„Ia-mi negretele si da-mi albetele”!
Aceasta era urarea pe care romanii o rosteau in vechime atunci cand ofereau un martisor, si se referea la zilele care au trecut si la cele care urmau sa vina. Traditia martisorului este strans legata de venirea primaverii. In vechime acesta nu era decat un snur alb-rosu care se lega la mana copiilor pentru a le aduce noroc in noul an
Aceasta era urarea pe care romanii o rosteau in vechime atunci cand ofereau un martisor, si se referea la zilele care au trecut si la cele care urmau sa vina. Traditia martisorului este strans legata de venirea primaverii. In vechime acesta nu era decat un snur alb-rosu care se lega la mana copiilor pentru a le aduce noroc in noul an.
Martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor, fete si baieti. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta contradictia dintre vara si iarna, caldura si frig, lumina si intuneric.
Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept si se purta de la intai martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii.
Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors chiar de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. De aici vine si legenda care spune ca de la intai martie incep zilele babelor, care vor semana cu intregul anul pentru cei care le aleg.
Cu timpul, pe langa snurul alb-rosu s-a adaugat o moneda de argint, astfel ca martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.
Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si obrajii rumeni precum vinul rosu.
Vifor Rotar
