Iarna astronomica – solstitiul de iarna
Ca in fiecare an, desi iarna meteorologica a sosit inca de la 1 decembrie, inceputul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstitiului de iarna . El este legat de miscarea anuala aparenta a Soarelui pe sfera cereasca, ce reprezinta consecinta miscarii reale a Pamintului in jurul Soarelui.
Dupa cum este cunoscut, axa polilor Pamantului isi pastreaza (in prima aproximatie) directia fixa in spatiu, ea fiind inclinata cu 66 grade 33 minute fata de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele parcurge in decurs de un an cercul sferei ceresti numit ecliptica , a carui inclinare fata de ecuatorul ceresc este de 23 grade 27 minute. La momentul solstitiului de iarna Soarele se afla deci in emisfera australa a sferei ceresti, la distanta unghiulara maxima de 23 grade 27 minute sud fata de ecuator, el efectuind miscarea diurna in lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit tropicul Capricornului . Aceasta explica, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor si a noptilor, precum si succesiunea anotimpurilor.
La data solstitiului de iarna, Soarele rasare cu 23 grade 27 minute la sud de punctul cardinal est si apune tot cu acelasi unghi spre sud fata de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el “urca” – tinind cont de latitudinea medie a tarii noastre, de 45 grade – la numai 21 grade fata de orizont. In consecinta, la aceasta data, durata zilei are valoarea minima din an, de 8 ore si 50 minute, iar durata noptii are valoarea maxima, de 16 ore si 10 minute. Evident, in emisfera sudica a Pamintului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcind inceputul verii astronomice.
In acest an momentul solstitiului de iarna , respectiv al inceputului iernii astronomice, are loc la 21 decembrie, ora 20h35m . Incepind de la aceasta data, pina la 21 iunie 2006, durata zilelor va creste continuu, iar cea a noptilor va scadea in mod corespunzator. La 1 ianuarie 2006, durata zilei va creste deja cu 12 minute.
Crestinismul si solstitiul de iarna
Solstitiul de iarna a fost celebrat inainte de era crestina. Astfel, romanii sarbatoreau Saturnaliile intre 17 si 24 decembrie. Ei sarbatoreau si „nasterea soarelui neinivins” (sol invictus) la solstitiul de iarna (catre 21 decembrie), cand zilele reincep sa se lungeasca (un cult preluat de la persani care-l adorau pe „Mithra”, zeul soarelui).
In Occident, in anul 354, Liberiu, papa Romei, fixeaza sarbatoarea nasterii lui Isus pe 25 decembrie, fara insa a stabili vreo data exacta a nasterii acestuia, si stabileste modul celebrarii inceputului crestinismului, asimiland sarbatorile populare si pagane deja existente cu ocazia solstitiului de iarna.
Totusi ramasitele cultului pagan al soarelui au trait mai departe prin unele obiceiuri populare ca: rotile de foc carora li se da drumul pe costisa dealului in noaptea de Craciun; focurile care se fac in dimineata de Craciun; colacii de Craciun care imita forma soarelui.
