-o tigaie la prajit, pana ce se evapora apa din ei. Cartofii se taie patratele si se pun intr-o alta tigaie la prajit. (la noi cartofii prajiti cubulete se cheama risolé).
Cand se prajesc amandoua ingredientele, se pun ciupercile peste cartofi, se amesteca bine, se mai lasa 2-3 minute impreuna, se adauga patrunjelul tocat, usturoiul tocat si el, sare si piper!!
Rapid si foarte bun!
Ciorba de hribi
100g hribi uscati sau 1 Kg hribi proaspeti, 2 cepe, o ceasca de ulei, o lingura de faina, 4 linguri de orez, 1 litru de bors, verdeata si sare.
Mod de preparare
Daca folositi hribi uscati, trebuie tinuti 2-3 ore la inmuiat. Hribii se taie felii si se pun in apa rece cu un varf de cutit de sare.
Se curata ceapa si se toaca marunt, dupa care se caleste in ulei. Se adauga faina si se stinge cu zeama de la ciuperci. Sosul rezultat se amesteca impreuna cu ciupercile fierte, cu borsul si orezul fiert si se lasa la fiert 10 minute.
Se adauga verdeata si se sareaza dupa gust!
