IANUARIE – luna ritualurilor de spaima
Luna ianuarie este vazuta, in traditia populara, ca o luna a spaimelor si a fricii, astfel incat toate ritualurile si obiceiurile sunt pentru alungarea spiritelor malefice si atragerea norocului pentru anul care incepe.
Satul are o serie de rituri preventive care se refera la apararea de jivinele padurii care ar putea atenta la gospodariile taranesti.
La fel ca ursul, lupul este o imagine legendara si sacralizata in cosmologia satului.
La fel ca ursul, lupul este o imagine legendara si sacralizata in cosmologia satului.
De mici, copiii prind spaima de lup din cauza unor povesti ca „Scufita rosie” sau „Capra cu trei iezi”. Aceasta spaima se explica si lingvistic printr-o serie de proverbe, zicatori si expresii idiomatice care includ acest termen: lupul.
Taranii spun si acum „Cand vorbesti de lup, lupul este la usa” si exista pe an cateva perioade cand este interzis sa-i spui lupului pe nume: se crede ca puterea magico-rituala a cuvantului l-ar putea ademeni, asa ca satenii ii zic „hal din codru”.
Babele arunca suparate „Manca-l-ar lupii!”, cand vor sa blesteme pe cineva, sau spun „Stie-l-ar lupii!” despre oamenii vagabonzi fara niciun fel de randuiala in viata.
Femeilor pline de personalitate, care lupta pentru ale lor, li se spune „Lupoaice”. Expresia: „de cand lupul cu catelul” indica faptul ca acel lucru este foarte vechi, de pe vremea cand lupii si cateii umblau impreuna.
Potrivit traditiei, Sfantul Petru de Iarna sau „cel schiop” apara impotriva lupilor, fiind un ecou al sarbatorii lui Sfant Petru de Vara, cel care distribuie grindina. Calendaristic, cei doi marcheaza cele doua jumatati ale anului pastoral si agricol.
Ca patron al lupilor, Sfant Petru cel schiop are grija nu doar de comportamentul distructiv al lupilor, d
ar si de cel al oamenilor fata de animale. Se spune ca Sfantul Petru de Iarna ar fi purtat lantul lui Christos, ca el inchide gura lupilor si-i leaga cu lantul sa nu manance vitele.
ar si de cel al oamenilor fata de animale. Se spune ca Sfantul Petru de Iarna ar fi purtat lantul lui Christos, ca el inchide gura lupilor si-i leaga cu lantul sa nu manance vitele.Femeile nu lucreaza lana ca sa nu le manance lupii oile si pentru ca, celor care nu tin sarbatoarea, le rod soarecii lucrurile din casa si le strica toate cerealele. Acum oamenii trebuie doar sa bea si sa manance, iar cine nu mananca placinte in aceasta zi se rataceste cand calatore ste.
Taranii spun ca pe 2 februarie ursul iese din barlog, iar „daca-si vede umbra”, primavara nu va veni curand. Astfel, calendarul stravechi al lunii ianuarie se refera la o serie de obiceiuri si sarbatori ce includ ritualuri apotropaice si de protejare impotriva spiritelor malefice.
16 ianuarie – SF. PETRU DE IARNA, CEL SCHIOP, FULGERATOARELE sau Inchinarea cinstitului lant al Sf. Ap. Petru.
17 ianuarie – ATANASIILE, CIRCOVII DE IARNA sau Cuviosul Antonie cel Mare, o zi care se tine ca aparare de duhuri rele, farmece, primejdii, boli, arsuri si lovituri.
18 ianuarie – ATANASIA CIUMELOR sau Sf. Atanasie si Chiril Arhiepiscopii Alexandriei.
20 ianuarie – Sf. Eftimie cel Mare, sfant care ajuta la “rodirea pomilor, sanatatea barbatilor, apararea de ciuma, boli, izbituri, friguri, pagubeâ€.
24 ianuarie – Sf. Agapia, data tinuta ca sa nu capieze oile si ca aparare de bube, primejdii.
Ziua de 24 ianuarie este si Ziua Spanzului, o floare a carei radacina vindeca vitele bolnave de „buba”, de „insangerare”. Se spune ca spanzul a avut o mama vitrega rea care, vrand sa scape cat mai repede de el, l-a trezit din somn in ianuarie spunandu-i ca toate florile s-au trezit numai el doarme. De teama sa nu fie cea din urma planta care infloreste, spanul a rasarit in miezul iernii, cu neaua-n cap si Dumnezeu i-a dat astfel darul lecuirii bolilor.
Radacina spanzului salveaza de moarte bolnavii de „buba”, cu conditia sa fie scoasa din pamant vara, in martea din saptamana Rusaliilor, de un om in pielea goala.
Ziua de 25 ianuarie – Sf. Grigore Teologul, protectorul vaduvelor este serbat mai ales de lemnari pentru spor la lucru.
25 ianuarie se tine ca aparare a oamenilor de „ologeala, arsuri, inec, pagube” si a semanaturilor, de ciori, a turmelor, de boli si lupi, a pasarilor, de boli si ulii. Acum, se lipeste gura sobei „sa se lipeasca gura lupului”.
27 ianuarie – Sf. Ioan Hrisostomul, zi in care taranii spun ca „se deschide gura pasarilor sa cante”; in 27 ianuarie, fetele tin post daca vor sa aiba noroc;
25 ianuarie se tine ca aparare a oamenilor de „ologeala, arsuri, inec, pagube” si a semanaturilor, de ciori, a turmelor, de boli si lupi, a pasarilor, de boli si ulii. Acum, se lipeste gura sobei „sa se lipeasca gura lupului”.
27 ianuarie – Sf. Ioan Hrisostomul, zi in care taranii spun ca „se deschide gura pasarilor sa cante”; in 27 ianuarie, fetele tin post daca vor sa aiba noroc;
In 30 ianuarie se face si se da coliva pentru mortii neimpartasiti. In acesta zi, daca este cald, va fi primavara friguroasa sau, daca este ger, va fi vara cald.
Tot acum incepe si ciclul vegetal al vitei de vie marcat de sarbatori dedicate ursului sau vitei, ca Martinii de Iarna, Arezanul Viilor, Ziua Ursului, Ziua Omizilor si Trif Nebunul.
Batranele satului stiu sa aprecieze din timp lunile ploioase sau secetoase ale anului dupa picaturile de apa care se aduna in foile de ceapa special pregatite.
Metoda se numeste „calendar din foi de ceapa„ si este practicata in sate din diferite colturi ale tarii.
Preotii cred ca „sarbatorile de dupa sarbatori” care se tin pe toata perioada lunii ianuarie sunt randuite astfel in calendarul popular ca sa stearga imbuibarea si pacatele din carnea si din sangele crestinului prin zile de post si spaima, de frica de sfintii ce incep anul.
Astfel, printre zilele speciale care se tin in aceasta perioada sunt si „Zilele Fulgeratoarelor” care se celebreaza pentru a se apara de fulgere si tunete pe intreg parcursul anului. In aceste zile nu se lucreaza, se mananca si se vorbeste cu cumpatare astfel incat claiele de fan sa fie protejate de foc.
Circovii de Iarna, cum sunt numite zeitatile care actioneaza in aceasta luna, sunt divinitati meteorologice naprasnice care determina aparitia fenomenelor violente ale naturii, precum: vartejuri, viscole, tunete si fulgere, dar si pagube in turmele de vite.
