Iarna, Algeria nu-i ca Irakul, vara
Doi romani au murit in Algeria, in criza ostaticilor de la statia de exploatare a gazelor de la In Amenas, in apropierea granitei cu Libia. O dubla tragedie, care a parut si mai adanca dupa ce MAE l-a dat doar usor ranit pe barbatul care deceda ulterior in spital din cauza ranilor. N-are rost sa blamam ministerul pentru lipsa de informatii dintr-un stat in care nu avem ambasada. N-au stiut ei bine ce se intampla francezii, ditai colonialistii, care au trait secole din resursele alegeriene.
Serviciile noastre, care produc regulat inregistrari ambientale cu detalii picante, sunt tari doar in Romanika, pe care o controleaza la sange. I-ai scos afara, si-au pierdut competentele cladite in patrie pe turnatoriile pigmeilor pe care ii platesc sa-si denunte colegii. Dar nu asta e problema.
Tragedia alegeriana a continuat in studiourile de televiziune, masinariile de mestecat stiri pana la pierderea cunostintei, unde se calca pe bombeuri nepriceputi galonati si vorbeti incontinenti despre orice misca.
Moderatori de doi bani au vrut sa stie cu o indarjire cu care ai fi putut organiza un comando care sa-i salveze pe ostatici, cum de au ajuns romanii sa munceasca pentru straini infruntand pericole de moarte. Producatori de partid si-au pus fatucile din studio sa intrebe cu obstinatie daca supravietuitorii s-ar mai intoarce la locul de munca dupa un asemenea incident, punand a milioana oara placa zgariata cu romanii care ajung sa lucreze in strainatate pentru ca in tara nu-si pot castiga traiul.
Oricat de prospera va fi Romanika, oricand se vor gasi sute de tari in care se va castiga mai bine si care vor atrage somerii de duzina sau specialistii. Unul din cei trei supravietuitori ai atacului, care a facut turul mai multor studiouri, in fiecare in exclusivitate, nici n-a vrut sa-si declare salariul, cu siguranta urias. Oamenii se duc chiar in zone fierbinti – si nu doar de la soare – pentru ca acolo se fac bani mari. Acolo sunt colegi cu tipi din tari dezvoltate, care fac si ei bani mai multi decat in tarile lor mai civilizate decat Romanika. Sute de militari se inroleaza constant pentru Afganistan, unde se stie ca se moare cu o frecventa statistica terifianta, dar unde se castiga niste bani buni.
Exista state onorabile ai caror cetateni devin expati de dragul unor locuri de munca atractive intr-un procent mult mai mare decat se intampla in Romanika. Cred insa ca numai la noi presa intretine mitul asta patriotic expirat pe care ganditorul in crampoane Hagi l-a rezumat filosofic in celebra-i interogatie „De ce sa ne fie rau, cand poate sa ne fie bine?”.
Sau sa traim bine, cum vreti. Daca autorul acestei ziceri nu era ocupat exclusiv sa se salveze pe sine in ultimii ani de la huiduieli si suspendari, acum aveam o stire cu un comando romanesc copiat dupa cel din Irak, iar femeia de serviciu de la vila SIE din Predeal unde urma sa aiba loc sedinta de instruire a ostaticilor salvati era ocupata cu curatenia.
Vifor Rotar