Home Editorial Ideologia woke începe să moară accelerat

Ideologia woke începe să moară accelerat

Editorial

iul. 28, 2024

1 67

Retragerea lui Biden nu-i o problemă atât de complicată pe cât s-ar gândi unii, doar că e ceva mai mult decât retragerea unei paiațe și înlocuirea sa cu o alta, sport atât de drag „lumii americane”. Mulți spun că nu prea ar mai avea de unde alege.
Pe cine să pui în loc?
Pe nulitatea Michelle Obama, pe imbecilul Gavin Newsom – cel care a distrus California – sau pe de-a dreptul proasta de Kamala Harris?
Nu întâmplător am enumerat opțiunile pe care Partidul Democrat le are „în mânecă”. Ei reprezintă nici mai mult nici mai puțin decât indivizi din ceea ce se numește „sistemul de putere Obama”. Iar acest sistem de putere este cancerul care a răpus nu doar Partidul Democrat, ci și întreaga societate americană.
Obama, în cel de-al doilea mandat al său, a dat drumul ideologiei woke, probabil cea mai tâmpită și, în același timp, otrăvită ideologie politică deviată din marxism.
Nu, nu a apărut brusc! Ea fusese pregătită de centrii mondiali de putere încă din 1990 și răspândită ca o molimă de păduchelnița de organizații politice ale lui Soros.
Obama a fost cel care a apăsat „butonul haosului”, deschizând această veritabilă cutie imbecilă a Pandorei.
Obama a acționat slugarnic, supunând întreaga sa administrație centrului rothschildian londonez. Puțini știu care-i istoria reală a interacțiunilor.
De exemplu, foarte puțini știu cât efort a depus familia Rothschild pentru a impune actuala agendă. Însă, vă garantez, mai nimeni nu înțelege ce anume a determinat acest efort. Iar cei care înțeleg, de fapt doar mimează înțelegerea, asemenei slugilor proaste din „Hainele cele noi ale împăratului”.
În realitate, întregul efort a fost unul absolut inutil, un fel de exercițiu al puterii ilegitimei familii londoneze care, de altfel, și-a semnat astfel condamnarea la moarte. Vor fi mulți cei care mă vor contrazice, la fel cum vor fi mulți cei cărora nu le va veni să creadă cât de repede a putut cădea familia care se consideră „creatoarea istoriei moderne și contemporane”.
Prin jocul pe care l-au propus – și care, repet, nu le-a adus absolut niciun beneficiu – au reușit să-și fragilizeze teribil influența în sistemul mondial de putere. Asemeni cartoforului de la masa de joc, sforarii londonezi se trezesc acum în fața destinului implacabil care-i obligă să-și arate cărțile, desființând cacealmaua pe care se bazau. Și culmea, palma le vine de la foștii aliați.
Probabil ați aflat că Microsoft a desființat brusc întreg departamentul DEI(Diversity, Equity, and Inclusion). Bill Gates, prin fundația pe care o controlează, era asociatul Rothschild pentru zonele subdezvoltate ale planetei. O mișcare atât de bruscă instituită la nivel de corporație sugerează ceva mult mai adânc.
Imaginați-vă ce proteste ar fi generat în alte vremuri. Acum e liniște și pace, iar angajații structurii care altă dată răspândeau teroarea în organizație, s-au supus deciziei fără alte comentarii suplimentare.

După tentativa de asasinat a lui Trump, media americană a sucit-o la 180 de grade. Pare că în toată povestea asasinatului, serviciile secrete care au instrumentat întreaga operațiune au lucrat atât de prost încât au lăsat urme care nu pot fi șterse.
Sunt numeroase informații care apar și din care rezultă că situația nu e atât de simplă precum doreau s-o prezinte sforarii săi, anume că un tânăr cretin a pus mâna pe-o armă și a plănuit singur asasinarea lui Trump.
Lângă cadavrul tânărului, în afara telefonului acestuia s-a găsit un transmițător radio. Cu cine comunica el? De ce exista acel dispozitiv acolo?
Dincolo de martorii care au spus că au atenționat serviciile de securitate asupra prezenței dubioase de pe acoperiș, dincolo de mărturia lunetistului care l-a ucis pe asasin și care a declarat că îl avea în cătare cu cel puțin 30 de secunde înaintea primului foc, dar nu a primit acceptul de a-l omorî, a mai apărut și altceva, anume ipoteza existenței unui al doilea asasin care a tras dintr-o altă direcție. Iar asta complică teribil lucrurile întrucât înseamnă că sunt urme suplimentare care deja nu mai pot fi șterse.

Ei bine, toate evenimentele la care am asistat s-au constituit într-un punct de inflexiune. Nu doar că media americană s-a împăcat brusc cu situația, dar am văzut întoarceri chiar mai surprinzătoare de-atât: Meta a anunțat că ridică restricțiile asupra conturilor de Facebook și Instagram ale lui Trump, în timp ce Google i-a ridicat pe șest restricțiile la platformele sale, comunicând decizia prin intermediul adresei email asociată contului.
Ce anume poate produce o asemenea întoarcere?
Personal cred că lumea se trezește sau este ajutată să se treazească. Vă mai amintiți de ESG? E altă ideologie prostească impusă de familia Rothschild. Eșecul său a fost recunoscut inclusiv de Lynn Forester de Rothschild, propunând ca alternativă așa-numitul „Inclusive Capitalism”, adică ceva de genul „A murit regele. Trăiască Regele!”.
Doar că nu se mai vede forța, organizațiile lui Soros sunt în degringoladă, iar armata sa de strânsură nu-și mai încasează soldele întrucât finanțele statului american sunt secătuite de războiul din Ucraina.
Opiniile tranșante ale echipei Trump/Vance cu privire la rezolvarea rapidă a conflictului ucrainean, dar și schimbarea la 180 de grade a opiniilor unei părți esențiale a statului subteran american arată o fractură la nivelul relațiilor oculte Londra-Washington. Iar liniștea asurzitoare în fața schimbărilor, altă dată considerate inacceptabile, arată că ceva se schimbă.
Ideologia woke începe să moară și ceva îmi spune că moartea îi va fi exact la fel ca și „ieșirea în lume”: bruscă și surprinzătoare, fără să lase urme vizibile, asemeni unei răni superficiale. Fără sprijinul Departamentului de Stat și al restului lipitorilor sistemului subteran american, lumea își va reveni din coșmarul woke.
Cu siguranță, viitorul apropiat ne rezervă probleme mult mai mari decât ceea ce se vede acum.
A nu se înțelege că am picat în patima optimismului tembel. De obicei istoria ne arată că un jug este înlocuit de alt jug. Faptul că una dintre familiile conducătoare are probleme nu înseamnă că ceilalți rămași la butoane vor privi nepăsători la erodarea propriei puteri.
Dar, pentru noi, ceilalți, e suficientă și o pauză a puterii, un moment de neatenție care să ne mai facă să simțim viața reală și liberă. Chiar dacă aceasta va fi provocatoare, cu viitorul incert și evenimente imprevizibile.
De fapt aceea e adevărata viață, nu fake-ul care ne este servit acum pe post de „cea mai bună lume dintre lumi”.